9,461 matches
-
pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. Această tehnică este aplicată de multe reviste americane, dar și de unele publicații românești (Tribuna, Apostrof). Neajunsul poate fi atenuat prin despărțirea unor cuvinte În silabe, operație pe care deocamdată nu o
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. c) Alinierea la dreapta e utilizată mai ales de graficieni pe coperta unor cărți, pentru a se scrie numele autorului și titlul cărții. De remarcat că această aliniere nu se Întâlnește niciodată
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sal va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. d) Alinierea la ambele extremități ale rândului tipografic este cea mai răspândită. Ea conferă paginii un aspect relativ Îngrijit, În ciuda faptului că spațiile dintre cuvintele diferitelor rânduri nu sunt egale Între ele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pământul românesc. Ape vor seca În albie, și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer În depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice În țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale. I. Funeriu (1998) arăta că „studiile asupra lizibilității, precum și anumite exigențe care țin de estetica paginii impun câteva restricții, recomandând o limitare rezonabilă a numărului de despărțiri În silabe” (p. 217). În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația literară (cum e munca editorului, a redactorului de revistă, a istoricului literaturii) - are o anumită asemănare cu a plugarului. Plugarul asvârle sămânța în brazdele deschise, cu nobilul său gest milenar, sau invizibil, prin țevile articulate ale semănătoarei mecanice. Și după aceea, nu se mai întâmplă multă vreme nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neputință și care plecase totuși deja. Reprezentanții țărilor mici solicitau înțelegerea celor mari... N-am izbutit să pătrund în spital. Soldații instalau în jurul clădirii adăposturi pentru trageri, blocau, nu se știa prea bine de ce, ușa principală și îndreptau spre cer țevile mortierelor al căror zgomot îl auzeam pe drumul de întoarcere. În timpul nopții petrecute la ambasadă aveam să încerc să identific după ureche cartierul cel mai atins din oraș, închipuindu-mi sălile goale ale spitalului, valiza mea din camera de la primul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Umblă iar cu pași mari prin poiana mută acum. Unele capete se aplecau spre pământ; altele, nemișcate, păreau că tac la apropierea lui. Unul din ele zâmbea, într-un rictus amplu de durere. „El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În partea cealaltă a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să scoată măcar o vorbă. Nikolai încercă o dată, contestând discursul „tovarășului Krasnâi“. Carasin explodă, cu ochii dați peste cap de furie: — O să-ți scurtăm limba, la fel ca și neveste-tii! Nikolai se aruncă asupra lui, dar se ciocni de țeava îndreptată spre el a mauserului. Batum era beat. Așa că putea trage, fără să simtă măcar trăgaciul sub deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele lui ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă întârzierea. Țeava unei mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se cu unghiul mort. Cu siguranță, asaltul din direcția aceea nu era prevăzut. Soldații se năpustiră spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
palier, sperând să dau de o scară de incendiu. Dar n-am dat decât peste cuibul ăla vechi și uscat, care s-a desprins de pe o cornișă și a căzut în mijlocul forfotei soldaților care trăgeau. Știam din experiență că frânghiile, țevile de coborâre, scările care dau pe acoperiș precum și alte instalații de salvare nu existau decât în filmele de aventuri. Fumul acid se învălătucea în jurul rampei, umplea treptat sala restaurantului. Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
astea în fața lor, lângă fereastra sfărâmată, acolo unde se putea respira. În picioare, unul lângă celălalt. Totul se redusese pentru noi la acea îmbrățișare, la câteva cuvinte ghicite printre împușcături, din mișcarea buzelor... O secundă mai târziu, descoperiră prezența noastră. Țeava unui automat începu să mă împingă de la spate, patul unui alt automat ne lovi umerii, vrând parcă să ne despartă. Apoi se traseră înapoi, păstrând distanța necesară execuției, distanță menită de asemenea să-i ferească de stropii de sânge... După
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acoperit cu zdrențe vărgate, înainta ca un copil care învață să meargă și tot echilibrul lui stătea în strachina veche, umplută cu apă, pe care o strângea în mâini. Era apa pe care o aduna din minuscula picurare a unei țevi. Apa care deja salvase. Disciplinarul rănit l-a văzut pe prizonier, i-a văzut ochii duși în fundul capului descărnat și a tăcut. Nu mai existau pe lume decât cele două priviri care se îndreptau încet una spre cealaltă. Mă gândeam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să le vopsească, oamenii păreau niște furnici. Când a fost să le dea foc, să nu cadă în mâinile inamicului, au venit ingineri specialiști care au făcut tot felul de socoteli. Erau hectare întregi de rezervoare și de instalații scumpe, țevi, cazane, manometre și injectoare. Acum toate aveau să fie nimicite. În ziua cea mare, sirenele, care altădată șuierau numai un minut, au început să urle dis-de-dimineață și au ținut-o așa, până spre prânz. Parcă suna sfârșitul lumii [...]. Îndată, flăcările
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
piață pentru a o vinde. Revine acasă după ce vinde varza și îl găsește pe soț în stare de ebrietate, bătut de băiat. Soțul începe să o amenințe, fugărind-o prin curte. Pentru a se apăra, M.C. pune mâna pe o țeavă de aluminiu și-l lovește la tâmplă, doborându-l. Cheamă împreună cu băiatul o salvare pentru a-l transporta la spital, dar acesta moare înainte de a i se putea acorda ajutor medical. Iată cum încearcă M.C. să-și justifice actul criminal
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și, senzația Îi aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Malley prinde un rulment de un arbore de distribuție. Arborele de distribuție se Învârte prin sală până când o mână se Întinde și-l dă jos ca să-l prindă de blocul motor, care acum devine din ce În ce mai excentric, cu vâjâitul lui de țevi și cu penajul palelor de ventilator. Wierzbicki lărgește un rulment și Stephanides strunjește un rulment și O’Malley prinde un rulment de un arbore de distribuție, În timp ce alți muncitori Înșurubează filtrul de aer (șaptesprezece secunde) și atașează electromotorul (douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucra două schimburi. Se scula dimineața ca să-i pregătească soțului ei micul dejun și pachetul pentru prânz, apoi marina o pulpă de miel cu vin și usturoi. După-amiaza făcea cârnați de casă, condimentați cu chimion dulce, și Îi atârna deasupra țevilor de Încălzire din pivniță. La ora trei Începea să pregătească cina și doar În timp ce aceasta fierbea Își Îngăduia să ia o pauză, șezând la masa din bucătărie și consultându-și cartea de vise, ca să afle semnificația viselor din noaptea precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jumătate Închise ale căror culori vii Îi aminteau de mormintele sultanilor, și Îi veni o idee. A doua zi dimineața se duse jos, În subsolul casei de pe Hurlbut și se apucă de treabă. Dădu jos cârnații condimentați ai Desdemonei de pe țevile de Încălzire. Curăță cu mătura pânzele de păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și Îi acoperi cu pânză. Deasupra capului Întinse cearșafuri În formă de cort, ca să ascundă țevile. Închirie de la vechile cunoștințe din afacerea cu alcool de contrabandă un automat cu fise și comandă provizii de bere și whisky pentru o săptămână. Și Într-o seară friguroasă de vineri, În februarie 1924, deschise localul. Casa Zebrei era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În jos peste cartier. Lunetiștii se Întorceau de pe unde reușeau să dispară pe arșița din timpul zilei. Își reluau pozițiile. De la ferestrele hotelurilor rău famate, din ieșiri de incendiu și din balcoane de după mașini ridicate pe cric În fața caselor ieșeau țevile armelor lor diverse. Dacă te uitai de aproape, dacă erai suficient de curajos sau de inconștient ca să-ți scoți capul pe geam la ora asta din noapte, vedeai la lumina lunii - celălalt inel al jaluzelei, care mergea În sus - sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Părul meu incredibil de des, de la treisprezece ani! A existat vreodată o claie de păr ca a mea la treisprezece ani? A reușit oare vreo fată să mobilizeze atâția instalatori cu camioanele lor? Lunar, săptămânal, de două ori pe săptămână, țevile din casa noastră se Înfundau. ― Iisuse Hristoase! se plânse Milton, scriind Încă un cec. Ești mai rău ca rădăcinile alea de copaci. Părul ca niște vârtejuri de buruieni, vuind prin camerele din Middlesex. Părul ca o tornadă neagră, Învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el testiculele mele necoborâte, devenea adesea canceros după un număr de ani. (Și totuși am patruzeci și unu de ani și până acum nu s-a Întâmplat nimic.) Un camion cu semiremorcă apăru de după curbă, scoțând fum negru pe o țeavă de eșapament verticală. Prin parbrizul cabinei de culoare roșie se vedea capul șoferului săltând ca o păpușă pe sârmă. Chipul i se Întoarse În direcția mea și, chiar când trecu pe alături, omul acționă frânele. Roțile din spate ale cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hublourile se Închideau. Nimeni nu pleca vreodată din cabină În acel moment. Toată lumea Își prelungea șederea În Grădină. Auzeam pe sub apă clinchetul fiselor În aparate. Îmi aminteam de casă, de cum Îmi băgam capul sub apă În cadă și auzeam țiuitul țevilor. Încercam să mă gândesc la astfel de lucruri. Așa reușea totul să pară Îndepărtat. Mă prefăceam că sunt În cadă, pe Middlesex. Între timp, fețele se lipeau de hublouri, privind cu uimire, curiozitate, dezgust, dorință. Ne drogam Întotdeauna la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai tare ca niciodată. Distanțându-se de Eldorado (precum mașina Jokerului care scăpa de Batmobil), Gremlinul se alătură camioanelor și mașinilor care se apropiau de intrarea pe marele pod suspendat. Milton apăsă pe accelerație. Motorul imens al Cadillacului vui. Pe țeava de eșapament ieși spumă albă. În acest moment cele două mașini deveniseră ceea ce se presupune că sunt mașinile: o prelungire a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic și apoi apărea iar, așa cum făcea acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâncând dude din pomul de afară. Zăpada de pe alee nu fusese curățată. Nimeni nu avusese timp să se gândească la asta. Capitolul Unsprezece a intrat cu viteză cam mare pe alee și ne-a săltat În scaune, lovind pământul cu țeava de eșapament. După ce am ieșit din mașină, a deschis portbagajul și s-a apucat să-mi ducă geamantanul spre casă. Dar la jumătatea drumului s-a oprit. ― Auzi, frățioare? spuse el. Poți să ți-l cari și singur. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]