1,239 matches
-
pe locurile lor fiind colectate oase de animale, carbune de lemn,așchii și unelte din cremene toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
privind hotarele stăpînirii între proprietari, căci în 1587, domnul trimitea o scrisoare către Nicoară, pîrcălab de Hotin, în care îi cerea să meargă la Holohoreni să separe a patra parte. Insă neînțelegerile privind hotarele au continuat, deoarece la 1589 Petru Șchiopul repeta cererea făcută pîrcălabului de Hotin. In 1610 a patra parte din satul Holohoreni este în posesia lui Dumitrache Chiriță, mare postelnic. În cursul anului următor el cumpără și alte părți din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane. Prima mențiune documentară a satului Climăuți se regăsește într-un document din anul 1578, unde în contextul relatării răzvrătirii cazacilor în frunte cu Nicoară Potcoavă împotriva lui Petru Șchiopul sînt amintiți și „frații Simion și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
se regăsește într-un document din anul 1578, unde în contextul relatării răzvrătirii cazacilor în frunte cu Nicoară Potcoavă împotriva lui Petru Șchiopul sînt amintiți și „frații Simion și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: ""Din mila lui Dumnezeu noi Io Petru Voievod, Domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea ... că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
lui Petru Rareș. În anul 1893 episcopul Melchisedek în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripției din spatele baldachinului sub care se află racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Șchiopul. Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț din Voroneț este ctitoria domnului Ștefan cel Mare din anul 1488. În timpul domniei lui Petru Rareș, (fiul natural al lui Ștefan cel Mare), biserica a fost mărită prin adăugarea unui exonartex și a fost
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nicio deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Șchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
din perioada 1906-1924 completează cu imagini neașteptate, aproape impresioniste creația „obișnuită” a artistului de formație clasică. Mai retras, fără să se alăture marilor mișcări artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite, vizitate de el cu ocazia executării comenzilor pentru lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
și "Craii de Curtea-Veche" (1929), Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" (1925-1927), Panait Istrati (Stavru, din "Povestirile lui Adrian Zografi", 1923), Max Blecher, "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), Eugen Barbu, "Princepele" (1969), Mircea Cărtărescu, "Travesti" (1994), Cecilia Ștefănescu, "Legături bolnăvicioase" (2002), Adrian Șchiop, "pe bune/pe invers" (2004) și "Zero grade Kelvin" (2009), Ion Negoițescu, "Straja dragonilor" (1994). O prezență în scena culturii românești, care nu și-a ascuns înclinațiile și a provocat scandaluri, a fost Petru Comarnescu, critic literar, eseist și unul
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
vechea catedrală și era condusă numai de un proistos, care era și dichiul Mitropoliei. Mănăstirea era proprietară a moșiilor Bosanci, Lisaura și Cut, ale căror venituri le încasa, ea aflându-se pe moșia Cutul Mitropoliei. În anul 1589, domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a mutat aici moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Biserica Mirăuți (unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402). Tot atunci a fost adăugat un pridvor și s-a construit turnul clopotniță de pe latura nordică
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
mâneci cu marginile împodobite cu pietre prețioase, de formă ovală și foarte mari. La începutul secolului al XX-lea, s-a amplasat în biserică un baldachin de piatră de dimensiuni mult mai mari, după modul celui de pe vremea lui Petru Șchiopul. Cu această ocazie, s-a deteriorat și s-a acoperit și mai mult ceea ce mai rămăsese din tabloul votiv. Pe partea opusă tabloului votiv (pe un pilastru de pe peretele sudic) se află zugrăvită scena Aducerii moaștelor Sf. Ioan cel Nou
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
au fost încastrate câteva pietre de mormânt cu inscripții în limba slavonă, care arată că în jurul bisericii mitropolitane au fost înmormântați unii demnitari moldoveni din vremurile de demult. Turnul clopotniță a fost construit în anul 1589, prin strădania domnitorului Petru Șchiopul, după mutarea în Biserica "Sf. Gheorghe Nou" a moaștelor Sf. Ioan cel Nou. Pe peretele sudic al naosului bisericii se află o inscripție aurită cu următorul conținut: "„În anul 7097 (=1589) iunie 24, a acoperit biserica Mitropoliei și a făcut
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
că un bocet după fecior s-ar fi transformat în testament și ulterior au fost adăugite diferite pretexte pentru moartea lui. În variantele nord-transilvănene, cel mai uzitat pretext oferit măicuței pentru neîntoarcerea pasotului este că întârzie pe munte cu oile șchioape, iar apoi promisiunea (deșartă) că va veni într-un târziu: “Numai voi îți zîce / C-am rămas mai înapoi / Cu cele șchioape de oi...” (TM 21). În alte variante cere să i se spună măicuței că a rătăcit oile: “Spuneți
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
Vaslui și Huși. Drumul comercial ce trecea pe valea Bârladului a devenit drum domnesc în timpul domniei lui Iliaș Rareș (1546-1551). În valea Docolinei a avut loc în vara anului 1577 o luptă pentru ocuparea tronului Moldovei, între oastea lui Petru Șchiopul, care venea dinspre sud și cea a lui Ioan Potcoavă, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
și observă că acesta organiza cursuri de mimică, fără a poseda vreo diplomă sau autorizație, primind în schimb diverse obiecte pe care le comercializa. Trandafir dădea lecții unor indivizi care doreau să o facă pe muții, pe surzii, orbii sau șchiopii, el calificând în realitate o generație întreagă de escroci. Aceștia îi dădeau obiecte furate, acasă la profesor fiind găsite obiecte în valoare de peste 150.000 lei. Milițienii sunt interesați de cazul unui om care dorea să facă pe statuia și
Brigada Diverse intră în acțiune () [Corola-website/Science/319974_a_321303]
-
următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste Dunăre din expediții de jaf în Transilvania. Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur cel Șchiop) la Ankara în vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în Imperiul Otoman, ca urmare Mircea a organizat împreună cu regele maghiar o campanie împotriva turcilor. În 1404 Mircea a reușit să se impună din nou drept conducător peste Dobrogea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă este nevoit să dea o luptă crâncenă cu oștenii lui Petru Șchiopul în bălțile de pe malul Nistrului, iar Ștefan al Mariei și Gheorghe Stângaciu sunt uciși, fiind înmormântați în pământul strămoșesc, „în cântecul bătrânului Nistru”. Scriitorul descrie astfel acest râu: "„prin pâcle, apele zgomotoase ale Nistrului sclipeau ca oțelul în luminile triste
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
obligat să părăsească Europa pentru rezolvarea problemelor din Anatolia și nu a mai apucat să se întoarcă în Balcani. Salvarea Imperiului Bizantin a venit din partea declarației de război mongole împotriva lui Baiazid.În 1400, războinicul mongol Timur Lenk (Timur cel șchiop) a reușit să convingă regatele locale, ce fuseseră cucerite de turci, să i se alăture în atacul împotriva lui Baiazid. În Bătălia de la Ankara, pe 20 iulie 1402, Baiazid a fost capturat de Timur și a murit în captivitate.A
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care l-a avut de plătit pentru ascensiunea sa. Alexandru, care se îndrăgostește de Ilinca, cere ca prizonierul Golia să nu fie ucis, însă fără succes. În urma asasinării, ambii frați devin amărâți și renunță la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
spre-a morții tihna tip - / Să nu-l mai văd pe vrednic cerșetor,/ Pe mărginit gătit în falnic chip,/ Credință dată relei sorți de zor/ Și cinstea-mpodobită rușinos/ Și fecioria pîngărită-oricînd/ Și chiar desăvîrșirea dată jos/ Și dreptul sub puterea șchioapa stînd/ Și graiul artei sub calus închis/ Și nebunia doctor pe dibaci/ Și adevărul nerozie zis/ Și bunul pe cel rău avînd cîrmaci.” E grea viața. Firește, pe sub nefericitele constelări celeste ale humanei rătăciri pămîntești, orice amărît, fie și timp
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
-și petreacă timpul rămas în străinătate, cercetând mai multe arhive orășenești din Germania (Munchen), Austria (Innsbruck) și Italia (Florența, Milano, Napoli, Roma, Veneția etc.). Se concentra pe figurile istorice din Moldova și Țara Românească printre care se aflau domnitorul Petru Șchiopul, fiul său Ștefăniță, și Mihai Viteazul S-a împrietenit și a colaborat cu istorici din mai multe țări europene: editori ai "Revue de l'Orient Latin", care au publicat pentru prima dată studiile lui Iorga în "Notes et extraits" („Note
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
doua călătorie în Transilvania care i-a permis să studieze din nou arhivele din Bistrița și a scris al unsprezecelea volum Hurmuzachi și două lucrări despre istoria modernă timpurie a României: "Acte din secolul al XVI-lea relative la Petru Șchiopul" și "Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul". Atitudinea sa publică controversată a atras o interdicție oficială asupra rapoartelor date Academiei, astfel fiind scos și din competiția pentru premiul național al Academiei (unde a propus "Documente românești din arhivele Bistriței"). În
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
constituie tema mai multor tablouri pictate de artiști renumiți. Atticienii credeau în două Afrodite: cea care s-a născut din Uranus era numită Afrodita Urania,iar cea din Zeus Afrodita Pandamos. Deși zeiță a frumuseții, Afrodita este căsătorită cu zeul șchiop, hidosul Hefaistos, care era și fierarul zeilor. În privința nașterii ei există două variante: prima ar fi că este fiica lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos, a fost
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
de o mulțime de copii, care începură a striga "a murit sfântul", iar după cinci zile a fost dus și înmormântat în oraș cu mare alai. Sicriul cu moaștele sfântului a fost în ziua aceea izvor de vindecări. Toți orbii, șchiopii și cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai atingând Sicriul Sfântului. După moartea Sfântului Anton, minunile au continuat și s-au înmulțit; așa că de abia trecu un an de la moartea lui slăvită, că deja Papa Grigoriu al
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
de "român". În recensămintele din Iugoslavia atât aromânii din Macedonia cât și vlahii din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi". Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este "cuțovlahi" (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”, cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”. Denumirea de "cuțovlahi" este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) "țințari", nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul "cinci
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]