1,603 matches
-
îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având ca rezultat încetarea după trei zile a luptelor din orașul propriu-zis. Peste tot, robuneltele sforăiau, bâzâiau, șuierau și lucrau sub controlul creierelor electronice. În unsprezece zile, un oraș imens reînvia, nu fără trudă, nu fără ca oamenii să se încovoaie alături de mașini. Rezultatele erau deja colosale. Alimentarea a revenit la normal, majoritatea urmelor bătăliei au dispărut. Și, luciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
maritime ca să prezinte lumea acvatică tuturor oamenilor interesați. Îi dezlegară rapid și îi ascunseră în buzunarele costumului de scafandru, apoi din nou se întoarseră în spatele stâncilor de alge ca să întreprindă pregătirile necesare pentru întâmpinarea Reginei. În zorii zilei vocea Reginei șuiera de la distanță, prevestitoare de rele, iar Tuburile muzicale vibrau în sunete alarmante, toate viețuitoarele din mare se opriseră speriate în fața stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o droaie de copii frumoși și voioși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să intrați în legătură cu fiica dumneavoastră. Dar eu aș mai sta un pic. Nu e bine să chemi un spirit prea des. Ne-am luat din nou la revedere și am mers înapoi la mașină: — Du-mă departe de aici, Bernie, șuieră ea în timp ce-i deschideam portiera. Până să pornesc eu motorul, ea plângea din nou, numai că de data asta era de uimire și oroare: Nu pot să cred că oamenii ar putea fi atât... atât de malefici, suspină ea. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise el. Un triunghi roz și închisoarea, dacă scrisorile către Kindermann, prietenul tău care mângâie cururi, au ceva de zis. Lange îndepărtă mâna lui Becker de la gâtul său și îl privi cu amărăciune la el: — Nu știu despre ce vorbiți, șuieră el. Triunghi roz? Ce înseamnă ăla, pentru numele lui Dumnezeu? — Paragraful 175 din Codul Penal German, am spus eu. Becker cită secțiunea din memorie: — „Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mănânce, se juca cu un capăt al șervetului. Își ridică privirea și am văzut că o îndreapta fără nici o precauție în câmpul vizual al lui Manlio. Avea din nou expresia aceea impertinentă. Manlio îmi dădu cu cotul. — Mă privește..., șuieră cu un zâmbet greoi care îi umfla obrajii. E singură, să o invităm, nu? Și înainte să-l pot opri, dacă eventual aș fi avut intenția, se ridică în picioare și, fără să renunțe la zâmbetul acela de cimpanzeu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i așa? — Dumnezeu nu ne va ierta. A spus chiar așa, Angela. Și acum îi aud vorbele întorcându-se la mine, din barul acela, din ploaia aceea, din timpul acela îndepărtat. Dumnezeu nu ne va ierta. — Dumnezeu nu există! am șuierat strângându-i mâinile înghețate. Ea m-a privit și poate că a râs de mine. A ridicat din umeri: Să sperăm. Nu ne-am spus că ne vom revedea, nu ne-am spus nimic. Am salutat-o în mjlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prietenă. Dacă mi-ar fi trecut, te asigur, nu m-ar fi interesat. Tipa întindea mâna într-un gest de împăcare și scuze. — Te rog. Bărbații nu sunt atât de importanți. Hai să uităm de povestea asta, bine? Să uităm? șuieră fata, aproape mârâind printre dinți. Nu ești altceva decât o târfă de boboacă, te culci cu seniorii fiindcă îți închipui că te plac. Să nu te mai apropii de mine și nici de el și să dispari din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a merge pe jos mai mult de doi metri, și ăia acceptați după insistențe, încălțată în pantofii ei Christian Louboutins. Până să oprească în față la Waverly Inn, Emmy le trimisese deja câte șase sms-uri la fiecare. — Unde ați fost? șuieră Emmy cu ciudă când cele două se strecurară înăuntru prin ușa minusculă de la intrare. Stătea sprijinită de biroul de la recepție și le făcea cu mâna. — Nici măcar nu m-au lăsat să stau la bar fără voi. — Mario, ce băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
neatenție gâtul. Pieptul lui emana căldură ca un furnal, iar părul de pe coapse se simțea aspru ca un glaspapir. Și pentru prima oară de când se culca cu Russell, ea începu să simtă binecunoscutele simptome ale atacului de cord. — Oprește-te! șuieră ea mai tare decât ar fi vrut. Nu pot acum. Îmbrățișarea lui slăbi imediat, iar Leigh se bucură că era prea întuneric ca să-i vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos mic ce ești, șuieră Adriana, cu buzele aproape atingând barele de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-ți spun? Pasărea înclină capul într-o parte de parcă se gândea la întrebarea ei. Adrianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu privirea ațintită drept în față. Ambele femei zâmbiră spre chelnerița care le așeză dinainte salată de andive. Adriana oftă și se asigură că Dean era angajat într-o altă conversație, apoi continuă: — Nu l-am vrut — nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh interveni înainte ca Emmy să apuce să spună o răutate și zise: — Da, arată, nu-i așa? Suntem gata să comandăm. Chelnerița zâmbi în timp ce luă comanda și se retrase grăbită, convinsă că tocmai făcuse cuiva ziua mai frumoasă. — Javra! șuieră Emmy în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana bătu cu palma în masă. — Ați văzut ce a pățit de la soare? Zău! Fata aia o să arate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Cine e Paul? întrebă Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce am început Turneul. E cel la care m-am dat eu și care m-a refuzat. Trebuia să se ducă la petrecerea fostei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fiecare, putea fi ultima, întâlneai mici grupuri de inși grăbiți să ajungă acasă sau în cafenele, astfel că, timp de câteva zile, la ora amurgului care se lăsa mult mai repede în această perioadă, străzile erau pustii și singur vântul șuiera prin ele neîntrerupt. Dinspre marea învolburată și mereu nevăzută urca un miros de alge și de săruri. Acest oraș pustiu, albit de praf, saturat de mirosuri marine, răsunând de la un capăt la altul de șuierăturile vântului, gemea atunci ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-AU URMAT PE CER. STOLURI TĂCUTE DE STICLEȚI ȘI MIERLE, VENIND DIN SUD, AU TRECUT LA MARE ÎNĂLȚIME, DAR AU OCOLIT ORAȘUL, CA ȘI CÂND SIMBOLUL EVOCAT DE PANELOUX, STRANIA ȚEPUȘĂ DE LEMN CARE SE ÎNVÂRTEA ȘUIERÂND PE DEASUPRA CASELOR, LE ȚINEA LA DISTANȚĂ. LA ÎNCEPUTUL LUI OCTOMBRIE, MARI AVERSE DE PLOAIE MĂTURARĂ STRĂZILE. ȘI ÎN TOT ACEST TIMP, NIMIC MAI DE SEAMĂ NU SE PRODUSESE ÎN AFARĂ DE ACEST ENORM TÂRȘÂIT DE PICIOARE. Rieux și prietenii lui au descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bucurie, li se părea și mai feroce în mijlocul jubilării generale. Dar aceste excepții nu scădeau cu nimic satisfacția celorlalți. Fără îndoială, ciuma încă nu se sfârșise și avea s-o dovedească. Totuși, în imaginația tuturor, trenurile plecau, cu săptămâni înainte, șuierând pe șine fără sfârșit și vapoarele brăzdau mări luminoase. A doua zi, spiritele aveau să fie mai liniștite și îndoielile aveau să renască. Dar, pentru moment, întregul oraș se urnea, părăsea locurile închise, întunecate și nemișcate în care își înfipsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea ultimul ei asalt asupra trupului inert al lui Tarrou. Flagelul nu mai răscolea cerul orașului. Dar șuiera încet în aerul greu al încăperii. Pe el îl auzea Rieux de ore întregi. Trebuia așteptat ca și aici să se oprească, și aici ciuma să se declare învinsă. Puțin înaintea zorilor, Rieux s-a aplecat spre mama lui: VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
șoaptă: — Dacă n-a reușit să ajungă la vânzările de la Chanel, e, într-adevăr, de rău. Vreau să zic, probabil chiar l-a iubit cu adevărat. Întotdeauna am fost de părere că fotografiile lui sunt până peste poate de grețoase, șuieră o altă voce. Nu m-aș mărita pentru nimic în lume cu cineva care crede că un camion înecat e o chestie drăguță. Am auzit o ușă deschizându-se. —Șșșt! Voi două! O s-o treziți. Mă duc la farmacie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ani, care încă nu-și pierduse formele durdulii, de copilandră. Costumația ei părea împrumutată de la un magazin de Halloween din Bleecker Street. Era dureros de timidă și rareori deschidea gura fără să se înroșească la față ca racul. Nici gând! șuieră Jolene. Își drese vocea, se adună apoi spuse: Ce drăguț. Nu m-aș fi gândit niciodată să-i dau ei premiul. Doamne Dumnezeule, o secondă Lara, ăsta-i cel mai simpatic lucru care i s-a-ntâmplat vreodată lui Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl tăiem de tot”, și securea șuieră scurt în vânt. Nu mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred deloc în viața de dincolo, dar dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Încă zâmbește, dar are ochii ieșiți din orbite și nările îi freamătă, albite de furie. Mă trag un pas înapoi, făcându-mă mică, dar mă apucă atât de strâns de umeri că îi simt unghiile intrându-mi în carne. — Samantha, șuieră. O să te duci și o să-ți citești declarația și o să spui că firma Carter Spink este cea mai bună firmă de avocatură din lume. Pentru că, dacă nu te duci... am să te omor. Cred că vorbește serios. Suntem cu toții confuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci și, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]