3,030 matches
-
o fi cu democrația asta? Pământ știu ce este și mai știu că fracționarea proprietății asupra pământului, fără asocierea proprietarilor, duce la foamete sau măcar la o viață amărâtă a posesorilor de mici parcele. M-a învățat „Comisia Nana” fiei țărâna ușoară. Democrația a fost „inventată” de grecii antici. Ea reprezintă conducerea efectuată de cei mulți prin reprezentanții săi. Reprezentanții erau desemnați de mici colective, civile la nivelul unui cătun sau profesionale la nivelul breslei (sindicatul meseriașilor locali). Toți oamenii micii
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
să le reașezi în aceea formă pe care știi tu c-o avea sufletul tău în încercarea disperată de a-l reîntregi. Oare vei reuși ? Căci sufletul este viața din noi. Fără suflet nu am exista. Suntem născuți din aceeași țărână, praf aruncat în ochii existenței. Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni. Suntem cruci vii între cer și pământ. Aș fi dorit să nu-mi pese de nimeni, dar totuși mi-a păsat și încă-mi mai pasă
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
căzut pe picior că mai tărziu, una din unghii s-a desprins și a căzut toată. Rămăsese locul acoperit cu sânge, țin minte ca acum, fără să mă fi sfătuit cineva dar și fără să mă vadă cineva, am presărat țărână și unghia a crescut la loc. Poate și inconștiența, poate și lipsa unei educații medicale elementare, dar și faptul că oamenii erau în general mai sănătoși și mai rezistenți, hrana provenea aproape în întregime din grădina sau ogorul propriu, fără
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
astăzi dacă mă zgârii undeva, alerg imediat să pun spirt care, între noi fie vorba nu mai este bun de nimic atât e de slab sau eventual țuică dacă am la îndemână, pentru dezinfectare. Tot eu care în copilărie puneam țărână peste rănile mele deschise. Eram încă mic de tot când am auzit o poveste petrecută de curând și care făcuse vâlvă. Plecase un șofer cu camionul să ia un mort de la spital, ploua mocănește, pe drum l-a oprit cineva
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Procuratorul se întoarse și îi mai privi încă o dată pe cei doi. -Iar acum plecați, lăsați-mă singur cu Brassus. Centurionul Livius va merge cu voi și va rosti porunca mea, ca să vă luați și să vă puneți Dumnezeul în țărână...fiindcă e un Dumnezeu al țărânei! -Bun rămas mărite procurator! rostiră cei doi. Iosif și Nicodim ieșiră după ce se înclinară încă o dată în fața lui Ponțiu Pilat care le făcu un semn de rămas bun. După ce rămase singur cu Brassus, Ponțiu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
privi încă o dată pe cei doi. -Iar acum plecați, lăsați-mă singur cu Brassus. Centurionul Livius va merge cu voi și va rosti porunca mea, ca să vă luați și să vă puneți Dumnezeul în țărână...fiindcă e un Dumnezeu al țărânei! -Bun rămas mărite procurator! rostiră cei doi. Iosif și Nicodim ieșiră după ce se înclinară încă o dată în fața lui Ponțiu Pilat care le făcu un semn de rămas bun. După ce rămase singur cu Brassus, Ponțiu Pilat îl întrebă pe acesta: -Ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ca înălțime față de Ionel cel mic, Dumnezeu să-l ierte că s-a dus demult spre cele veșnice. Bunicul nostru Nuțu, că așa îl chema, ne făcuse un căruț cu roți de lemn pe care îl plimbam pe drum prin țărână și prin colb de dimineața până seara. Uneori până noaptea târziu. Când ne strigau părinții să mergem în casă, purtând amândoi acelaș nume, IONEL, răspundeam amândoi odată. Pentru a ne deosebi prin strigăt sau chemare, părinții și bunicii ne spuneau
CEL MAI DEŞTEPT... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342002_a_343331]
-
cu moară, Râu cu râu, frunte cu frunte Între frați de-aceeași țară! Hai să dăm sânge cu sânge Toți românii, să nu piară Limba noastră care plânge Ca un bocet pentru țară! Hai să dăm mână cu mână De țărână milenară De la Dacia străbună, Maica noastră sfântă țară! Referință Bibliografică: A fi Uniți și Hai să dăm / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 755, Anul III, 24 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile
A FI UNIŢI ŞI HAI SĂ DĂM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342246_a_343575]
-
și primește și sfânta împărtășanie. Această atitudine vine să confirme întoarcerea sa definitivă la credința mântuitoare.Amintindu-ne că Eminescu făcea, cu privire la iubirea de patrie precizarea : “Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a țărânei, ci iubirea trecutului “ să nu uităm nici îndemnul său profund creștinesc cu privire la înlăturarea dezbinării: “Nu merge la mormintele Domnilor tăi cu sămânța desbinării în inimă, ci precum mergi și împărtășești cu sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
până la plecare în aventura credinței și a biruinței, ca să mă satur de apa lui curată și să-mi răcoresc sufletul. Îmi începeam călătoria de revedere, dar și cea de fiu revenit să-și vadă casa părintească de sub glia strămoșească, unde țărâna din țărână se odihnea, și să simtă în fiecare fir de iarbă ecoul pașilor străbunilor lui... Și pomii în floare, în strai de sărbătoare, parcă, îmi salutau sosirea, ca să pășesc pe urmele pașilor părinților și străbunilor mei ce mi-au
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
în aventura credinței și a biruinței, ca să mă satur de apa lui curată și să-mi răcoresc sufletul. Îmi începeam călătoria de revedere, dar și cea de fiu revenit să-și vadă casa părintească de sub glia strămoșească, unde țărâna din țărână se odihnea, și să simtă în fiecare fir de iarbă ecoul pașilor străbunilor lui... Și pomii în floare, în strai de sărbătoare, parcă, îmi salutau sosirea, ca să pășesc pe urmele pașilor părinților și străbunilor mei ce mi-au lăsat moștenire
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
pauză și îmi spune cu o voce calmă: „Dar până la urmă, tot Eminescu e cel mai mare! Și, printre altele, pentru faptul că a spus: «Poți zidi o lume-ntreagă / Să dărâmi orice ai spune / Peste toate o lopată / De țărână se depune» - și-apoi continuă, atenționându-mă subtil -: Niciodată să nu uiți lopata lui Eminescu! Mă uit la toți acești mari scriitori ai lumii: nu zic că nu au fost mari, însă nici unul nu a descris rostul vieții ca și
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
publicația respectivă. M-aș bucura să fie așa, iar gândul meu modest de pomenire să se adauge la ce s-a întâmplat deja. Dumnezeu fie cu el în vecii vecilor! Oriunde ar fi la rădăcina florilor, să-i fie ușoară țărâna de-a pururi românească! București, 6 dec. 2015 Referință Bibliografică: Vasile Nanea: În memoria poetului și traducătorului ION MILOȘ / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pompiliu Comsa
ÎN MEMORIA POETULUI ȘI TRADUCĂTORULUI ION MILOȘ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342607_a_343936]
-
de lacrimi / a lăsa să curgă APA... Și Rumânii / românii spun astăzi despre scurgerea apei a “țâRÂi”. ARU / RAU / RU / RU-MAN... râurean, om al apelor. RU-MÂN / RU-MAN (om al râurilor) 22 , MAN (om și divinitate vedică indiană), pă-MÂN-tean (om si țărână, argilă/ tină - TINĂ fiind feminin ca și GLIA/GAIA/GEEA, zeița pamântului). GET / GETul totuna ca și KABIL/GETUL/ RUMAN! SITOGRAFIE: http://www.revista teologica.ro/articol.php?r=34&a=3528 http://www.ariminia.ro/ro/kabirii-amazigh/ https://it
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
cele două căi n-a pășit pe calea care duce la păcat”. Credința conduce la împărtășirea slavei autentice. Cei care se încred în puterea lumească proprie (fie inteligență, fie autoritate lumească temporară, fie bogăție) își construiesc o slavă îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești, însă, și a celor care trăiesc după trup se sălășluiește, spune Scriptura, în țărână. Cel care
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești, însă, și a celor care trăiesc după trup se sălășluiește, spune Scriptura, în țărână. Cel care-i slăvit pentru bogăția cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
bogăția cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
Aleargă spre infinit. Ana-Cristina Popescu CAPTIVI ÎN TOAMNĂ Adesea suntem înveșmântați într-o toamnă atât de adâncă, încât uităm să mai gustăm apa izvorului spre a da voie păsărilor să-și încerce aripile pentru a trece dincolo de tot ceea ce este țărână. Privind la toamna de afară și la toamna din suflet mi-a venit în gând un vers din poezia lui Tudor Arghezi, Lumină lină „Cu aripa-n țărână și în vis.“ Țărâna ne leagă zborul, ne face captivi în propria
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
păsărilor să-și încerce aripile pentru a trece dincolo de tot ceea ce este țărână. Privind la toamna de afară și la toamna din suflet mi-a venit în gând un vers din poezia lui Tudor Arghezi, Lumină lină „Cu aripa-n țărână și în vis.“ Țărâna ne leagă zborul, ne face captivi în propria nostră soartă, în timp ce visul îți arată calea spre a evada dintr-un destin fără aripi. Oscilând între țărână, simbolul a tot ceea ce este trecător și vis, elementul ce
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
aripile pentru a trece dincolo de tot ceea ce este țărână. Privind la toamna de afară și la toamna din suflet mi-a venit în gând un vers din poezia lui Tudor Arghezi, Lumină lină „Cu aripa-n țărână și în vis.“ Țărâna ne leagă zborul, ne face captivi în propria nostră soartă, în timp ce visul îți arată calea spre a evada dintr-un destin fără aripi. Oscilând între țărână, simbolul a tot ceea ce este trecător și vis, elementul ce te înalță, ce îți
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
din poezia lui Tudor Arghezi, Lumină lină „Cu aripa-n țărână și în vis.“ Țărâna ne leagă zborul, ne face captivi în propria nostră soartă, în timp ce visul îți arată calea spre a evada dintr-un destin fără aripi. Oscilând între țărână, simbolul a tot ceea ce este trecător și vis, elementul ce te înalță, ce îți dă aripi, omul uită adesea să sucuture povara grea a pământului și să străbată înălțimile, să se înalțe deasupra propriului său destin, așa cum a făcut albina
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
a creației, „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor“, încălzind, precum pasărea ouăle, rațiunile seminale risipite în apele primordiale. Căldura iubirii lui Dumnezeu, transmisă de aripile Porumbiței Duhului, a adus totul în existență. Omul însuși, preotul și coroana creației, este țărână însuflețită de suflarea Duhul lui Dumnezeu, și doar prin această pneuma devine „suflet viu“, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“ Cel în Sfânta Treime. Părinții răsăriteni au văzut în Duhul Sfânt principiul activ al oricărei lu¬crări de zidire, rezidire
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
crezare). Sunt doar docile unelte care, din dorința de a se arăta mai presus de colegi, transformă cuvintele în arme ajutați și de oglinzi mincinoase. În cazul de față, cel puțin, armele au țintit împotriva sinelui însăși. Să le fie țărâna ușoară, că tot acolo vor ajunge când ajung. Indiferent dacă Sfântul Petru îi primește sau nu acolo unde nu le este locul. De! mai poate și Sfântul să facă o greșeală. Sper să nu mă trezesc cu vreo reclamație ca
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
după ce ne-am înfruptat cu voluptate din bucatele dulci ale păcatului, râvnim la miresmele sfințeniei pe care tocmai le-am neglijat sau le-am călcat, dinadins. Și astfel, răstigniți între cer și pământ, cu un braț ținându-ne strâns de țărână și celălalt în alonjă subtilă spre cer, devenim crucea înclinată, când spre pământesc, când spre ceresc, așa cum a spus Nichita Stănescu: “iar pământescul / mănâncă de foame cerescul”. E aceeași tânguire a poetei Olga Alexandra Diaconu: “Și mâinile-mpreună / abia de
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
în valuri doar Marea Cea Mare și Neagră precum ți-e destinul, Alungă din pieptu-ți amarul, suspinul. Fată frumoasă cu nume dulceag, Iubită-n tăcere de fiul pribeag, Doinită și plânsă în limba română, Izvor de iubire te verși în țărână. Fată frumoasă cu părul bălai, Din spice crescute în colțul de rai Păzit de Vrâncioaia și șapte feciori, Ai brațele pline de roade și flori. Țară frumoasă, cu oameni curați, Cu munții și truda fiind veșnic frați, La sânul tău
ŢARĂ FRUMOASĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341699_a_343028]