3,864 matches
-
Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și rostească
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde. marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii. sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să dorm diafană. Referință Bibliografică: în seara aceea / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
noaptea, chinul și dansul! Când vor să cadă, în primele zile din decembrie (2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în culcușul iubirilor omenești gândurile, ca să se strecoare la ele doar cine ni le îmblânzește. Le-om acoperi cu lumină vrednică să danseze
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
unei păduri, cu mațele ghiorțăindu-i de foame, săracul. Dacă în ziua aceea nu aavusese norocul să întâlnească un om milos, își punea săracul, sub cap traista goală, prin care sufla vântul și se culca pe pământul gol, ca să se învelească și el cu o bucată de cer. Noroc că adurmea pe dată și nu mai tremura de frig. Hai, hei, hei și după ce a bătut el cu piciorul toate țările, că i s-au tocit o mie de părechi de
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Articolele Autorului CU GÂNDU-N BUZUNAR E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
pat mult prea larg pentru colțul de cameră unde fusese amplasat, vizibil marcat de boală, fața i se scofâlcise și căpătase tenta galben-pământie a suferinzilor fără leac. Totuși, în aer stăruia izul inconfundabil al țigărilor Virginia (neapărat în pachet verde învelit cu celofan, mă avertiza când mă trimitea odinioară să i le cumpăr), cărora uica Livi le rămăsese fidel până la bătrânețe, cum se vedea, sfidând orice riscuri. Mă cântărise lung din priviri, ca de fiecare dată când altădată intenționa să mă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
femeie îndepărtându-se grăbită, purta pardesiu lung și o pălărioară neagră cu boruri înguste. Își grăbea pașii spre cele două automobile Warszawa, probabil taxiuri, ce staționau în vecinătate. Apoi privirea îmi căzuse asupra vizitiului ce moțăia pe capra unei trăsuri, învelit cu un pled până la brâu. Trăsura îmi aducea aminte de vremurile când mașini nu se aflau în oraș deloc. După ocupație, pe toate le ridicaseră sovieticii, indiferent cât de bine le dosiseră proprietarii lor. Atunci își pierduse și uica Livi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
la țară, Economia functionează În cel mai deplin comunism: Fără bani. Pe bază de troc. Și mama cu copilul, Își vinde și gospodăria falimentară. Pleacă pe câmp. Se hrănesc ca păsările cerului, Le îmbracă iarba Mai frumos decât crinii, Le învelește cerul. Și eu, Din spatele unui calculator Al Uzinei Viselor, Am rezolvat Cazul unei mame, Și al tuturor concetățenilor Combinatului Chimic. Simplu. Fără nicio greșeală. Cu toată dragostea De care sunt în stare. De ce nu s-a votat Fondul de Solidaritate
ULTIMA ORĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358730_a_360059]
-
furi?... Mare păcat! Of! Îi plătesc... zău, înmiit; Nu-i cinstit, dar e un târg; Sigur sunt că ai ghicit?” * * * * Obosit...îmi cade în pat, Și mi-a adormit buștean; Este mulțumit, a câștigat... Ochiul dracului, un ban. Copilița-l învelește..., Milă-i e să nu răcească; A scăpat, se veselește, Vrea și ea să mai trăiască. Că adesea vină-mi fac: Crâșmărița-i pui de drac, Și-i păcat a renunța Să-i astâmpăr al ei foc Cu iubirea mea
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
dulce În beție s-adâncesc Mângâieri amețitoare În vârtej să te consume Și șoptiri îmbietoare Să te poarte-n-altă lume Să te duc pe malul mării Să mă-mbăt de-a ta mireasmă Și îmbrațisați de-a pururi Luna să ne învelească Peste ființa-mi doritoare Priviri tandre să îmi cerni Să-ți dezvălui trupul gingaș Când peste al meu l-așterni Să ne fie martori cerul Marea și lumina lunii Că acum și restul vieții Ne iubirăm ca nebunii PICĂTURI DE
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
pulpele și fundulețul ei, care mi se înfățișau pentru prima dată în toată splendoarea frumuseții lor, mai ales când se apleca să așeze ceva prin cameră. Destul de repede, fără să mai întârzie, Genny mi s-a alăturat sub pledul subțire, învelit într-un cearceaf alb, bine scrobit, destul de neprietenos prin asprimea lui. Ritualul miresei virgine presupunea ca totul să fie impecabil de alb, iar surorile sale mai mari, cu experiență în acest domeniu, au avut grijă de acest lucru, ca toate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
de-nviere, în care să murim în doi! Nu-mi frânge toată-nlănțuirea, în care-am împletit un dor Pe care l-am păstrat sub gene, pentru alesul norilor! Mai cântă-mi un rotund ecou, cules din șoaptele de taină Și învelește-mă cu flori și din culori să-mi faci o haină! Nu-mi frânge noaptea ce-am visat, chiar de nu sunt aleasa ta! Am înflorit o clipă doar, și-am strălucit în toamna mea; Acolo voi mai scrie iar
NU-MI FRÂNGE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358863_a_360192]
-
Acasa > Redactia > Autori > MI-E DOR... Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
Sub umbra ramurilor fremătând, În adierea frunzei, rând pe rând, Din vise albe, brațele mă cresc. Și plouă flori de măr din brațul tău, Când soarele în palmă îți răsare, Eu adăpost îți sunt în așteptare, Tu-n brațe mă-nvelești cu Dumnezeu... Referință Bibliografică: La adăpostul brațelor tale / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LA ADĂPOSTUL BRAŢELOR TALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359299_a_360628]
-
Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți numeri anii. De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde ți-ai îngropat scutul? Printre
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
târât să-ți fiu doar rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
își este un martor suprem”, cum o spune poeta. Femina e un toast la un banchet emblematic al singurătății, sentiment din a cărui capcană se poate ieși cu greu, dar totuși, se poate: „Clipele rare când soarele-mi cere chipul/ Învelindu-l în auru-i cald/ vara moartă în cristalele corpului/ Granitul dintre umerii siguranței/ Vraja anotimpurilor/ Când perdeaua de fum a tristeții/ se deschid largi porți, roz ferestre/ promisiuni îmbrăcate -n catifelele aerului/ În care vrăjită, deodată, Pot înnebuni de iubire
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
o singură deosebire... Ciolanul s-a făcut "subțire". Aproape c-a ajuns un os, Și nu mai e prea mult de ros. Dar nu te pune cu alesul, Că nu degeaba poartă fesul. Prin mintea lui trecu o briza... Să învelească osu'n criză, Să fie puținel mai gros, Să aibă și 'mnealor de ros. Așa ca ce mai tura, vura, Degeaba o să căscați gura, Că nu e pensia prea mare... Că nu sunt bani în buzunare... Că ei cu mintea
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. Și azi noaptea mă-nvelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine În miezul întunericului, cu speranță strig: Doamne, îți mulțumesc, sunt contemporan cu tine! CITINDU-L PE ESENIN PRINTR-O PICĂTURĂ DE PLOAIE ploile îți albesc ochii mirați când eu te văd
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB Referință Bibliografică: veghetor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
vite... Mi-e teamă că vara nu va mai veni iar vitele vor suferi de foame dacă nu vor vrea cumva să mânânce cetină din pădure. Disting destul de clar prin întuneric cioatele arse ale fagilor în jurul cărora în toamnă stăteau, înveliți în sumane, câțiva copii și o bătrânică, cu cartofii puși pe jăratec, încălzindu-se la foc și păzind vitele și oile. Bătrânica aceea murise în iarnă, a găsit-o o nepoată de-a ei fără suflare, căzută lângă soba ei
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
-ne toți cei dispuși să plece la pescuit pe o asemenea vreme, ne-am dat bărcile la apă. Gogu (Gicu Piticu) trăgea ușor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca niște gheme mici galbene învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundea rece prin textura hainelor de vară. Începeam să simțim încă de la mal neplăcerile provocate de umezeala ceții căzute peste oraș și mai ales peste mare. Când am depășit digul de protecție am
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TOT NIMIC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului îmbrăcat în ritualuri absurde, ridici cuvântului prețul printre puncte și virgule, aruncate deasupra vieții reale. învelești minciuna în poleiala bucuriei apoi, pleoapele-ți cad. iluziile devin săbii ale absurdului. alergi cu praful zilei în părul argintat. îți cresc solzii indiferenței și nu mai taci. doar gemi, într-un colț de umanitate aninat, căutând iubire. arzi în numele
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
strig după fiecare scânteie să nu urce prea mult, să nu rănească cerul cu indiferența lor...chiar dacă ard... chiar dacă luminează secundele umbrelor dispărute în neant... răni. stupide răni sângerează acum. aplic doar palmele fierbinți și simt cum iubirea tainică le învelește în săruturi prelungi...știu că este, că se manifestă...e destul... îmi iau crucea, o mângâi ușor și merg mai departe... nu pot uita să nu plâng...a fost tinerețe. a murit. este...iubire...acum. alerg prin ploaia de lacrimi
CAUT ŞI CAUT, ŞI CAUT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360586_a_361915]
-
au dat să bea apă. Cu câtă sete sorbea murgul din hârdăul pus la botul lui, de câte-o femeie! Apoi, veneau copiii țiganului și-l biciuiau cu nuiele. Într-o noapte i-au furat și rogojina cu care fusese învelit. Trebuie să spun că în toamna aceea am avut prima cădere psihică serioasă. Am căzut la pat și am refuzat să mă mai ridic. Nu mai voiam să trăiesc. Nu mai găseam motivație. Era prea mult pentru mine. Peste putință
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]