7,108 matches
-
preot, mireasa prezbitera, nașii preoți, printre invitați preoți. Nu e totul să te afli în preajma sfinților, trebuie să și urmezi calea lor! Un aer care vibră. Eram că într-o altă lume. O lume înaltă în care timpul stă în loc, șoapte de jurăminte, cântări religioase cu aromă arabă din vechiul Egipt ortodox, coroane regești de aur, fotografii. Sărbătoare. Victoria vieții asupra timpului! A urmat masă la restaurant, aer festiv, elegant, decentă. Discursuri, felicitări, omagii, diplome, dedicația poem din inimă prea-mare al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
calde că un ceai, Hello Sunshine... ea, înainte, pentagrama de frișca și vise roșii, fierbinți că un ceai, Notti în Tibet... și-am ajuns la fericirea filozofiei, pierzând dopul de la șampania roz, uitând de mine, rotind miezul de noapte... pe șoaptele unui ceai, Moulin Rouge... și-am învârtit scenă, sirenă privește primul psalm de cobalt! și mi-am plecat capul, apusul de soare a trecut pe o pagină nevăzuta... mirosea a iertare, colțul de sens se oprise într-un triunghi de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
suficient de întunecate în fiorul lor cât să justifice un „test de paternitate” literară. Îl reproduc pe cel dintâi: „Umbli-n tăcerea mea de miazănoapte/ și-o umpli cu un relief ce-l știu,/ urcând întâi pe dealuri dulci de șoapte/ pe muntele vorbirii mai târziu.// Cât sânge, ca să strângem o silabă/ sub cerul gurii, s-a cerut în lut!/ Ci tu-l ridici în inima-ți de iarbă și iarăși îl întorci spre început/.../ Cu oasele căzute jos din mit
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
structurat în jurul nostalgiei încăpătoare de care aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi ce se deschid brusc, pentru a se închide, incendiar, în interogații înalte. Textul e, de aceea, plin de
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
eroilor să identifice carențele vechi și să accepte noua lume întregită. În fapt, peticită. Impresia e că citim parabole ascunse într-un policier mistic, unde, printre morți simbolice și iubiri violente, se cască alte suprarealități. Aici, ca și în Cartea șoaptelor, ideea liminară e că ne naștem bătrâni. Din multe puncte de vedere, Jocul... poate fi considerat o Carte a morților. Un manual al întâlnirilor cu moartea. O carte frumoasă, de recitit, ce va avea, cu siguranță, viață lungă și în
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
ar fi văzut, dimineața devreme, plimbându-se prin cartierul Al-Maadi și dând târcoale grădinilor din jurul vilelor. De îndată ce zărea un cățel, îi arunca un oscior pe care-l scotea din geanta de pe umăr, apoi își rotunjea buzele și-l chema în șoaptă: - Bubi... Bubi... Vin’ la tata!
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
unde i s-a aranjat un colțișor. Prea e multă pasiune pe lume, ei nu-i rămâne nici măcar un locșor unde să se întindă și să moară. Noaptea, dincolo de toți pereții scârțâie paturi și saltele, țipetele alternează cu gemetele fierbinți, șoaptele bețivanilor cu casetele de învățare a limbii engleze, date la maxim, iar ea ascultă zgomotele astea tristă și rece în cearșaful ei alb și cârpit la mijloc. Ea nu invidiază risipa de forță, farurile mașinilor pe stradă ori coapsele oamenilor
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
a lui Voiculescu: „Pe dealurile vremii iernează neaua încă;/ Dar cântă gura dulce a vântului de sud,/ Momită, gheața-și crapă pleoapa ei de stâncă,/ Surâde și pe gingeni și-a prins sărutul crud.// Când pururi veșnicia vorbește numa-n șoapte,/ De unde-atâta foșnet și susure și sfadă?/ Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte/ Și-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă”. Nici fără Trezire, de Blaga: „Copacul meu./ Vântul îl scutură, martie sună./ Câte puteri sunt, se leagă
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta figură întunecată să-i dea ascultare și să se aplece. În ciuda neputinței sale, șoapta bătrânului nu se pierdu în cutele șalului și Bonaria Urrai îl auzi perfect. Afară se găsea familia care aștepta spunând rugăciuni, dar accabadora nu avu nevoie nici măcar de timpul necesar pentru un Pater ave gloria ca să iasă din camera bătrânului
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
mințit spunându- mi că nu vorbește, fie-vă blestemați copiii, cei pe care-i aveți și cei care or să vină! - Nu! Femeia care o întâmpinase țipă ca s-o oprească, în timp ce ceilalți făceau un pas înapoi rugându- se în șoaptă. Era pe moarte, a spus-o și doctorul. Accabadora nu-și schimbă expresia și nici tonul. - Știi foarte bine că taică-tău nu e muribund, nici măcar nu e aproape de ziua aia. Mai bine dă-i de mâncare. Dacă moare de
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Mircea Cărtărescu care se înaripa vorbind despre Naum. „Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare.” Imagini pe care le duc cu mine. Că și șoaptele misterioase ale Nadiei și ale lui Vlad despre după-amieze și seri cu tîlc și zvîc la Liggia și Gellu. Nu am crezut să mai fie ceva. Să mai vină cineva care să intre în acest „a fost odată ca niciodată
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
Numai două exemple, câte unul din fiecare categorie. „Cântă-mi, iubito, mânia ce-aprinse pe Ahil peleian./ Cântă-mi încet, bacovian.../ Așa, până începe al doilea război troian.// M-am trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin pădurea de simboluri/ și m-am împiedicat doar de vreascurile/ cu care au fost și alții arși pe rug./ Acum
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
liniștea. Și-a auzit inima bătând; ea părea foarte liniștită; o liniște ce se răspândea în întreaga încăpere. Din când în când se auzea zgomotul valurilor spărgându-se de țărm. Când vorbi, în cele din urmă, o facu aproape în șoaptă. - Ceea ce am să-ți spun, începu ea, poți crede sau nu crede. Pentru mine nu are nici o importanță. - Am venit în mod special să aud ce ai de spus, protestă Ratvich. Eu team căutat, eu am vrut să te întâlnesc
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
noastre. uite, primăvara!, îi spune fiecare dumnezeului său de la sîn, arătîndu-i zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri. uite, vara prelingîndu-se din sticla de plastic cu guler de bere răsturnată în curte. uite, cocorii! îi spune pe urmă fiecare dumnezeului său, în șoaptă răgușită. numai iarna abia de-o vedem: întunericul se lasă iute pe vine, sufocîndu-ne între pulpele calde și moi. la licărul lămpii de sub salcîmi, cel crescut la sîn ne traduce-n latină. bocet contemporan a venit un bou ager la
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
tu în viața mea, fată frumoasă, ființă fermecătoare?"; ,Tu mie mi-ai furat inima"; , Aurora, vrei să-ți legi viața ta de a mea?" Totuși, din când în când, se strecoară și câte un pic de poezie: , Se aude o șoaptă turburătoare: Marine! apoi, spus de două ori, ca o picătură melodioasă, ca un clipocit, ca și când picături de ploaie ar cădea pe frunzele adormite ale unui pom, dimineața". în plin elan erotic, scriitorul declară că e ,fascinat" de prezența Aurorei, o
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
Așa cum azi mă lasă puterile, Căci din fiecare slăbire din chingi a cărnii îmi crește înapoi răsufletul, Se face plămâni ai lui Dumnezeu Ce mă slujesc împreună cu slujire Gemând a respirației tale. Deodată a naște E ultimul cuvânt spus cu șoaptă de agonie. * Să ne pregătim să trecem pragul Imperiului binecuvântat. De pretutindeni ne izbăvesc forțele Ce stau împlântate în noi, Cei cuprinși de răstignire. * Și dacă poemul a murit, E foarte bine, îmi curge prin vine Mai chibzuit. Stelele intră
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
unei căsnicii nefericite între o femeie discretă, talentată și sensibilă și un plăvan gălăgios, egoist, cinic, veșnic îndrăgostit de alte femei și viitor mare poet, foarte tare mi-au plăcut tonul și scriitura. E ca și cum ar fi fost scris în șoaptă, în vârful picioarelor. Durerea și umilința femeii nefericite și desconsiderate, pe față, cu cinism, nu capătă niciodată vreo notă stridentă. Vă redau un singur pasaj, referitor la pasiunea lui Păunescu pentru Ana Blandiana: „În vremea aceea, Adrian venea acasă și
O carte foarte frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18735_a_20060]
-
un poem în maniera lui Asachi. O imitație pentru care am numărat silabe de mi-a venit rău și am citit de zeci de ori sonetele celui pe care-l încercam să-l pastișez. Ține-ți-vă bine, e cu “șoapte blânde”, “calde adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți amorată de fecioară preafrumoasă. Împregiur se-nseninează cînd a tale șoapte blînde În urechea mea suspină picurîndu-mi dulce miere Și cînd strigi, făptură albă, te urmez duios oriunde Și-al meu dor te-mbrățișează ca o caldă adiere. Din a ceriului tărie, îngeri par că se coboară Cu-a amorului văpaie
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
simte și arată excelent! De aceea eu și colaboratoarele mele suntem, într-adevăr Fetele Norocoase Iași. Noi știm că toată lumea poate fi a noastră, atât timp cât vrem să fim reginele ei. Și știm că un trup mlădios, un zâmbet și câteva șoapte sunt tot ceea ce trebuie. Astăzi mi-am propus să te învăț cum poți fi una din Fetele Norocoase, cum să fii și tu o adevarată regina, și te voi invită în călătoria către un trup de zeița, catre o viață
Mihaela Aioanei: Sfaturi catre Fetele Norocoase pentru un trup si pentru o viata sanatoasa [Corola-blog/BlogPost/95313_a_96605]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VRĂJITORUL TENEBRELOR Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă privește sceptic iar duhul sorții se preumblă umbre pe cerul nopții și șoapte sinilii se ascund în ungherele anilor tulburi se înclină amenințător balanța dezechilibrelor în lume un duh întunecat răpește zâmbetele însorite din ochii oamenilor desenând în schimb măști de clowni triști un vrăjitor nebun pe-o mătură călare trasează cărări zănatice
VRĂJITORUL TENEBRELOR de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373709_a_375038]
-
pleci mai în grabă; în vise mi-apari pe-un peron, într-o gară, cu brațe de flori, cu surâs și cu soare. Mă-ntâmpini, ești tandru, mă iubești și pleci iară, când zorii grăbiți intră-n casă și-n șoapte. Îmi spui c-ai să vii iar, la mine, în noapte... Vreau ziua să treacă mai iute și-aș vrea prin doruri, prin șoapte, să plutim spre o stea. Și-acolo-n lumină de inimi și Lună, de-a pururi
AȘTEPTÂNDU-TE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373698_a_375027]
-
-ntâmpini, ești tandru, mă iubești și pleci iară, când zorii grăbiți intră-n casă și-n șoapte. Îmi spui c-ai să vii iar, la mine, în noapte... Vreau ziua să treacă mai iute și-aș vrea prin doruri, prin șoapte, să plutim spre o stea. Și-acolo-n lumină de inimi și Lună, de-a pururi,de-a pururi, Sa fim -doar!- împreună! Referință Bibliografică: AȘTEPTÂNDU-TE... Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie
AȘTEPTÂNDU-TE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373698_a_375027]
-
strivesc pe trup atingeri care curg si-alunga orice spaimă... Iubit îmi ești, licoare, cănd sorbi cu ochi flămânzi fiori pe umeri uzi, de dor și de candoare... Iubit îmi ești, de dor, cănd desenezi în noapte cu ale tale șoapte pe trupu-mi, doritor... Iubit îmi ești, durere, cănd clipă ne desparte și-n pagina din carte îmi lași o mângâiere... Iubit îmi ești, senin, când peste nori și ceață răsari de dimineață pecete pe destin... Iubit îmi ești, iubite, de
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
răstimp să mai simțim prin noi cum trec fiorii și s-așteptăm al nostru anotimp. hai să legăm cu liniște iubirea cu flori albastre ,,de nu mă uită,, să fim doar unul când vine despărțirea tu,ochii mei iubind,eu ,șoaptă-n gură ta. și câte nu aș face să fie vrerea mea aș împleti albastrul cu pumnul de pământ ce-ți îngăimau toți pașii și ochi-mi amăgea că ești atât de-aproape ,dar ești departe-n timp. și m-
M-AȘ INVOI, de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373699_a_375028]