8,709 matches
-
Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un avantaj de o oră, zise Încă o dată Veniero. Apoi, Îți vei putea relua urmărirea. O corabie a ordinului ne așteaptă pe coastă. E lună plină, drumul până la țărm e deschis. La schimbarea mareei vom părăsi Toscana. Dante nu izbutea să Își dezlipească ochii de templier. Poate că privirea diavolului era cea care Îi transpărea din pupile. Lângă dânsul, chipul Antiliei se apropiase, patru ochi care Îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea paralel cu țărmurile Europei și ale Africii. Un tărâm fără hotar, o insulă În formă de clepsidră: două mari mase legate Între ele printr-un istm. A cincea parte a lumii. In pentagono secretum mundi. Tărâmul către care se Îndrepta uriașul În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai comodă și plină de satisfacții a regnului vegetal. Așa cum bănuiți, spătarul Vulture și Cosette rămăseseră singuri, rezemați de bordul corăbiei. Stropi sărați, bogați în plancton, le sărutau fețele. Spătarul Vulture privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident, fără voia lor. Pe sub mâneca de stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe Înainte de a-și lua zborul spre țărmuri Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și un bărbat necunoscut. Pe atunci nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar unde am rămas, vorbeam de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al Dublinului, au fost descoperite de echipele de ajutor În regiunile Îndepărtate ale insulei, respectiv primul din cel de al treilea strat bazaltic pe marea șosea națională, cealaltă Îngropată pînă la o adîncime de trei picioare și șase degete În țărmul nisipos al golfului Holeopen alături de vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu direcția vest sud vest... țaoleu, mult o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o stare nebuloasă, șoptind: ăsta trebuie să fie sfârșitul. M-am revăzut pe masă, lângă badnaje îmbibate de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe un țărm, lângă mare. Am văzut valuri mari legănându-se în sus și-n jos, într-un ritm obositor, deasupra capului meu. Puteam să-mi văd întreaga viață ca într-un film derulându-se foarte repede. Vederea vieții era de nesuportat. Doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie a amurgului. Mi-a plăcut din prima clipă - ținea o baguette sub braț și rupea din era bucăți mici (de fapt numai miezul, ca să nu se sufoce păsările), aruncându-le în aer încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nostru. Ziua următoare am dus înapoi „palatul“ lui Sucki la magazinul de unde îl cumpărasem, primind în schimb în loc de bani o cuvertură cu dungi frumoase și două panere din rafie indiană. Totul se calmase din nou în viață, valurile băteau alte țărmuri. În loc de dansul păsărilor, seara ne așezam la masa cu douăsprezece lumânări și o sticlă de vin roșu. Datoriile soțului meu crescuseră între timp și el căuta acum o cale suprarealistă de a ieși din mizeria amenințătoare. Umplea cu mare răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ființe dragi... Am fost salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg, aceasta era știința aceea absolută la care visam pentru a putea stăpâni universul, abia acum am înțeles, sper, în sfârșit, menirea sufletelor pe țărmurile acestea lipsite de consistență ale vieții... acesta este rostul lor, odată pentru totdeauna, acela de a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am spus parcă, nu de mult? Dar ce vorbă mare-i asta? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe Boris, ceilalți băieți plecaseră pe drumul obișnuit prin Grecia și Bulgaria. Ei nu aveau probleme cu autoritățile. Urmau să se întâlnească mai târziu, după ce ajungeau și ei în România. Planul era foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din trecut. într-adevăr, ele ne ajută să discernem ceea ce este posibil, ceea ce se schimbă și ceea ce e invariabil și, mai ales, ne ajută să fim mai conștienți de formidabilele potențialități ale Istoriei. în secolul al XII-lea î.e.n., pe țărmul Mediteranei, în interstițiile imperiilor, se conturează primele piețe și democrații. Două mii de ani mai târziu, ele vor constitui Ordinea economică. Pe aici ne situăm și noi și, fără îndoială, vom rămâne încă multă vreme. Iată care este istoria și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
prin ideile și operele ei de artă -, în China, de departe cea mai mare putere demografică a momentului, împărații Zhou se sfâșie între ei după ce și-au împărțit imperiul în mai multe regate combatante; în acest timp, pe un alt țărm al Mediteranei, pe fondul unei indiferențe generale, se pun bazele unui nou oraș: Roma. în punctul de întâlnire al Asiei cu Occidentul, Mesopotamia este, în acel moment, ținta tuturor invaziilor și locul unor deplasări masive de populație; în 722 î.e.n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
economic și geopolitic al lumii își continuă deplasarea de la est spre vest. Plecat din China în urmă cu 5 000 de ani, trecând prin Mesopotamia, prin Mediterana și prin Marea Nordului, traversând apoi Atlanticul, iată-l acum instalat din nou pe țărmurile Pacificului. Los Angeles, 1980-?: nomadismul californian Pentru a noua oară - și ultima, până acum -, Ordinea economică se reorganizează în jurul unui loc, al unei culturi și al unor resurse financiare ce permit unei clase creative să transforme o revoluție tehnică într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
oraș american va trebui să devină cea de-a zecea „inimă”, aceasta va fi, fără îndoială, tot un oraș situat pe coasta Californiei, care va rămâne, cu siguranță, pentru încă cel puțin 50 de ani, statul cel mai dinamic, pe țărmul celui mai frecventat ocean al planetei. Nici un alt stat american nu va fi în situația să rivalizeze cu California: statul New York va fi în continuare prea slăbit din punct de vedere industrial, în vreme ce Texasul, izolat, va fi prea lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
loc: cu mult înainte ca omenirea să se fi transformat astfel în mașini, cu mult înainte de instaurarea hiperimperiului, omul va ști să reziste acestei perspective, așa cum rezistă încă de pe acum. Hiperimperiul va eșua și se va sfărâma, izbindu-se de țărm. Oamenii vor pune totul în mișcare pentru a împiedica un asemenea coșmar. După violența banului va urma - și deja și-a făcut simțită prezența - violența armelor. 5. Al doilea val al viitorului: hiperconflictultc "5. Al doilea val al viitorului \: hiperconflictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vieții cotidiene, actele teroriste din ce în ce mai terifiante, imposibila baricadare a celor bogați, mediocritatea spectacolelor, dictatura societăților de asigurări, invadarea timpului de către mărfuri, criza de apă și de petrol, creșterea delincvenței urbane, crizele financiare tot mai frecvente, valurile de imigranți eșuați pe țărmurile noastre - la început întinzând mâna după ajutor, apoi cu pumnul ridicat -, tehnologiile din ce în ce mai ucigașe și mai selective, războaiele tot mai pline de cruzime, mizeria morală a celor înstăriți, zăpăceala provocată de autosupraveghere și de clonare, toate acestea vor trezi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mi s-a părut că-l recunosc. Uneori, când mă plimb pe aici totul mi se pare familiar. Aș putea să jur că am mai trăit cândva aici“. Uneori așa-i apucă, zise Tiaré. Am cunoscut oameni care coboară pe țărm doar pentru câteva ceasuri, cât li se încărcă vasul, și pe urmă nu mai pleacă înapoi, și am cunoscut oameni care au venit aici cu o slujbă pe un an de zile și blestemau locul, și când au plecat au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de libertate minunată. S-a simțit la el acasă și s-a hotărât atunci, pe loc, să-și petreacă restul vieții la Alexandria. Nu i-a venit foarte greu să părăsească vasul, și peste douăzeci și patru de ore se afla pe țărm cu tot avutul lui. — Căpitanul probabil te-a socotit nebun de legat, i-am zâmbit eu. — Nu-mi păsa de părerea nimănui. Nici nu acționam eu de fapt, ci un element mai puternic dinlăuntrul meu. M-am gândit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]