3,279 matches
-
Magazinul Alimentar, s-au găsit fragmente ceramice din veacurile VII-VIII. Cercetare A. Rusu, 1979-1980. Materialul se află în colecția Școlii din localitate. Bibliografie: Rusu 1981-1982, p. 210, 219 (fig. 6/11), 239 (fig. 26/7); Teodor 1997c, p. 143. d) Șesul lui Ștefan: în partea sudică a satului, pe un bot de deal aflat lângă Șesul lui Ștefan, de pe terasa inferioară a văii Stavnicului, s-au găsit fragmente de vase făcute la roată, de culoare negricioasă și ornamentate cu linii vălurite
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
se află în colecția Școlii din localitate. Bibliografie: Rusu 1981-1982, p. 210, 219 (fig. 6/11), 239 (fig. 26/7); Teodor 1997c, p. 143. d) Șesul lui Ștefan: în partea sudică a satului, pe un bot de deal aflat lângă Șesul lui Ștefan, de pe terasa inferioară a văii Stavnicului, s-au găsit fragmente de vase făcute la roată, de culoare negricioasă și ornamentate cu linii vălurite, specifice secolelor V-VI. Cercetare A. Rusu, 1979-1980. Materialul se află în colecția Școlii din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
specifice culturii Dridu (secolele X-XI). Cercetare I. T. Sion, 1972. Materialul se găsește în colecția Școlii din Umbrărești. Bibliografie: Sion 1999, p. 6-23; Ilie, Nicu 2002, p. 38. 124. Uncești (comuna Zăpodeni), județul Vaslui a) La Poștă: pe terasa dintre șesul Bârladului și șosea, în zona văii Pârâului Uncești, s-au găsit fragmente de vase din secolele V-VI, VI-VII și X-XI. Cercetare M. Petrescu-Dîmbovița, 1955; verificare Gh. Coman, 1965. Până la 1958 acest punct a fost inclus comunei Ștefan cel
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
circa 300m nord-vest de Gara Buhăești, au fost găsite fragmente de vase caracteristice secolelor VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1962. Materialul este la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 277; Teodor 1997c, p. 170. b) Șesul Bârladului: pe terenul cetățenilor Gh. Zaharia și V. Sicrieru, care se prelungește spre șesul Bârladului, au fost descoperite fragmente de vase din veacurile IX-X. Cercetare M. Petrescu-Dîmbovița, 1954. Materialul se află la Institutul de Arheologie Iași. Bibliografie: Petrescu-Dîmbovița, Dinu, Bold
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1962. Materialul este la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 277; Teodor 1997c, p. 170. b) Șesul Bârladului: pe terenul cetățenilor Gh. Zaharia și V. Sicrieru, care se prelungește spre șesul Bârladului, au fost descoperite fragmente de vase din veacurile IX-X. Cercetare M. Petrescu-Dîmbovița, 1954. Materialul se află la Institutul de Arheologie Iași. Bibliografie: Petrescu-Dîmbovița, Dinu, Bold 1955, p. 36; Coman 1980c, p. 276, nota 4; Teodor 1997c, p. 170. 134
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare, fără să-și poată da seama dacă era o simplă prăjină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate apă la grădinărie? - Din puț! răspunse Pascalopol, amuzat de spiritul făcutde natura însăși. Otilia îl strânse de braț. Șesul uriaș, acoperit cu colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe orizont se iviră niște pete negre, niște ocoale, niște domuri sumbre cu țepi în vârf. Construcțiile se măriră și apărură în toată sinistra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se alcătuia din mai multe perdele lungi, destul de depărtate una de alta. Două rânduri fură trecute, și, deodată, într-un sistem de lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sala Palatului, o plenară a Partidului Comunist Român. La puzderia de plenare ale Partidului, n-ar fi avut de ce să fie considerată nici atâtica, eveniment major. Oha, eveniment major! Firesc, cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu se întinse învăluitoare și plicticoasă pe șesul celor șase ore obișnuite. Cârmaciul o pronunță la fel de bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe spinare și sări direct
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te poartă înspre o insulă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înghesuite se sprijină și se reazemă unele pe altele, scunde și turtite ca de o frică seculară, cu ulițe monotone care plimbă truda oamenilor și cu ferestre mici și închise ca inima țăranilor, inconștienți din mizerie -, fie ele sate de șes, cu case răsfirate și curți fără garduri, reliefând prin depărtările lor și mai bine un deșert răspândit în suflete, cu vânturi învolburînd praful prin străzi și curți, asimilând totul unei atmosfere de inutilitate și de părăsire, - în amândouă felurile, satul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rătăcitori. Agricultura și păstoritul nu convin sufletului lor barbar. Setea lor de spațiu și-au domolit-o prin cântec și urlet. E singurul popor care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate. Natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit, și ei prin platitudine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deodată simții cumcă calul poticnește una ș-apoi începe a merge mai încet și mai greu, suflând greu cu nările și gura pline de spume. Fără s-o fi băgat de samă, eu ieșisem din munți și mă aflam pe șes. Până aicea mersesem ca prin somn. Câte făcusem până acuma, toate le făcusem pe neștiute, dominat de-o dorință pe care eu singur nu mi-o puteam defini, de-un impuls întunecos și fără sens. Acum îmi frecai ochii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes, neci lupii nu se mai auzeau, cerul era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei de cazac plumbuite. Numai din când în când treceam pe lângă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știa încotro s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întregi așa ciudate... Parecă te cheamă cineva din urmă pe nume... te uiți, și nu-i nime. Hm! Este ceva în toate astea... Cine te cheamă? Râzi, Pepelea, fire-ai al dracului... dar nu râde... cine te cheamă? {EminescuOpVII 324} ["ȘESUL NEMĂSURAT... "] 2257 Șesul nemăsurat seamănă în adevăr cu marele ocean în formă solidă. Milă cu milă se-ntinde în apăsătoare monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Parecă te cheamă cineva din urmă pe nume... te uiți, și nu-i nime. Hm! Este ceva în toate astea... Cine te cheamă? Râzi, Pepelea, fire-ai al dracului... dar nu râde... cine te cheamă? {EminescuOpVII 324} ["ȘESUL NEMĂSURAT... "] 2257 Șesul nemăsurat seamănă în adevăr cu marele ocean în formă solidă. Milă cu milă se-ntinde în apăsătoare monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
blonde, te vei putea Întreba dacă arborii n-au crescut din instrumentele de muzică Îngropate pe vremuri la locul lor de astăzi al rădăcinilor lor. Iată, din armele și osemintele strămoșilor crește cîteodată tulpina subțire a flăcării de sulf. Pe șesurile străvechi au trecut poate hoarde muzicale, purtînd pe umerii lor, În loc de buzdugane și suliți, flaute, viori și piculine, violoncele, cornuri și trîmbițe, și de atunci, din viorile prefăcute În rădăcini, au crescut paltini Înfiorați, din flaute au crescut fagii, din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii Îngrășați de tenebre”, - cum se Întîmplă, de exemplu, În Zodiac - poetul o face sub același impuls către universala deschidere a ființei, solicitată de toate orizonturile: Iată: avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste șesurile Europei Rătăciți pe drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În fluviile galbene ale cerescului imperiu Stați la pîndă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii În dansul cu pene și măști de groază ale Congoului Primiți
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În care spiritualitatea românească găsește o expresie adeseori memorabilă. Trecută În poezie, valea devine o dimensiune a peisajului românesc, marea pe care Bolintineanu o descoperă intră Într-o geografie imaginară a spiritualității noastre, la fel ca ruinele lui CÎrlova și șesul prăfos al lui Grigore Alexandrescu. Cartea de față Încearcă să meargă mai departe și să descopere resorturile intime ale opțiunii pentru o formă sau alta de peisaj. O opțiune sau o respingere, pentru că poezia se naște nu numai din seducția
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tot locul! Unde vede-o stîncă naltă, el o macină cu palma. Bolovanii sub picioare-i dau de-a dura, dau de-a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele cîmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut În lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț, Și-n orizon se-ntinde ca gîtul unui struț.” Șesul nemărginit cheamă figura singurătății: „mută, sterilă, nepătrundă”. Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se Întristează. Oceanul de iarbă nu-i spune nimic, mișcarea procesuală a naturii sălbatice (nașterea, moartea ierburilor) nu-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
labirintul vegetal... Dintre peisajele ce trec prin versurile lui Alecsandri, doar lunca este statornic euforizantă, liniștitoare. Alăturate, peisajele formează o geografie lirică, o țară imaginară care devine, pe rînd, o țară mitică, o „țară de jale”, un colț de rai: „Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe per. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]