6,901 matches
-
militare și intransigența țarului invederau că Rusia nu era pregătită să accepte diminuarea forței sale navale în Marea Neagră prin alterarea propriului potențial. Căderea Sevastopolului (8 septembrie 1855) și înfrângerea învederată a Rusiei au constrâns conducătorii ei, în frunte cu noul țar Alexandru al II-lea, să accepte cele cinci (foste 4) condiții preliminare ale păcii. Consiliul imperial, reunit ad-hoc, s-a pronunțat în marea sa majoritate pentru încheierea războiului, analiza situației Imperiului relevând primejdiile dezastruoase pentru Rusia în cazul continuării operațiilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să provoace complicații cu Anglia. În 1857, generalul-maior Blaremberg scria că Rusia are nevoie de o piață importantă, ca urmare a dezvoltării industriei sale, atrăgând atenția asupra Asiei centrale și a concurenței engleze, în vreme ce A. I. Bariatinski, namestnic în Caucaz, prezenta țarului un proiect de cale ferată între Mările Caspică și Aral; în același an (1857), un comitet special a amânat realizarea proiectului și de teama complicațiilor cu Anglia. Potrivit unor opinii, până în 1864, Rusia n-a avut un program solid vizând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politic și militar în scopul continuării expansiunii. Era o compensație pentru diminuarea rolului ei în Europa. III. Încheiere Politica externă a Rusiei între 1825 și 1861 este politica unui stat iobagist, autocratic și expansionist. Ea se află integral în mâinile țarului, care o conduce potrivit intereselor nobilimii. După răscoala decembristă din 1825, caracterul reacționar al politicii externe țariste s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a agravat. Nicolae I, în memoria căruia acea răscoală s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De fiecare data când „Sfânta Alianță” este amenințată cu dezagregarea, țarul face cele mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am făptui însă o mare greșeală dacă am trage concluzia că țarul înțelegea să se subordoneze „Sfintei Alianțe” de dragul principiilor ei. Dimpotrivă, el n-a ezitat să le ignore atunci când o cereau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De fiecare data când „Sfânta Alianță” este amenințată cu dezagregarea, țarul face cele mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am făptui însă o mare greșeală dacă am trage concluzia că țarul înțelegea să se subordoneze „Sfintei Alianțe” de dragul principiilor ei. Dimpotrivă, el n-a ezitat să le ignore atunci când o cereau interesele Rusiei imperiale. Așa a procedat Nicolae I în chestiunea greacă, între 1826 și 1830, în 1853 etc. Mai presus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
diplomație este posibil doar atâta timp cât poporul rămâne absolut pasiv, nu are altă voință în afară de cea a guvernului și altă menire decât să furnizeze soldați și să plătească impozite pentru atingerea scopurilor urmărite de diplomați”. Într-adevăr, până la sfârșitul războiului Crimeii, țarul și diplomații săi n-au fost puși în situația de a face față unei opoziții notabile interne. Confruntarea lor se limita la exterior. În prima fază a politicii externe (1825-1829), Rusia dobândește mari succese tocmai datorită faptului că s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
apogeul prin tratatul de la Unkiar Iskelessi (1833). A urmat apoi perioada de regresiune determinată de străduințele puterilor europene, în primul rând Anglia, vizând la anularea acelui tratat, ceea ce se și va întâmpla în 1840-1841. Înfrângerea revoluțiilor din 1848-1849 a creat țarului iluzia invincibilității, de unde și „provocarea destinului” prin redeschiderea crizei orientale în 1853. Din nou, țarul nu are de înfruntat o opoziție internă virtuală, dar el n-o poate înfrânge pe cea externă. Datele problemei se schimbă după 1856, când în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
străduințele puterilor europene, în primul rând Anglia, vizând la anularea acelui tratat, ceea ce se și va întâmpla în 1840-1841. Înfrângerea revoluțiilor din 1848-1849 a creat țarului iluzia invincibilității, de unde și „provocarea destinului” prin redeschiderea crizei orientale în 1853. Din nou, țarul nu are de înfruntat o opoziție internă virtuală, dar el n-o poate înfrânge pe cea externă. Datele problemei se schimbă după 1856, când în Rusia se crează o situație revoluționară și conducătorii Imperiului sunt nevoiți să recurgă la reforma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cnezat al Moscovei, în timpul domniei lui IVAN al III-lea 1462-1505, care s-a eliberat de sub ocupația mongolă, denumită "Hoarda de Aur". A urmat IVAN al IV-lea, cunoscut în istorie drept IVAN CEL GROAZNIC (1533-1584), care s-a proclamat țar și a pus bazele autocratismului. Acesta a inclus în teritoriile sale hanatele KAZAN și ASTRAHAN și a început expansiunea spre Est, în Siberia. La începutul secolului al XVII-lea (1613), Mihail ROMANOV a fost ales țar al rușilor, creând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
care s-a proclamat țar și a pus bazele autocratismului. Acesta a inclus în teritoriile sale hanatele KAZAN și ASTRAHAN și a început expansiunea spre Est, în Siberia. La începutul secolului al XVII-lea (1613), Mihail ROMANOV a fost ales țar al rușilor, creând astfel dinastia ROMANOVILOR o monarhie absolută, care a durat până la începutul secolului al XX-lea (1917). PETRU I CEL MARE a domnit între anii 1682 și 1725, perioadă care a coincis cu modernizarea și dezvoltarea Rusiei, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
durat până la începutul secolului al XX-lea (1917). PETRU I CEL MARE a domnit între anii 1682 și 1725, perioadă care a coincis cu modernizarea și dezvoltarea Rusiei, fiind întreprinse numeroase reforme instituționale, economice și sociale. Rusia a devenit, în timpul țarului Petru I, o mare putere europeană, consacrată și ulterior, un imperiu multinațional. Reamintesc că domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir a fost consilier al țarului rus Petru I, având și legături de alianță familială cu acesta. Ca urmare a răscoalei antipoloneze și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cu modernizarea și dezvoltarea Rusiei, fiind întreprinse numeroase reforme instituționale, economice și sociale. Rusia a devenit, în timpul țarului Petru I, o mare putere europeană, consacrată și ulterior, un imperiu multinațional. Reamintesc că domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir a fost consilier al țarului rus Petru I, având și legături de alianță familială cu acesta. Ca urmare a răscoalei antipoloneze și antilituaniene, Ucraina, condusă de BOGDAN HMELNIȚKII, s-a unit cu Rusia în anul 1654, situație care a fost menținută până în 1991, când imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
promovării, în perioada următoare a unor poziții autonome în raporturile cu URSS și celelalte țări socialiste care să corespundă acestui interes. În acei ani, a avut loc un schimb de vizite ale unor delegații la nivel înalt, între cele două țari , care au permis discutarea unor probleme la ordinea zilei, de interes comun privind dezvoltarea internă și cooperarea internațională. La sfârșitul lunii iulie-începutul lunii august 1961, o delegație română la nivel înalt condusă de șeful statului, Gheorghe Gheorghiu Dej, președintele Consiliului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
II-lea, Elena Lupescu. În 1962, nu se construiseră încă vilele de protocol din Primăverii. S-a menționat că vizita în România a delegației conduse de N. S. Hrușciov, în iunie 1962, a fost prima la acest nivel după vizita Țarului Petru cel Mare la Iași, în 1711. Vizita a fost controversata și plină de momente confuze. Prima runda de convorbiri a avut loc la Consiliul de Stat (clădirea fostului Palat Regal) și a fost marcată de discuții pe cât de ciudate
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Ceaușescu a declarat că " Întregul popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre . România își exprimă convingerea că singura cale pentru lichidarea consecințelor grave create de intervenția armată în Cehoslovacia este retragerea grabnică a trupelor celor cinci țari". Momentul a fost semnificativ pentru unitatea națională. În aer, plutea o mare tensiune. A existat temerea că și România va fi invadată, ,,întrucât sovieticii nu mai aveau nimic de pierdut din punct de vedere al prestigiului internațional ". Am urmărit direct
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
perioadă, de către Washington și Beijing, ca mijlocitor al comunicației peste prăpastia oficială a ostilității americano-chineze, întreținută puternic, de-a lungul anilor, de guvernele, propaganda și mass-media din cele două țări, nu a fost întâmplătoare. Atât SUA, cât și China aveau țari aliate și prietene mult mai apropiate, cum sunt statele democratice, occidentale, membre ale NATO sau Uniunii Europene, vestitele țări neutre, ca Elveția, Suedia etc., sau state prietene din Asia și America Latină și, respectiv, țări legate mai strâns cu ideologia de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a prezenta si evidenția eforturile depuse de diplomația română în acea perioadă pentru soluționarea unor crize pe plan internațional, reprezentând o contribuție remarcabi1ă a României în acest domeniu. 6. România a acționat constant, întotdeauna, în sprijinul Vietnamului, al luptei acestei țari asiatice, pentru libertate, împotriva țărilor care au încercat, aproape permanent, să o cucerească, datorită bogățiilor sale și poziției geostrategice. Făcând o incursiune istorică în poziția României privind idealuri1e de neatârnare ale vietnamezilor, trebuie subliniat că mișcările progresiste din România s-
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
marelui public” al televiziunii. Evident că nu copiii din România sunt responsabili de acest superconsum, ci părinții, familia și societate în general, întrucât este legitim să presupunem că nativ și psihologic, copiii românilor nu sunt diferiți de copiii din alte țari. Este un fapt care merită reținut cu prioritate și anume că în România copiii ocupă ranguri înalte în categoria celor pe care George Grebner i-a numit „mari consumatori” de televiziune și, deci, cei a fi înalt susceptibil de aceste
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Seria a doua a revistei aspiră, cum se afirma în articolul-program Gânduri de început, să urmărească „reliefarea celor mai autentice și mai reprezentative valori ale creației materiale și spirituale, din Antichitate și până astăzi”, valori născute în această parte a țarii. Publicația încearcă astfel să se integreze tradiției din perioada interbelică. I.I.
ARHIVELE OLTENIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285449_a_286778]
-
mod voit forțată să se pună în evidență că nu este nimic periculos în această nouă "religie". "O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii: papa și țarul, Metternich și Guizot, radicali francezi și polițiști germani." Vezi și Manifestul partidului comunist, Editura Nemira, București, 2006, p. 9. 1081 Deși nu vom insista, vom spune că până și statul, ca modalitate modernă de organizare umană în colectivități era considerat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și română. Acest aspect este strâns legat de creștinarea slavilor sudici și a bulgarilor, și de organizarea structurilor bisericești în teritoriile controlate de aceștia, precum și de recunoașterea limbii slave ca limbă liturgică, introducerea alfabetului chirilic și dezvoltarea literaturii religioase sub țarul Simeon (893-927). În acest context, lexicul religios al limbii române sud-dunărene a început, poate mai timpuriu decât în stânga Dunării, să primească o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vieții religioase creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească între Dunăre și Haemus, o rețea episcopală în sud Dunării, prin deciziile sinodului de la Constantinopol, din 869-870. Biserica bulgară își extindea autoritatea și în nordul Dunării, la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, sub țarul Simeon (893-927), astfel, în această perioadă, biserica ortodoxă bulgară a exercitat o puternică influență asupra comunităților neoromanice (românești). Aceasta influență s-a reflectat în terminologia creștină românească, în organizarea și ierarhia bisericească, care sunt sud-slave (bulgare). În același timp, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștină a început în a doua jumătate a secolului IX, după creștinarea bulgarilor și organizarea structurii bisericești, când limba slavonă a fost recunoscută ca limbă liturgică, s-a răspândit alfabetul chirilic, s-a dezvoltat literatura religioasă sud-slavă, mai ales sub țarul Simeon (893-927). Apoi închegarea raporturilor între bisericile bulgară și rusă, integrarea spațiului din nordul Dunării în contextul politic și spiritual (religios) sud-dunărean, presiunea statală catolică (ungurească), închegarea structurilor politice și bisericești superioare ale românilor. 66 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numit popular "buchii", folosit și de români, până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ucenicii celor doi frați (apostoli), sfinții Clement și Naum, primiți bine în Bulgaria, după ce fuseseră alungați din Moravia, au salvat liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a populației locale-din "Bulgaria de dincolo de Dunăre" avem o informație prețioasă referitoare la "drumul sării". În "Analele din Fulda", unde se face mențiune despre relațiile francilor cu bulgarii, se arată că regele german Arnulf a trimis o solie, în 892, țarului Vladimir al Bulgariei și "i-a cerut să nu îngăduie vânzarea sării în Moravia", aflată în război cu acesta. Sarea era extrasă din Maramureș și Transilvania de nord (Slatina, pe Tisa și Ocna Dejului, pe Someș), regiuni aflate sub controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]