1,349 matches
-
ca italianul de la masa de colo: mai burtos și mai chel decât mine, cu celularul mai mic, iar lângă el, cu o gagică cu țâțe mai grozave decât tot ce-am pipăit eu vreodată. B27 seri cu una ca aia! Țâțele ei meritau toate pliantele publicitare din lume. Și n-ar fi stricat și niște pliante cu instrucțiuni de folosire. Mie, cel puțin, nu mi-ar fi stricat. Scriu golănește! Sulă bleagă, ți-ar fi plăcut să te și porți așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deja felurite moduri de a se autosatisface. Jocurile lor alunecau adesea În homosexualitate, chestie care, Încă de la vârsta aceea, Îi repugna lui Leac. Își disprețuia prietenii care, Îmbăloșați și hliziți, povestindu-și despre câte o pulpă ori o jumătate de țâță zărite Întâmplător, se adunau și-și trăiau În grup spasmul. Leac bănuia că se Întâmpla așa doar pentru că nu aveau la Îndemână - bine zis! - prea multe obiecte ale dorinței. Imaginarul era foarte sărac și numai din pricina asta se puteau petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
el le făcuse În proză. S-a Însurat, și-a lăsat nevasta gravidă, tovarășii din porumbiște au făcut cam la fel, lumea a uitat. Leac era deja plecat din sat, la Năsăud. Licean, l-a prins revoluția, au apărut Prostituția, Țâțe, Infractoarea, a văzut că de fapt descoperirea lui nu făcea doi bani. Asta l-a umilit la fel de mult ca Întâmplarea din cânepiște, Întâmplare care-l determinase să renunțe la pornografie. Scria deja poezii, groaznice - spunea el - nu mă bucurau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
zăbovit din vreme în vreme, au avut, ca și tine, numai în stânga și în dreapta: Mestwina doi, Agnes doi, Amanda Woyke doi, Sophie Rotzoll avea cu ce să umple două ceșcuțe de cafea moca. Și abatesa-bucătăreasă Margarete Rusch, cu cele două țâțe enorme ale ei, l-a sufocat pe bogatul patrician Eberhard Ferber în pat. Deci să rămânem la subiect. Totul nu-i decât un vis. Nu o iluzie! Nu începe iar cu cearta! Mai am voie să visez un pic? Ce
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
putea fi angajat. Ăsta însă era un individ pe care toată lumea îl detesta, cu nesfârșitele lui formulare, în care trebuia să treci și străbunicii, și de când te-ai născut, și laptele pe care l-ai supt când erai copil de țîță: ei, da, laptele ăla, depinde de la cine l-ai supt, ce fel de mamă, ce avere a avut, înainte de 23 August, după 23 August, din ce partide politice a făcut parte, dar părinții ei, dar surorile, dar frații, dar soțiile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună istoricii ce sunt) sau borșul de la subsoluri (turnat cu pâlnia-n sticle de lapte de-un kil). Nu mai existau șerbetul (citiți Caragiale, pentru detalii), „minciunelele“ (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dispăruseră din dulap căciula „cu bună-dimineța“ (n-am știut niciodată de unde îi vine numele; Ceaușescu avea una, la fel Brejnev și Iliescu) și basca universală (plată, cu moț sau bumb; toată lumea purta, de la pionieri la uvrieri, parcă le crescuse o țâță-n vârful capului). Fuseseră anulate „sugativa“ (cine mai folosește astăzi stilouri?), conspectele (vă mai amintiți de școala generală?), tabinetul (un joc de cărți pe care îl câștiga bunica Aneta, chiar înainte s-o nască pe maică-mea), șperaclele (niște chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Whitesnake, ba Depeche Mode cu 101, se încingeau bătăi între rockeri și depeșari: ultimii îi trimiteau pe metaliști pe terenul de handbal din cealaltă parte a stațiunii, la „rockotecă“. Apoi venea dansul: Sandra, Elton John, Pet Shop Boys, Sabrina cu țâța care ieșea din cupă; dacă ziceai de-asta că nu e „bună“, luai palme sau erai făcut „pârțar“. La sfârșit, când toată lumea mustea de sex și insolație, băgau două-trei slow-uri, de control, sub privirile profesorilor. Mulțimea se despica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile estivale, în care am fi putut descoperi carnea goală și dedesubturile ei. Dar nici cei care făceau almanahurile nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corn, mai vroiam niște chifle. Toată industria românească de panificație ne sărea în ajutor, punându-se cu biscuiți și grisine, napolitane și eugenii, pufuleți și batoane, în slujba amplei investigații detectivistice. Halatul se balona la locul potrivit, stătea așa din cauza țâțelor. Mai sus și mai jos, observai totul: gâtul gros, ochii negri, părul negru-albit, strâns cu-o agrafă metalică la spate; picioarele strâmbe, gleznele umflate, șlapii de plastic gri, rupți la baretă. Tanti Leana transpira des. Când se întorcea cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene de la „Floreasca“. În seara aia, Leana nu s-a mai aplecat și nici lumina n-a curs cum ne-așteptam noi. Venise bărba-su’ s-o ia, era-n halat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am trezit fără țâțele Lenei, dar cu nea’ Titi după noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina 110 apărea noaptea de pe străduțe, cotea imprevizibil și țâșnea de fiecare dată în altă parte, printre blocuri. Avea capătul undeva între Dămăroaia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-o să mă grăbesc să-l judec pe acest vânzător al lui Hristos. Doar Dumnezeu știe ce se ascunde în inimile bete și slabe. Peste o oră, în drum spre hotel, am dat de o femeie cu un copil de țâță. Femeia era încă tânără, iar pruncul să tot fi avut vreo șase săptămâni. După cum socotea ea, copilul îi zâmbise pentru prima dată de când se născuse. Mă uit și-o văd făcându-și cruce cu mare evlavie. „Ce faci, zic, nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
colțuleț al vălului. După trista experiență pe care a făcut-o i-am recomanda ca, în retragerea sa involuntară, să cultiveze mai intime legături de prieteșug cu d-nii C. A. Rosetti, Carada, Costinescu, oțeliți în luptele pentru patrie și pentru țâțele bugetare. De la acești trei crai de la răsărit, de la acești magi filozofi atât de abili în arta pietrei filozofale, în arta de-a preface patru clase primare, poezii neogrecești și un curs de violoncel în sute de mii de franci, naivul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Am văzut reacția, la nivel ideologic, a unui Ion Bogdan Lefter, privitoare la național. Iată și o mostră, premiată, venită de la un creator de poezie, altminteri nu lipsit de talent și aflat în plină vogă, pe nume Mihail Gălățanu: Ce țâțe mortale ai tu, fă Patrie / trase în milioane de exemplare /.../ Ce bani buni ai făcut tu la Stambul, fă Patrie, / cu turcaleți, arabi, cu libanezi și curji / în boscheți sau direct în picioare. O noapte cu tine, Patrie, / e o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un ideal arareori Întâlnit. În general, trupul ocupă un loc redus În economia portretului folcloric, limitat la ținută, talie și sâni, aceștia din urmă având funcția de a declanșa emoția erotică: Cu dragostea ei Îs plin, Când mă uit la țâțe-n sân. Dar senzația pe care o transmite portretul folcloric, În pofida câtorva tușe carnale, nu este preponderent tactilă, ci vizuală. Atenția se concentrează asupra feței, Într-o erotică a privirii În care ochii condensează Întregul farmec feminin: Ochii negri-s
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
altă situație deosebită. O femeie săracă Vestea despre acesta se răspândi repede și mulți oameni au rugat femeia să le dea lor copilul ca să-l crească. Copilul, Înțelegând parcă vorbele lor că numai cum sta la sânul mamei lăsă sfârcul țâței din gură, Îi zice să nu-l dea. Împăratul Zizin-Craiul, trimite soli să ia copilul; femeia nu-l dă, iar Împăratul nu se supără, ci pornește el singur să vadă despre ce-i vorba. Văzând copilul, numai de aur care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
realizat în cadrul unor soiuri ce au fost grupate după sinonimii sau apartenența la același sortogrup. Zimogramele rezultate confirmă faptul că soiul Alb românesc este sinonim al soiului Alb de Belgorod, soiul Coarnă roșie poate fi considerat ca sinonim al soiului Țâța caprei neagră, în timp ce soiurile Ceauș alb și Ceauș roz aparțin aceluiași sortogrup, prezentând un polimorfism izoenzimatc foarte scăzut, de unde concluzia că probabil cele două soiuri au origine genetică comună sau unul a stat la baza obținerii celuilalt Metodele biochimice prin
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
în a 4-a sau a n-a dimensiune. În ultimă instanță, misterul Dealului este interpretat de Aurel Brumă și într-o profundă cheie filosofică. Blestemul Dealului este ignoranță noastră, spune un personaj al cărții. Suntem asemenea prostului atârnat de țâța ploii care privește și nu înțelege nimic. Dealul are mai multe dealuri în noi înșine așa cum păcatul nu vine din afară, ci dinlăuntrul fiecăruia în parte"72. Sensul ultim al romanului este (poate) acela de a invita pe fiecare cititor
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
strălucitoare, care-i acopereau întreg trupușorul". Vestea despre acesta se răspândi repede și mulți oameni au rugat femeia să le dea lor copilul ca să-l crească. Copilul, înțelegând parcă vorbele lor "că numai cum sta la sânul mamei lăsă sfârcul țâței din gură", îi zice să nu-l dea. Împăratul Zizin-Craiul, trimite soli să ia copilul; femeia nu-l dă, iar împăratul nu se supără, ci pornește el singur să vadă despre ce-i vorba. Văzând "copilul, numai de aur" care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și de pe urma lui nimeni nu i-a rămâne să-i facă grija comândărilor [...]. Iar pe femeia care n-a fost vrednică să nască, șerpii, balaurii și dracii or schingiui-o pe lumea cealaltă și i-or suge sângele din sfârcul țâțelor." Transpare din aceste rânduri importanța pe care o acordă naratorul popular ideii de a avea urmași, plus sancțiunile aplicate femeii care nu are copii. Cuplul împărătesc îmbătrânește fără a-și pierde credința că Dumnezeu va da curs rugăminților făcute. Conceperea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sînt echipe de intervenție, la trei, rezervoare, la patru se lucrează, capătul stației Videle vagoane de călători părăsite pe linia moartă, Strada Drumul Sondelor, gară de două fete cu bluza la fel, să nu se certe, perechea cu copil de țîță, ce ai de gînd să faci în fața altui text decît tine? intervii, intertext, plîngi! plecarea din Videle balanță lină dintre ce este și ce vine, curba căii ferate spre Giurgiu și racordul ei spre vest, faci geografia aparentă a țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
10-11 călătorii fără trib, românii, botez cu beteală roșie în pungă, stăpîna țigancă bătrînă, țigările, nu pot să le las! mielul l-ai cumpărat? cît l-ai hîțînat a început să plîngă copilul, trece-i-l fetei, să-i dai țîță! vorba ne este românească, pe undeva prin sală întîmplările luate ca atare, de care ne cramponăm din sentiment de real, cel mic și mai adormit, mă scutură să eructez, ce ai, ce ai? roșul costumului, și ești băiat! mielul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]