1,933 matches
-
etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic (cifra șase are o buclă și se leagă direct de botul cifrei doi) 36 ouă (trei, la fel, este ancorat de șase) 180 apă“. Nu este scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
săptămâni; eu și mama zicem mereu că parc-ar fi fost aici dintotdeauna, serios. Acuma râd când mă gândesc la prima zi-n care m-a adus acasă cu mașina de la muncă: părea așa - nuș’ - cam tăcut și un pic șters. Acuma e cel mai plin de viață dintre noi trei. Mama zice că dacă nu i-ar fi plăcut de mine s-ar da ea la el. Tre’ să am grijă cu asta, trebe, că nu poți avea încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Umblase mai bine de trei kilometri de-a lungul trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă a unuia dintre miile de gangsteri mărunți din Shanghai. Un tînăr Înalt, cu o față ștearsă, fără oase, cu păr negru lucios și o jachetă de piele Îl observase pe Jim lîngă stadionul de curse de ogari. Răpirile erau un lucru obișnuit la Shanghai. Înainte ca părinții săi să Învețe să aibă Încredere În Yang, insistaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
liber Cu brațele Încălzite de soarele de primăvară, Jim se odihnea confortabil În primul rînd de locuri al cinematografului În aer liber. ZÎmbind În sinea lui, privea la ecranul gol, aflat la cîțiva metri mai Încolo. În ultima oră, umbra ștearsă a hotelului Park se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd Jim și domnul Maxted se Întoarseră cu rațiile la Blocul G, deținuții așteptau tăcuți, cu farfuriile și gamelele lor. Stăteau pe trepte, bărbații cu piepturile goale, cu umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uită cu precauție la cîmpurile deschise, perspectivele nesfîrșite fiind Întrerupte doar de movilele funerare și canalele ascunse. Era ca și cum acei soldați japonezi plictisiți ar fi oprit timpul În loc. — Domnule Maxted, credeți că Shanghai-ul s-a schimbat? Un zîmbet șters, aprins de amintirea unor zile mai fericite, străbătu chipul domnului Maxted. — Jim, Shanghai-ul nu se va schimba niciodată. Nu te Îngrijora, o să-ți amintești de mama și de tatăl tău. — La asta mă gîndeam, recunoscu Jim. Cealaltă problemă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să citesc și să scriu; e un moment din eternitatea mea ce se pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui mi s-a șters total din memorie, fiind substituit - șters poate - de imaginile artistice sau artificiale, cele din portrete; printre altele, un dagherotip de pe când era un copilandru, nu mai mult decât fiu el însuși la rându-i. Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea nu putea să fie în al meu. Îmi voi șterge numărul. Cel de pe braț, am spus, de parcă ar mai fi fost și altul. Nu îmi răspunse imediat, dar știam ce îi trecea prin minte. Era bucuroasă să-l vadă șters, dar nu putea recunoaște asta, pentru că ar fi fost ca și cum ar fi recunoscut că o dezgusta. —Este periculos? întrebă ea în cele din urmă. Deci avusesem dreptate. —Floare la ureche. Era expresia lui Harry, și tonul voios părea potrivit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților care ajunseseră prea târziu pentru mama și tata, pentru Anne și Margot, pentru doamna Frank și pentru Pfeffer. Îmi făcea cu ochiul dinspre perdelele transparente pictate cu siluete șterse, pentru a crea iluzia că Poliția Verde conducea evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păstrez fotografia cu noi doi În satul Betleem din Galileea“. Din scrisoarea asta, Yael trase concluzia că Fima nu avea să pună nici un fel de piedici În calea divorțului. Dar când se Întoarse la Ierusalim și Îi prezentă un bărbat șters și insipid, cu fălci prea pătrate și o frunte pe care crescuseră două sprâncene groase ca o pereche de mustăți stufoase, spunând: Faceți cunoștință, Efraim Nisan - Ted Tobias, hai să fim toți trei prieteni!, Fima se răzgândi și se Împotrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și ce rol mic juca În ea dorința carnală, cum se Împletesc minciunile, rutina, obișnuințele și prefăcătoria chiar și În țesătura dragostei adevărate; și cum anii care trec ne privează de forța emoției și a nostalgiei totodată, iar totul devine șters și fad. Uneori, În Decameronul său de vineri seara, apărea și el, Într-o postură cam ridicolă, de parcă povestitorul Uri Gefen Îl analiza la microscop pe Uri Gefen Îndrăgostitul și izola fără milă elementul ridicol. Alteori spunea: „Până Începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dintr-una din ele, scrisă În ebraică, idiș și engleză, află că, grație ajutorului Domnului Atotputernic, oamenii se puteau din nou prosterna la mormintele „sfinților venerați“ din Ungaria și Polonia, puteau vizita „locuri sfinte distruse de opresori, fie-le numele șters din cartea vieții“, și totodată se puteau bucura de „frumusețile lui Iafet, care lărgesc orizonturile umane“ - totul Într-o atmosferă de iudaism pur, strict cușer, sub supravegherea unor ghizi calificați, pioși și decenți, totul cu binecuvântarea și recomandarea Geniilor Torei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
abia vizibile lăsate de injecțiile pe care le făcuse de trei ori pe zi când orbise. După săptămâni de zile i s-a deschis totuși într-un ochi o fantă pe unde se strecurau o dungă de lumină și contururi șterse și tata se vindecă, deși, la sfatul medicilor, învățase alfabetul Braille. Iubeam acești ochi, cu umflăturile lor fine, în care putea să se ivească, din senin, o neajutorare care nu se dădea niciodată de gol în statura lui puternică. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se fotografia des, mărindu-și copiile. Semăna în unele cu o celebră tragediană, iar în celelalte poze, putea să fie ușor confundată cu o frumoasă vedetă de cinematograf. Privindu-i chipul pe portrete, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
respectul lui crescu, În loc să scadă, odată cu bănuiala că, dincolo de exteriorul calm, de domnișoară bătrână, se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar Fenimore fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării. Nu numai că Doamna Tanqueray Începuse ceea ce avea, evident, să fie un foarte lung șir de spectacole la Teatrul St James, dar acum, Alexander recunoscu și că acceptase, În principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a constata că ceilalți i-o luaseră Înainte. La sosirea lui James, actorii erau deja adunați pe scenă, Într-un semicerc tăcut și posomorât, cu textul În mâini. Până și Ada Rehan Îi adresă doar un zâmbet scurt și șters, În timp ce Daly făcea prezentările de formă, numindu-i pe actori unul câte unul. Arăta palidă și trasă la față. Apoi, tocmai când Henry Își scotea notițele din buzunar pentru a se adresa distribuției, Daly Îi propuse să ia loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mi să mă prezint voluntar la arma submarine!“ - cu gesturi ferme, așa cum exersase? Oare a fost îndemnat să ia loc? Oare se simțea curajos și, încă de pe acum, ca unul care avea să devină erou? Răspunsul e doar o imagine ștearsă, din care nu se poate citi nici un gând. În orice caz, trebuie că eu am rămas hotărât, chiar și atunci când mi s-a spus că, pe moment, nu mai este nevoie de recruți pe submarine: recrutarea a fost sistată. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne erau împărțite la început numai dimineața, la exerciții și trageri în ținte rotunde sau în camarazi din carton. Oricât de slab luminată ar fi imaginea mea și a activității mele cotidiene din perioada de muncă voluntară și oricât de șterse ar fi contururile ei acum, când mi-o evoc, împărțirea armelor e dureros de exactă și durează până astăzi. Zi de zi se desfășura o ceremonie care era îndeplinită de către un sergent cu fața serioasă din principiu și care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vechi. Și cu toate astea se cerea săpat strat după strat, sortat, înzestrat cu un nume, cerea cu tărie cuvinte. Dar încă mai lipsea fraza de început. Acum, sertarele trebuie închise, tablourile întoarse cu fața spre perete, benzile de magnetofon șterse, iar fotografiile în care, instantaneu după instantaneu, sunt tot mai bătrân, îngropate în albume. Debaraua de vechituri plină cu manuscrise arhivate și cu colecția de premii se cuvine sigilată. Tot ceea ce a rămas în urma procesului de născocit cuvinte și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine*, a spus Parodi. Dacă nu găsești nici un inconvenient, Îți voi povesti ce știu și ce nu știu despre afacerea din strada Deán Funes. Compatriotul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]