2,211 matches
-
vecinătatea localității Fălciu, armatelor române: TRECEȚI PRUTUL!, Maricel Dumistrăcel era copil de trupă,în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și a-l lămuri, cât se va putea. După ce le-a spus, el, ce și cum, bătrâneii aceia s-au așezat pe povestit. A înțeles, din spusele lor, că, pe timpul când armatele române au fost tuflite,în valurile Prutului, la Țiganca, exista, pe undeva, pe aici, o localitate cu denumirea de Vraiștea. De atunci,însă, multe s-au modificat, și în partea asta a globului pământesc. Așa stând lucrurile, Vraiștea aia, istorică, s-a lăbărțat, cuprinzând, acum,întregul teritoriu al țării
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ei și ai mei? Ce vă va trece prin minte, aia să le spuneți. Hai, că, uite, vine comisia de anchetă. Să trecem și noi, acolo, că trebuie să dăm declarații. ȘUTUL IZBĂVITOR După ce și-a văzut sacii în car, Țiganca Naftalina și-a scos, puțin câte puțin, ghiarele, înțepând și zgârâind,în stânga șin dreapta, la tot pasul, pe fiecare. Pe fiecare dintre cele aproape douăzeci de fete și femei tinere, care o umpleau, zilnic, de bani, ca albinele, pe stup
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dacă mie,îmi dau câtîmi dau, d’apoi, vouă, cât bănăret vă dau? Asta nu o puneți la socoteală. De asta nici nu vă pontez cu opt ore la zi, ci, doar, cu patru. Așa, ca să vedeți, voi, cine e Țiganca Naftalina, și s-o țineți minte. Participantele la așazisa consfătuire au rămas uimite, de nerușinarea și de îndârjirea patroanei. Nu le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trece, el, de obicei. Și cu mai bune și cu mai rele. Dar, sigur, definitiv și fără de întoarce, a trecut. Salonul ADA este, acum, vestit,în întreaga comunitate, și nu numai, și este tot mai înfloritor. În timp, ce, salonul Țigăncii, cu toate spetele de care s-a bucurat, din partea primăriei și a atâtor organe, abia mai gâfâe, la figurat, iar patroana, gâfâie și mai și, la propriu. CIOBĂNAȘ LA OI M-AM DUS Când era copil, părinții, bunicii și doi-trei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plân geau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând, și nu-și amintea s-o mai fi făcut vreodată. Cân tărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
al lui Cristian Vasile, care l-a între cut astfel cu mult pe Zavaidoc. Zaraza era pe toate buzele, era Lili Marlen a Bucureștilor. Se cânta în berării și-n adăposturile antiaeriene și o cântau soldații în tranșee. Iar fermecătoarea țigancă devenise la fel de cunoscută ca și celebrissimul ei amant. Ce-i drept, vocea ei lăsa de dorit un pic când cânta la Grandiflora (căci se apucase și ea de lucra tiva meserie): — Of! Leliță cârciumăreasă, N-ai o fată mai frumoasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu exerciții de tembo-habe. ― Asta ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum am cunoscut-o... Parcă în fața cimitirului. La poartă, o bătrână vindea lumânări și iconițe, alături o țigancă tânără lega buchete de crizanteme și tufănele. ― Mi-a dat mult de furcă, râse Cristescu. Ca să fiu foarte sincer, m-a făcut knock-out. ― Infractoare? ― În sens strict legal, fără îndoială. De fapt, nu știu ce calificativ i s-ar potrivi exact. Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Condurache, spuse Cristescu și Azimioară zâmbi din nou. Șoferul cunoștea Capitala, palmă cu palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La apariția organelor de miliție care se foloseau și de câini de luptă, suspectul Stere , care locuia într-o casă fără gard, a dat să fugă. Dar văzând că este înconjurat de milițieni sa oprit. Concubina lui ,care era tot țigancă, ne-a declarat că Stere Petre avea coșmaruri noaptea, bănuia că va fi prins și întrebat fiind ce are, i-a recunoscut ei că a omorât pe cașierul Miclăuș Ion. Condus la sediul Miliției județțene Vrancea și cercetat, acesta a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fost gășiți și nici n-au trecut pe acolo. Verificările s-au mutat în cartierul Obor în comunitatea de țigani, fapt ce a făcut să se elucideze cazul. Din declarațiile soțului reiese că s-a căsătorit de tânăr cu o țigancă frumoasă din Dobrogea pe care Așadus-o la Focșani formând o familie respectată de comunitatea țiganilor, și care avea o sumedenie de copii toți fiind minori. Cum femeia mergea destul de des la rudele din Dobrogea , soțul a început s-o suspecteze
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
destin. Ieșind din paginile lui Pratt, el intră în substanța fantasmatică a veacului pe care îl străbate, cu ochii către stelele din care coboară vraja pe care doar el o poate simți, ca o ființă de pe alt tărâm. Fiu al țigăncii din Gibraltar, Corto nu este doar un marinar cu cercel în ureche - el este, în ceea ce are mai adânc, o punte care se întinde între tărâmul lui Oberon sau al lui Ogun Feraille și universul populat de oameni apteri și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël, privighetoarea Bretaniei, și piticul Roland, jumătatea malefică a maestrului păpușar. Cu siguranța unui private eye al lui Chandler, protejat de ereditatea magică a țigăncii din Gibraltar, Corto pătrunde în acest labirint de păpuși și de oglinzi, spre a-l salva pe Cain. Sfârșitul grupului de spioni este și sfârșitul teatrului lui Rico-Rico. Pe scenă nu se mai află decât corpul inert al lui Mélodie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
traversase neschimbată anii și secolele, Bouche Dorée îl întâmpinase pe Corto în fața casei ei. Mai somptuoasă și mai parfumată decât și-o amintea Corto, mai carnivoră decât orice plantă ce crește în lagunele viselor, vrăjitoarea braziliană îl regăsea pe fiul țigăncii din Gibraltar cu naturalețea visătoare cu care regăsești pe fiul rătăcitor ce a ales să se reîntoarcă acasă. Știam ca ai să revii aici... poate că sufletul tău nu ține de lumea oamenilor, ci de această pânză pe care zeii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da, da, acum partea ta care ține de noi și de această parte de lume s-a eliberat în sfârșit. Marinarul celt, fiul țigăncii din Gibraltar este gata să pornească mai departe. Șoaptele lui Bouche Dorée ajungeau până la Corto filtrate și îndepărtate, contopindu-se cu visele sale. Pe plaja în care se regăsi, deschizând ochii către soarele Caraibelor, trupul ascuțit și ucigaș al lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la el, glasul din care toate vin, un glas în care se amestecă vocile tuturor zilelor petrecute de Corto de o parte și de alta a liniei Styxului, un glas în care poți recunoaște mlădierea de ingres a mamei sale, țiganca din Gibraltar, ca și atingerea marinarului din Cornwall. Ce zbor lung voi avea, murmură Corto, admirându-și hipnotizat noul său trup, ce seamănă cu al zeilor pe care vrăji toarele din Bahia îi adoră, în extazul lor. Ce zbor lung
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ban de argint, stinge becu-n vagon, nu te mint. O-ho-ho! Ce-o să ne mai distrăm, la Buffalo de vrei să plecăm.“ — Te rog, fii serios un moment. Nu te mai scălâmbăi tot timpul. — Eu? Mă scălâmbăi? Ce vrei de la mine, țiganco? Voi ăștia v-ați gândit să formați un partid politic și să desemnați un candidat? — Să facem politică? O, Fecioară din Orleans! Ce plictiseală! — E ceva foarte important, strigă Ignatius, preocupat. Îi va arăta el Myrnei cum se injectează sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a sosit mașina poliției să-l ridice. Și cei care îl arestau! Era de-a dreptul irezistibil. Dar suntem mult prea fericiți să-l avem din nou printre noi. Nimeni nu va îndrăzni să-i facă vreun rău. Pe curând, țiganco! Dorian o porni vioi spre capătul aleii ca să-l găsească pe marinarul decadent. Ignatius privea spre Royal Street, întrebându-se ce s-a mai întâmplat cu asociația femeilor. Se îndreptă cu pași tărăgănați spre cărăruia unde își ascunsese căruciorul. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre țigani. Da? Iubesc țiganii, spuse Kitty. — Și eu. Dar au Încercat să-mi fure camera video. Deși i-am plătit bine. Sper că nu te-am jignit În vreun fel. Nu sunt toți așa. Una din bunicile mele e țigancă, spuse Kitty. E dintre cei buni. Modestă, frumoasă și puțin sălbatică. — Îmi pare rău că... — Nu-ți face griji. Din păcate, prea mulți țigani Își Învață copiii să cerșească și să fure Încă dinainte de a-i trimite la școală. — Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă cu sclipici care erau la reduceri. Avea un rucsac negru, de piele, agățat pe umeri și purta o fustă lungă, portocalie, de mătase, și un tricou negru - părea o prințesă țigancă desprinsă dintr-un film de epocă. Îi făcu lui Kitty cu mâna, fericită s-o vadă. — Hei, ce bine-mi pare că ești aici! Nici nu știi cât mă bucur c-ai venit! Îți vine să crezi ce colecție fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Luară un tren până În oraș, fără să știe Încotro mergeau, unde trebuiau să coboare, după ce să se uite sau unde urma să doarmă În noaptea aia. Asta nu era o noutate pentru Desert Rose, care călătorise prin lume ca o țigancă nomadă, dar era era ceva cu totul inedit pentru Kitty, care era obișnuită să știe pe ce pernă avea să pună capul. Acum totul era În aer. Se uitară la harta orașului afișată În tren, Încercând să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ai parte de o mare surpriză În pat... sau de una mică..., zise Kitty obraznic. Charlie râse: — Ce conversație interesantă aveți, fetelor! — Pot să cunosc un bărbat și să-l iubesc și fără să fi făcut dragoste cu el. Sunt țigancă, le aminti În glumă Desert Rose. Am puteri magice și pot citi gândurile oamenilor... În special pe ale lui Charlie. Pentru mine sexul e mecanică pură, nu am nevoie de așa ceva ca să văd dacă mă potrivesc cu cineva. — Mecanică? Sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aș plictisi. — Dar de ce? Nu vrei să fii fericită? Cum poți să fii fericită fără armonie și apropiere? Întrebă Kitty, simțindu-se imediat prost pentru că-și arătase latura vulnerabilă. Femeile din New York nu trebuiau să lase niciodată garda jos. — Sunt țigancă. Boemă. Nomadă. Vreau compania unui bărbat ca Charlie. Nu-mi pasă dacă Îi trebuie spațiu propriu săptămâni la rând... nu simt nevoia să mă protejeze un bărbat, mă descurc foarte bine și singură. Kitty se uită la Desert Rose Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]