1,518 matches
-
am mai avut curajul să îi las singuri, o prăpastie de venin s-a căscat între noi, iar ea era de partea mea, am răpit-o, făcându-mă stăpână pe carnea ei albă. Spre surprinderea mea, el s-a lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplări care deveneau sub ochii noștri legende vii. De aici, atmosfera din Fețele tăcerii. Romanul a fost scris pe ideea cunoașterii celor care s-au opus. Să cunoști și un alt punct de vedere, și pe acela al celor aparent învinși, nu numai al celor ce se credeau învingători. De fapt, mă interesa optica învinșilor în paralel cu cea a învingătorilor, două moduri de a percepe istoria. Și am scris o carte de trei sute de pagini. Nu era mare lucru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
și vei înțelege za ce voi să dzic. Almintrelea nu e.” Ajuns în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor, împăcate. Ele reprezentaseră pentru ea un univers anume, de care încercase să se apropie, să se omogenizeze, fără să reușească. Însemna pentru ea un nou examen și un nou eșec, știa că rămăsese pe margine, răzleață, se simțea derutată, învinsă, în voia sorții, din nou un instrument bun de manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult decât era omenește posibil pentru tine, ce vrei, n-ai disponibilități, n-ai vocație matrimonială, nu văd cum și cu cine te-ai mai putea cupla vreodată. Și odată sentința rostită, dacă persoana în cauză nu se simțea încă învinsă și intenționa să încerce să-și mai "refacă" odată viața, atunci era de preferat să plece din oraș, cât mai departe posibil, pentru că atâta timp cât "coana mare" ședea neobosită de veghe, ea, biată ființă măcinată de slăbiciuni, n-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am eu inima aia, nu am, ce să fac? Poate sunt absurdă, poate ei îi este bine și eu mă frământ fără rost? Tot ce se poate. Tot ce se poate, repetă Sidonia și ridică din umeri lăsându-se învinsă. Doamne, ce rău e să fii mamă și să nu poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci: Du-te, mamă, nu-mi mai purta de grijă. Și eu o văd acolo în mijlocul miriștii cu pălărioara albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și așeze pe umărul ei fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi. Îl simțea vibrând, adulmecând cu degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot nu înțelegi nimic! Clătină capul. Tu nu înțelegi că ne-am despărțit anume, ca să ne regăsim. Pare livresc, pare absurd, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șubrezească bunele ei relații cu procurorul. Emilia aflase despre divorțul Carminei și, stăpână pe o filozofie simplă, valabilă de când lumea, își permisese să întrevadă că te poți lecui de o dragoste numai înlocuind-o cu alta... Nu-i plăceau femeile învinse, pline de langoare, cu expresie de câine bătut pe figură. Auzi, și pentru cine să suferi, își spuse ea exasperată, pentru un titirez care se învârte după cum bate vântul. N-am absolut nici o contribuție, îi mărturisi bărbatului, strângându-și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbie. Ratase, ratase încă din start, n-avea nici un sens să-și mai facă iluzii de iubire. Îi era bine și așa. O biată reptilă ieșită la soare, întinsă de-a curmezișul cărării. Nu, nu, nu trebuia să se lase învinsă, NU! Și totuși nu înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi semizei coborâți dintr-o altă lume. Figurile lor aproape identice nu se încadrau prea ușor în tipologiile existente. Ei sunt copiii mei, spuse învinsă Sidonia, înțelegând că, speranța ei abia pâlpâind s-a transformat în scrum, mai trebuia doar o boare de vânt ca s-o risipească de parcă nici n-ar fi fost... Faceți cunoștință. Ovidiu întinse foarte corect mâna, avea un zâmbet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să meditez prea mult la opțiunile pe care le avea, ca să-mi dau seama că preferam paragraful 168, decât să fiu acuzat de omor. Uite cum face soarta ca omul să cedeze În fața unui rău mai puțin grav, mă gândeam. Învins, m-an așezat la masă. Viitorul nu arăta deloc bine. Eu fusesem cel care a alertat poliția, anunțând că s-a Întâmplat ceva pe Otto-Ludwig-Straße. Chiar dacă am reușit să imit perfect vocea de fată, abia mai târziu, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neaflându-se În țară. Este etapa din existența Înalutului Prelat descrisă de un asiduu cercetător Dumitru Stavarache În care sunt prezentate minuțios evenimentele dar și sensul unor demersuri efectuate de mitropolit În decursul exilului În favoarea statului postbelic al României, țară Învinsă și ocupată de sovietici. În toată perioada exilului a avut permanentă preocupare privind starea de lucruri În țară și a Îndemnat organizații și Înalte personalități din exil să ia atitudine Împotriva abuzurilor și nedreptăților noului regim de ocupație. O bogată
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-un viitor ce se dilata înspăimântător. Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în chiar clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mândria de a fi ce ești și de-a fi om, ieșind din iubire ca din moarte și intrând iarăși, mândria care se va toci și va crește, se va toci și va crește cu fiecare pantă coborâtă și colină învinsă, se va toci și va crește, se va toci și va crește... Prolog După vreo trei ani, Andrei Vlădescu a mers pe urmele doamnei Marga Pop. Vedea Geneva pentru el însuși, dar o vedea și prin ochii bătrânei doamne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă buzele, potrivindu-și mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mințit Amory. Mă gândeam la Princetonian. Trebuia să merg acolo deseară, dar presupun că pot să dau un telefon. — Oh, a zis respectuos, Kerry, oamenii ăștia importanți... Amory a roșit ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din pricina suferinței pe care i-o provocase lui. De acum Înainte nu-și va mai putea permite nici măcar luxul sumbru de a tânji după ea - nu după această Rosalind, mai bătrână și mai călită, dar nici măcar după vreo altă femeie Învinsă, bătută de soartă, pe care imaginația o Întrevedea ciocănindu-i la poartă pe la patruzeci de ani. Amory Își dorise pentru el tinerețea lui Rosalind, radioasa prospețime a corpului și a minții ei, mărfuri pe care ea le vindea acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, ca atare, determină regresiunea Cosmo- sului în Haos. Dumnezeu (sau o altă ipostază a sa - Sf. Ilie) trebuie să se mobilizeze - susținut de aportul ritual al omului - pentru a răsturna această situație. Într- adevăr, demonul va fi în final învins, legat, „amorțit” - de fapt, (re)cufundat în somn - pentru o perioadă de încă un an. Dar să nu anticipăm. 4. Regresiunea în Haos Iuda cheia mi-a furat Și în rai că s-a băgat Multe lucruri și-a luat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Livius, De la fundarea Romei, I, 10), primul templu „care a fost sfințit la Roma” în cinstea zeului Jupiter a fost ridicat pe colina Capitoliu, pe locul „unui stejar socotit sfânt de păstori”, la rădăcina căruia a depus Romulus armele inamicului învins (tropaeum). Agățarea în crengile, depunerea la rădăcina sau înfigerea în trunchiul copacului a unor arme/unelte, baterea cu un topor (ciocan) în lemnul (toaca) unui copac, înfigerea în pământ a unor arme/unelte etc. au toate același scop și efect
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
definitiv. Nu vor mai exista alte schimbări. Sau devii ca noi ceilalți totipotenți, sau... Ochii ei se luminară. Mâinile i se întinseră impulsiv și-l prinseră de braț. - Lesley, nu vezi? Nu vezi! Îți datorăm asta; datorăm acestei lumi amărâte, învinse, lipsite de speranță; față de ea avem datoria să-ți dăm această șansă. Vino aici și stai jos. Trebuie să-ți spun câteva cuvinte. Trebuie să te conving. Ea îl atinse. Și, după un moment de ezitare, Craig se lăsă condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mai găsi încă multă vreme o ocaziune atât de so lemnă și decisivă de a afirma din nou principiile ce fac onoarea și siguranța națiunilor civilizate. Cât despre dificultățile locale, d. prim-plenipotențar al Franței crede că vor fi mai lesne învinse, când acesta principii vor fi fost recunoscute în România și când rasa hebraică va ști că nu are de nicăieri nimic de așteptat decât de la propriele sale si lințe și de la solidaritatea intereselor sale cu cele ale populațiunilor indigene. D.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]