1,306 matches
-
facă asta. Femeia asta e o amenințare, e un demon trimis de la răsărit ca să distrugă regatul fluviului. S-a repezit la mine, dat Meryt l-a oprit și cu o forță pe care nu știam că o are, l-a țintuit la perete și a încercat să-i explice că o tăiasem pe mamă în speranța că voi salva măcar copilul. Dar eu nu vedeam de ce să dau explicații. M-am uitat în ochii lui și am văzut un suflet ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în locuri străine. Acum, Iahuben își făcea fără îndoială meseria în cazărmi, iar Mai-Baka fusese dus la peșteri ca să învețe meșteșugul de a clădi ziduri de oraș sau palate. Auta stătea țintuit în nesomn de ciudata stea coborâtă pe zarea dintre miazăzi și răsărit și privea pierdut cerul nopții atlante. Noaptea era plăcută, călduță, cu aer clar de munte înalt și cu miros zdravăn de iarbă înrourată. Totul era cum a fost
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă le putea înfrunta. Într-o zi, le țintuise cu privirea până când le făcu să se învârtă, să se sfarme în bucăți cu un zgomot exploziv. I-a împrăștiat pe toți. I-a pus la punct. Nu a lăsat lumea să se ducă de râpă. În visul ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sfidător parcă. Încuiai ușa și ocolii patul până ajunsei in partea lui. Mă așezai jos. Îl privi o clipă, apoi luai cartea și o pusei pe noptieră. El rămase cu mâna în poziție ca și cum ar fi ținut cartea și mă țintui cu privirea. Îi luai mâna și i-o sărutai. Apoi i-o pusei în părul meu și îmi mângâiam capul împreună. Îmi dădui ochii peste cap de plăcere și scoasei un geamăt. Atunci el mă trase rapid peste el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viața e o întâmplare, nu trebuie să fim o întâmplare, ci să ne ridicăm mai presus de circumstanțe, atingând infinitul. Pentru că sunt tânără și liberă și trebuie să zbori spre infinit, să tinzi spre mai bine, spre mai mult, să țintuind cât mai sus, și când cazisă cazi bine. Și mai de ce? Pentru că eu sunt produsul meu și nu al unei realități trecătoare. Nu vreau prea mult, pentru că nu e vorba de ambiție, ci vreau multe atât cât e nevoie, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înaintau notițe informative despre activitatea soților lor. Trebuia să le coboare cu forța de pe lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu forța de pe lampă, acolo unde se cățărau pentru a scanda, cică-se, pentru pace, înhățîndu- le de insigne, smucindu-le jos și învățîndu-le, el pe ele, poezii. Îl țintuiau. Atâta calitate posedau și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ele. Se pricepeau de minune să țintuie. Ți se înfiora pielea de plăcere, dacă se învrednicea vreuna dintre meseriașele astea să-ți presteze lucrul cu pricina, la câți nu demascaseră ele prin ședințele de Partid și la câți nu țintuiseră ele la stâlpul infamiei. Atunci cântări Sinistratul că din 50-60 de obscure doamne Breslașu nu izbuteai să întocmești nici măcar o vertebră dintr-o autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apoi, pe nesimțite, i-a întors gestul amabil, stăvilindu-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc, fermecat, pe Vultur-în-Zbor. în spatele ei se vânzoleau oameni, iar viețile își continuau mersul. Brusc, a sărit peste gard și s-a furișat către lumina aceea galbenă. Virgil Jones a rămas în drum și l-a urmărit cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scutiți de asta. Mâinile sale îi dădură drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi că era țintuit locului. într-o mișcare derulată cu încetinitorul, văzu pumnul plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai slab decât ar fi trebuit să fie. Virgil îndoi genunchii, rămase fără glas, și căzu la podea. Vultur-în-Zbor încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înăuntru? Femeia a ieșit în stradă! — Vino, frățioare, a spus ea. Vino și prinde-mă. Și a luat-o la sănătoasa mai repede decât o făcuse vreodată, gonind pe lângă bordel și trecând de măgarul priponit. Pe Vultur-în-Zbor surpriza l-a țintuit locului un moment și apoi a luat-o și el la fugă pe urmele ei. Dar ea dispărea după un colț până ca el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de asupra raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru de vechime și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dar un pumn zdravăn m-a izbit sub stern. Cu respirația tăiată, m-am prăbușit În pat, În timp ce ea se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
I-am săltat șoldurile din pat, i-am tras perna de sub cap și i-am Îndesat-o sub fund, ca și cum m-aș fi pregătit s-o violez. — Bine, gata! spuse ea și se lăsă pe spate, În timp ce mîinile mele Îi țintuiau Încheieturile pe tăblia de la capul patului și doar șalul ne mai despărțea. Pentru numele lui Dumnezeu, cîtamai tevatura faci pentru atîta lucru! Da, am fost În apartamentul lui Bobby Crawford. — Ți-am recunoscut cicatricea. I-am dat drumul la mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca să-mi Înalț capul, țintuindu-mă de scaun În fața volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
multă liniște și chiar niciun bec. Știa bine drumul, îl făcea zi de zi, la ieșirea din tubul întunecos ar fi dat de luminile hangarului de mașini. Își mișca picioarele tot mai repede și aproape se trezi alergând, când o țintui vocea: — Unde fugi așa, cățea a Islamului? Unde fugi, Shirin a smintiților și a leprelor trădătoare? Stai pe loc, că ești arestată! Nu mai exista îndoială: era un pasdar al moralității și al legii Coranului, unora ca el le-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
niciodată, fie și În regim de mercenariat onest, această carte. Abia acum, spre sfârșit, când ar trebui să ne apropiem de câteva concluzii, ne dăm seama că sunt relative și vulnerabile nu doar răspunsurile, ci În primul rând Întrebările care țintuiesc dandysmul. Cum ar fi aceasta: Demon sau Înger?tc "Demon sau Înger?" La o primă vedere, bilanțul moral a ceea ce s-a adunat dintr-o istorie populată de dandy Îi proiectează pe toți În infern. Nemăsuratul orgoliu, narcisismul, disprețul suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zise Sally, bătând din genele-i imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere cu mândria unei femei însărcinate, se întoarse cu fața la auzul acestui schimb de replici și-l țintui pe Sally cu o privire otrăvită, ucigătoare. Sally nu se arătă impresionat, fie dintr-o binecuvântată nebăgare de seamă față de această așa - zisă dezaprobare morală, fie din obișnuința, astfel că nimic nu-l atingea. Hugo, pe de altă parte, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise ea pe cel mai studiat dintre tonurile sale obișnuite, voiam să văd cam cum e spațiul. Și am crezut că-l găsesc și pe Sally acolo. Și l-ai găsit? intervenii eu cu răutate. — Tocmai că nu, spuse Helen țintuindu-mă cu o privire care-mi era destinată exclusiv. Dar am crezut că-l găsesc. Oricum, mă plimbam pe acolo și am trecut pe lângă biroul lui Philip, ușa era deschisă, așa că l-am salutat, el și-a dat seama imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aștepta pe Ben să termine de vorbit cu mine, ca un leu în cușcă. Părea agitat, n-avea stare, aruncând priviri în stânga și în dreapta, până și fularul de la gâtul lui era mototolit. Trecând pe lângă ei ca să cobor în atelier, mă țintui cu o privire goală, care părea să treacă prin mine. Încă mai semăna cu un vampir. Numai că acum părea că-i cam crăpa buza după ceva sânge. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" Matthew mă sună în dimineața următoare ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]