2,811 matches
-
fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să știi, spuse o voce la câțiva pași de el. Ralph se întoarse. O prăjină de băiat, înalt și slab, cu o bluză de trening lălâie, pantaloni largi, șapcă de baseball și patine cu rotile înguste, aerodinamice, atașate la un fel de ghete până la genunchi, stătea la câțiva centimetri de el ținând un câine în lesă. Poftim? — Vorbeai singur. Ăsta e primul semn de nebunie, așa se spune. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și să chiulești de la școală. — Role, îl corectă junele. Și nu chiulesc. Recapitulez. Repet conjugarea verbelor în franceză în timp ce mă dau cu rolele. — Poate îmi faci și mie o demonstrație. Spune-mi, de ce toți ceilalți băieți poartă chestiile astea - atinse șapca băiatului - cu fața în spate și tu nu? — Doar nătărăii le poartă așa. — Am înțeles. Îl studie o clipă pe băiat. E ciudat dar semeni foarte bine cu cineva. Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața tânărului. — Cu tata. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că era atât de obosit, la naiba. Asta avea să fie o încercare diplomatică de anvergura unui Kissinger. Spera că îi va face față cu bine. — O să rămâi chel tot purtând chestia asta zi și noapte. Îi scoase lui Ben șapca de baseball și îl ciufuli. — Ca tine, adică? Ben arătă spre locul unde tatălui său începea să i se rărească părul. — Aiurea. Străbunicul meu a avut un păr ca Strewwelpeter până la optzeci de ani. E o trăsătură de familie, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
televizoare, mare parte puse la dispoziția deținuților de către penitenciar, având în vedere ca majoritatea deținuților condamnați pe viață nu mai sunt vizitați de către familiile lor. Le asiguram saltea, pătură, pernă, lenjerie de pat, ținută tip penitenciar (doi pantaloni, cămașă, bluză, șapcă), veselă, tacâmuri, lunar: săpun, detergent, hârtie igienică, pastă de dinți, cremă de ras. Pot primi diferite articole de sezon, lenjerie de corp/pat, articole pentru igienă personală. Apă caldă pentru baie au o dată pe săptămână, pentru că bugetul alocat penitenciarului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
acolo. Deja începusem să vând bilete pe-acolo, mă certam cu ăia marii, eram băgăcios. Doar așa puteam să supraviețuiesc. Mă văzuse pe-acolo și eu le mai anunțam pe femeile astea cu semințe. Mă urcam pe gard și vedeam șepcile la milițieni. Și le mai anunțam. Erau filmele acelea indiene, în timpul ăla și era o aglomerație... Eu făceam rost de bilete și le vindeam la suprapreț. Și mie mi-a fost frică să mă duc. M-a luat ea. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un trening Gap, care vă jur că arată leit variantei mult mai scumpe de la Juicy Couture, și pantofi sport Puma nou-nouți. Pot spune că mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut peste noapte, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perfect, întocmai cum ar fi legat-o tata, deci tare mult aș fi vrut să ajungem odată. La un moment dat, un taxi alb s-a oprit în dreptul nostru, șoferul a deschis ușa și, ducându-și două degete la cozorocul șepcii de piele, i-a zis mamei că stimată doamnă, sincere condoleanțe, îmi permiteți să vă duc o bucată de drum?, dar mama a dat din mână a lehamite, spunându-i că nici vorbă, dacă am putut veni pe jos până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o bucată de drum?, dar mama a dat din mână a lehamite, spunându-i că nici vorbă, dacă am putut veni pe jos până acolo, câteva sute de metri în plus chiar că nu mai contează, și atunci omul cu șapcă de piele a zis că-i păcat, ne-ar fi dus cu plăcere, apoi, scoțându-și puțin capul pe geam, a întrebat-o în șoaptă pe mama dacă are vreo veste de la domnu’ doctor, iar mama și-a scuturat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se Învârteau prin hol și se așezau pe marginea vreunui pat. Podeaua nu mai fusese măturată de vreo cincizeci de ani sau mai bine. Sala nu era Încălzită. Trebuia să dormi complet Îmbrăcat, cu paltonul pe tine. Cu pălăria sau șapca pe cap, cu pantofii În picioare. Chiar Înainte de a fi fost mutat de la reanimare, m‑am dat jos din pat, sub impresia că mă aflu În New Hampshire și că una dintre nepoțelele mele schia În jurul casei. Eram supărat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simtă. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzând o mână.): Poftim, am început deja să tremur de nervi. DOAMNA CU VOAL: O fi cântând pentru bani! Unii cântă prin gări pentru bani. BĂRBATUL CU ZIARUL: Are lângă el vreo cutie de chetă? Vreo șapcă, vreo pălărie, ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu n-am văzut nici o cutie și nici o șapcă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Pentru că nu v-ați uitat. Poate că are, da’ nu v-ați uitat după ele și de aia nu le-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
DOAMNA CU VOAL: O fi cântând pentru bani! Unii cântă prin gări pentru bani. BĂRBATUL CU ZIARUL: Are lângă el vreo cutie de chetă? Vreo șapcă, vreo pălărie, ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu n-am văzut nici o cutie și nici o șapcă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Pentru că nu v-ați uitat. Poate că are, da’ nu v-ați uitat după ele și de aia nu le-ați văzut. DOAMNA CU VOAL: Să mă duc să trag o raită, să văd? (DOAMNA CU VOAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a mai dat pe-acasă de alaltăieri, iar Ilie se micșorează la gândul snopelii cu parfum de șliboviță care-l așteaptă. Mai făcând un pas, mic, înainte, își vine în fire, nu e taică-su, e prea înalt, n-are șapcă, nu înjură, nu se clatină, ce mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un litru de whisky cu el. Se pare că mă aștepta de mult și că între timp băuse și fumase. Se îmbătase, dar uniforma și-o păstrase intactă. Cravata stătea dreaptă. Șapca îi era pe cap, așezată în unghiul potrivit. Pentru el uniforma era importantă și trebuia să fie importantă și pentru mine. — Știi cine sunt? m-a întrebat el. — Da, am răspuns eu. Nu mai sunt așa de tânăr cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
anemia asta, data viitoare cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață la ora șapte. Era mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe bicicleta lui roșie cu abțibilduri. Scotea ziarele dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vă pot lăsa să treceți mai departe. S-a întâmplat un accident. Ce accident? întrebă Samuel. Nu am voie să vorbesc despre asta. E o chestiune de siguranță națională. În ziarele de a doua zi, aduse tot de băiatul cu șapcă verde, nu scria nimic despre vreun accident. Situația părea că se normalizase, în afară de cazul vecinilor. Samuel nu-i mai văzu ieșind să-și culeagă ziarele și nici nu-i mai auzi înjurând curierul. După o săptămână, fiecare casă avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
elevilor. Dar m-am scăpat. Nu e vina mea, m-am scăpat pur și simplu, se mai întâmplă. Victor s-a ridicat morocănos în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu totul alte motive. — Ascultă, i-a ordonat ea înțepată. Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul grăsuț. După care și-a dat seama despre ce era vorba. — Vrei să spui că intenționezi să-i faci niște poze? Da’ ce crezi c-am vrut să spun? Credeai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decrepit de carne, care-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]