1,246 matches
-
din serai iar lîngă ușă era bătută o ramă băițuită, plină cu puchiței albi de vopsea. În ea ședeau, băgate strîmb, fotografii de-ale lui nea Manalache: militar, de mînă cu nevasta, în postură de nun mare. În fiecare stă țeapăn și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege ezitau să se supună acestei mondenități. Țineam în palmă degetele lor țepene, cu asprimi de vreascuri în care se încrustau vîrci de murdărie. Deși toată lumea îmi recomandase să dau atenție confruntării cu Fărocoastă, pe tovarășul Costică nu l-am putut zări curînd. Am observat că lipsa sa purifica aerul din școală. Secretarul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
învățămîntului dobrinez. E șeful unei comisii metodice, susține referate și, între timp, a devenit responsabil cu gazeta de perete pentru care nutrește o adevărată pasiune. Toamna, la fiecare început de an școlar, face curte profesoarelor nou repartizate în Dobrina. E țeapăn de principii. Combate obiceiul fumatului și nu admite replică la părerile sale. Cărțile îi năpădesc camera în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bage cu forța o bucată de lemn în gură și să i se scoată limba afară pentru ca talentatul cântăreț elvețian să nu se sufoce. Altfel, mărețul său viitor s‑ar încheia înainte de vreme. Tinere căprioare care seamănă cu Bambi pășesc țepene pe ecran, picioarele lor lungi de pui fraged sunt atât de drăgălașe și se ridică mereu de la pământ pentru a se lipi de niște sâni strânși în corset, încât limba le atârnă pe afară, iar ochii le sunt duși în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație, în același timp sobrietate. Distincție, suavitate, nu scad misterul. Încărcătura statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poată aduna vreun gând. Privind, până s-a lăsat întunericul, la colile de hârtie. La gamela sprijinită de colțul patului. Nu le vedea, își amintea din când în când de ele, simțea iar foamea. Zăcea idiotizată, avea mâini grele, degete țepene, de plumb, umeri morți, palme de tablă. A ridicat, dintr-odată, mâna, să-și dea părul pe spate. A simțit palma lucie, de oțel, lovindu-i țeasta, metalică și ea. N-avea păr, uitase. N-a putut să se miște
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment de silă, acesta. Trăit, se poate crede, și de Cosimo, și de atâția
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ima ginea din fereastră, tăietura fermă a chipului, linii apăsate, contur regulat. Își îndreaptă gulerul bluzei cafenii și cordonul, strângând cureaua poșetei care se legăna pe umăr. La colț, în dreptul poștei, apar de obicei grupurile care vin dinspre troleibuz. Poate țeapănul Caropol, șeful. Acru, dimineața, ca toți ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mustața subțire cât aripa unei muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură. Supraveghetoarea ? Repeta, desigur, mereu același cuvânt, „parșiv“, „parșiv“, cuvântul exotic, ca un cod. Convulsiile arlechinului ? Dublu triplu multiplu salt peste cap și iar în picioare, drept, țeapăn, cu capul bine ras, rezistent. Pregătit să primească răspunsul care, în sfârșit, cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu sunt supărat, mormăi în cele din urmă Vornicu. Venise și miercurea mijlocie, pântecoasă, primitoare. Arșița se mai așezase, peste mușuroi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut În viața lor un bețiv! Haide! Să mergem! strigă el. Și pleacă grăbiți, În timp ce primul face haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată pe ciment lîngă piciorul mortului, Îndoit țeapăn spre spate. Micul irlandez cu fața rotundă confirmă spusele soldatului dînd din cap și rosti apăsat, cu un aer de convingere și aprobare: — Că bine zici! În clipa aceea se stîrni o ușoară agitație, ca un foșnet, prin mulțimea aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul e pierdut, spunea el. — Asta-i cît se poate de adevărat, spunea tata și-i umplea iar paharul. — Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta o să-ți dea așa o Înțepenire, tinere, Încît ai să fii practic paralizat. Domnul Gates și părintele Dolan rîdeau de le curgeau lacrimi pe obraji. Doamne, ce ne mai distram pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-au Îndemnat pe bărbați să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
culori - un brocart cusut foarte delicat, căruia soarele și vântul i-au smuls tonurile vii, lăsându-i nuanțe așa de fine, că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît: "Cum?" "Simplu. Simplu de tot, i-am zis. Declari sus și tare, ca mine acum, că n-ai nevoie de El. Că-ți ajungi ție însuți. Și, în clipa aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fost uluiți văzându-l pe unchiul Edward șezând pe un scaun pliant în mijlocul peluzei, sub ploaia torențială. Sidney spuse: — De ce stă acolo? Kenneth râse și spuse: — E incredibil! O să i se tragă moartea... din... Strănută tare și unchiul Edward căzu țeapăn de pe scaun. Era mort. Kenneth spuse: — Sid... e...? Sidney spuse: — Dacă nu e, înseamnă că are un somn foarte adânc. Se auzi un trăsnet cumplit și mama se aplecă spre tata șoptind: — Ted, hai să mergem. — De ce? spuse tata râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vreme! spuse Dorothy. În mod normal, puteam să mă întorc la fermă înainte de miezul nopții, dar n-are rost să risc pe drumurile astea pe întuneric. — Da, se pare că vom rămâne aici mult timp, confirmă Thomas. Tabitha se ridică țeapănă din scaun. — Sper să nu aibă nimeni nimic împotrivă, spuse ea, să-mi reiau poziția. Dar e atât de comod acest fotoliu și nu aveți idee ce minunat e să stai lângă un foc adevărat. Camera mea de la ospiciu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se mișcă acolo? Ciuliră toți urechile. Auziseră pași? Era cineva (sau ceva) în cameră cu ei, o prezență ascunsă, atentă, strecurându-se prin umbrele de tuș-și acum foarte aproape? Era zgomotul unui obiect chiar pe masă - așteptau ei toți țepeni de atâta așteptare - deplasat cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În mână. Macomber nu se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea departe, strigă. Îl apucă de braț și se urcară În mașină, agățați amândoi de margini, clătinându-se mereu din cauza terenului accidentat, apropiindu-se tot mai mult de bivolul care fugea Înainte, cu capul avântat În față și cu ceafa țeapănă. Acum ajunseseră din nou În spatele lui, și Macomber Își reîncărca arma scăpând cartușe pe jos, punându-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]