1,367 matches
-
de comisul Tudor Jurj așteptau cu neliniște ordinul de atac. Zdrobiseră armata lui Eminek, pe malul Prutului. Își salvaseră familiile și Își Îngropaseră morții. Adunaseră grânele și le ascunseseră. Acum erau datori cu o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din lupta grea și Îndelungată a eliberării. Auzeau tropotele spahiilor, gâfâitul cailor, clinchetele armelor lovite de oblâncul șeilor, și, deasupra lor, răsuflarea rară și adâncă a pădurii. Știau că pe flancuri așteptau răzeșii, cei care nu luptaseră la Valea Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că le-a câștigat pe toate. Eu nu vă cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste luminișul Ursului. Alexandru ordonase atacul imediat ce trupele sultanului apăruseră la marginea pădurii. Și imediat ce văzuse al treilea semn. Începuse vântul. - Ce se Întâmplă? Întrebă voievodul. N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar Alexandru conduce deja șarja pe flancul stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră cai și călăreți, transformând șarja În haos. Primele rânduri ale vânătorilor domnești fură secerate de arbaletieri În mai puțin de treizeci de secunde. Calul lui Alexandru căzu și el, lovit de două săgeți În piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar cuvintele se auzeau din ce În ce mai greu. Vuietul furtunii acoperea totul, iar puterea vântului speria caii, care refuzau să mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții și urmăriseră cu inima strânsă șarja nebună a lui Amir, desprinderea lui de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă asupra mongolilor. Nici unul să nu rămână În viață. Alte două regimente să atace centrul cavaleriei lui Ștefan. Fără cavalerie e mort. A sosit artileria de la Suceava? - Nu mai avem artilerie la Suceava, luminăția ta... șopti, aproape speriat de propriile cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar mai bine decât se așteptase. Avea În brațe o forță inexplicabilă, iar lecțiile de scrimă de la Veneția și experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ienicer, În mijlocul lor. A dat foc țepușelor care trebuiau să oprească Înaintarea cavaleriei și a produs explozii În lanț În depozitele de muniții. A măcelărit echipele trimise În cercetare. Apoi a dat semnalul de atac pentru tatăl și fratele său. Șarja Apărătorilor a fost un spectacol absolut incredibil. O lecție de manevre de cavalerie, cu desfășurări neașteptate, cu răsuciri, cu Încercuiri, cu schimbări de flancuri și de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără culori, o țară în care unica nuanță ce domina peisajul de fabrici și uzine era cenușiul, o țară în care până și curcubeul avea tristețea unei mire de televiziune alb-negru. În această țară, fericirea era programată cu minuțiozitatea unei șarje într-un combinat de oțel ; zâmbetele erau dozate, iar copiii care se duceau la școală nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nordic, în ceea ce fusese cândva sala de așteptare, am tras zgomotos de cocoșul Mauserului, pentru a da de știre oricui m-ar fi așteptat că sunt înarmat. În tăcerea stranie, plină de ecouri, acest zgomot răsună mai tare decât o șarjă a cavaleriei prusace. — N-o să ai nevoie de ăla, zise o voce de deasupra mea, din galeria de la etaj. — Nu contează, îl mai țin puțin așa la îndemână, că s-ar putea să fie șobolani pe aici. Bărbatul râse batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o îmbrățișare care în nici un caz nu era pătimașă. Ripley, între timp, revenindu-și, căută disperată un obiect până descoperi unul din tuburile electronice pe care încercaseră să le folosească împotriva creaturii. Verifică rapid arma, observând că mai conținea o șarjă. Lambert, agățată de picioarele lui Ash încerca în van să-l doboare. Din ceafa robotului ieșeau de-a valma cabluri rupte și plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai avut noi ocazia să avem pe plaiurile mioritice, citiți și hotărâți în sinea dumneavoastră, dacă un asemenea demolator de suflete românești, merită măcar un creștinesc scuipat în față. Jigodia neprinsă încă de cei de la ecarisaj își pune nădejdea că șarja de tâmpiți postdecembriști vărsați cu generozitate din haznaua noii educații, vor termina odată și pentru totdeauna cu Eminescu și cu tot ce este românesc. Eu încerc deocamdată să fiu destul de blând cu acest Bovinache și nu aș putea decât să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
În această ultimă ipostază comică, Rică recurge la un mod de exprimare și gesturi romantico-patetice (cade în genunchi și începe cu putere „Angel...”). Spre deosebire de Zița, care a fost considerată de critică „pedantul feminin a lui Venturiano”, Rică rămâne de domeniul șarjei, cum bine observa Ștefan Cazimir. Nu are o profundă determinare psihologică, ci doar una socială. „Galgariseala” și demagogia lui politică și cea sentimentală e o „formă fără fond” față de care Caragiale a rămas ostil întotdeauna, ca un junimist autentic. George
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale dlui C. Brâncuși și primitivismul de avizată școală a dlui Brauner completează în același stil aceste două plachete lirice”, iar „bizarele desene” ale celui din urmă la volumul Diagrame al lui Sașa Pană sînt considerate drept „cele mai inteligente șarje ale feminității, din vremea noastră” (Mențiuni critice II, ed. cit., 386). „Registratorul” Perpessicius a fost, între criticii importanți din România interbelică, cel mai favorabil poeziei lui Voronca. (Un alt comentator consecvent, ceva mai rezervat însă, a fost Pompiliu Constantinescu). De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor s-au făcut țăndări. Luneta însă a rămas intactă ca prin minune. N-am oprit decît la vreun kilometru mai încolo, ajunsesem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
câteva drumuri pe săptămână până la Cuptorul de aur. Aici pâinea proaspătă nu se termina niciodată. O dată pe lună cumpăra cafea de la American Dream, În traducere, Visul American. Tot de aici cumpăra și două sticle de bere Dreher, În așteptarea primei șarje de Hopfen König. O bere care urma să concureze În celebritate culoarea cerului În lunile de vară, anotimpul său preferat. Când să se gândească la trecut? În spatele blocului dădu peste câțiva omuleți de zăpadă. Așa ceva nu văzuse niciodată. Pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus muzicianul. - Jocuri, care fiind făcute, un singur aspect ar mai rămâne de definitivat. - Este absolut necesar? se interesă, cu o voce neutră, Cocondy
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
folosea decât termenii cei mai aleși și pronunța unele cuvinte Într-un fel special, ca și cum ar fi vrut să le sublinieze și să le dea o importanță misterioasă. În vocea sa se auzeau italice și majuscule inițiale. Ca artist, disprețuia șarja, foarte prețuită la Pimodan, și o considera de prost gust; În schimb, nu-și interzicea paradoxul și exagerarea. Cu un aer foarte simplu, natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot întoarce la unitățile lor și-și pot relua activitatea revoluționară. Citirea sentinței dă prilej la scene patetice. Generalii judecători au toți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Înoate și ajunseră cu chiu, cu vai pe coastă. Oberlus Îi lovi pe primii trei, lăsîndu-i lați, și Îi Înjunghie pe ceilalți doi, Împiedicîndu-i să pună piciorul pe pămînt. Cinci captivi noi i se părură prea mulți pentru o singură „șarjă” și nu mai avea nici lanțuri cu care să-i lege. Trei era un număr perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]