1,267 matches
-
prezentări de cărți, nu neapărat critice... „Așa mai merge“, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație,schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea împrejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat, nu ca Petru, de trei ori, ci numai o dată, de profesiunea pe care tocmai începusem s-o practic, de bine de rău. Nu am mințit totuși în ce privește plăcerea cititului, care o întrecea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe Mihail Crama, aceasta nefiind totuși singura sursă a suferințelor lui morale și fizice. Le îndura stoic, niciodată plângându se, niciodată numindu-le, aceste suferințe, nici măcar prin aluzii. Dimpotrivă, glumea, avea puterea să glumească pe seama
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
avizări ale forurilor „de îndrumare“, venind după acelea pe care le dădeau editurile sau redacțiile revistelor. Acestea își sporiseră și ele vigilența, bineînțeles. Efectele noului curs (de fapt, ale reluării celui vechi) le resimțeam din plin și noi, bieții corectori, țintuiți în tipografie trei zile înaintea apariției revistei, cum spuneam, în așteptarea valurilor succesive de „observații“ pe care trebuia să le „operăm“ în pagini. Șefii Gazetei, Paul Georgescu și cei doi adjuncți ai săi, Milo Petroveanu și Vicu Mândra, purtau nenumărate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bara lui Pricop. La reluare, ploaia s-a oprit, iar același Pricop, cel mai bun de pe teren, și-a continuat recitalul. Astfel, în minutul 48, el a executat excelent o lovitură liberă de la 30 de metri, în dreapta portarului Luca, rămas Țintuit pe linia porții. Nouă minute mai târziu, Pricop a reușit “dubla”, șutând imparabil din vole de la 12 metri lateral stânga. Golul trei al băcăuanilor a venit în minutul 67, atunci când Răduțoiu a centrat ideal de pe dreapta pentru Vasiliu (foto), care
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu carne albă, Sânge Închegat, Omul descompus, Rasputin, Al doilea amant al dnei Chatterley, roman plăsmuit cu intenții pornografice și semnat În fals, de rușine sau pentru amăgirea cititorului român, dar nu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de comunitate a început să fie restabilită în mănăstiri și în convente, aștept și eu cu nerăbdare ziua și ceasul când să pot fi iarăși împreună cu confrații mei. În anul acesta (1992) se vor împlini 32 de ani de când sunt țintuit la pat. E o minune că am putut rezista atâția ani la atâtea încercări morale și fizice, minune pentru care eu îi mulțumesc Domnului prin mijlocirea Maicii mele cerești, care în tot acest timp mi-a fost călăuză, bucurie și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cauza fiind efectul paralizant al agheasmei de Zăvoaia, care le blocase funcționarea optimă a sistemului locomotor. Erau asemenea puilor de rață care, încercând să rupă un fir de iarbă, veneau pe spate cu zgaibele-n sus. Totuși, chiar așa fiind, țintuiți cu partea dorsală pe scaunele capitonate urlau într-un vacarm asurzitor, subscriind la o luptă pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Una costă cât salariul meu pe două ore de lucru. Este o seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ai impresia că vara și toamna sunt simple paranteze în așteptarea iernii. O problemă medicală (dureri de mijloc, lumbago) mi-a arătat cât de singur sunt de fapt aici și de ce este esențial pentru un imigrant să fie sănătos. Aproape țintuit la pat timp de trei zile, a trebuit să supraviețuiesc fără ajutorul altcuiva. Simplul gest al căutării unui pahar cu apă devine lung, dureros, anihilant. Nu mai am alimente, frigiderul este gol și nu pot cumpăra nimic; mănânc coji de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt sacru în vocabularul memorial. Doctorandul tace încurcat, sala este nedumerită, eu mă lupt cu privirile care mă țintuiesc de ușă și simt mai acut ca niciodată ruptura generațională între noi, cei care am făcut liceul sub comunism și "ceilalți" mai mici cu patru-cinci ani de zile, ani esențiali în ecuația memoriei. Alexandru, amicul meu din Toronto, știe că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în afara orașului, o adevărată industrie a îmbătrânirii. Îl vizitez pe bunul meu prieten Dov N. originar din România. Este bolnav irecuperabil din cauza unei operații nereușite la creier. Și-a pierdut forțele. Omul a cărui viață este un veritabil roman este țintuit pe un pat de spital, citind cu un singur ochi. De fapt, de când l-am cunoscut, omul acesta citește; face parte din categoria devoratorilor de biblioteci, cu vastă cultură, dar care nu vor (sau nu pot) să scrie un rând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Blecher, pa tronul mirificului maga zin de sticlărie unde o însoțeam pe mama cu enormă încântare, pentru că soarele aprindea mici curcubeie iri zate în rafturile de sticlă, în cristalele bacara, în statuetele de Sèvres. Domnul Blecher avea un fiu bolnav, țintuit la pat, despre care se spunea că era un geniu și care scria niște cărți pe care nu le înțelegea nimeni. Nici măcar atot știutoarea mea mamă, care repeta derutată un anu mit titlu: Întâmplări din irealitatea imediată. Ce-ar mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
farfurii de porțelan cu prăjituri și pahare de cristal cu băuturi străine, cumpărate de la free shopurile din aeroporturi. Aveam în cameră, ca și-acum, trei biblioteci mari, cu rafturi de lemn, încărcate provizoriu cu cărți, pentru că încă nu fuseseră nituite, țintuite în perete. Ei bine, a venit cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
veni Puiu și v-a rămâne un an la noi. Vom fi de acum trei copii în casă și el va merge la școală în clasa a VI-a. Nu mai știu exact cum a ajuns la noi deoarece eram țintuit la pat de acea miraculoasă operație. În acel an nu pot spune că nu m-am înțeles cu Puiu deoarece era și el îndrăgostit de natură și era cu noi în expediții, în schimb avea o aversiune de frate vitreg
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu este o mare diferență. Ceea ce caut În Vergiliu este momentul În care cei doi prieteni s-au așezat pe o piatră de care nu s-au mai putut desprinde pînă la venirea lui Heracles. Așadar, iată-l pe Tezeu țintuit pe loc! El strigă: „Învățați din exemplul meu să nu fiți nedrepți și să nu disprețuiți zeii”. Bănuim Însă că nici aceasta nu e o credință, ci mai degrabă o stratagemă, ca la Euripide care Întrerupe un raționament periculos, pasibil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mințit. Nu-mi pasă Însă ce se va Întîmpla cu labirintul după ce l-am părăsit, iar tu Îmi aduceai aminte mereu de el. Ochii tăi nu Încetau să repete că-ți datorez lumina, cerul, marea și că trebuie să stau țintuit locului ca să le merit. Dragostea ta mi-a cerut să fiu altfel și n-am putut. Mi-ai dat firul tău, ca să fiu cel puțin o dată credincios memoriei mele. Și să revin astfel pe un drum străbătut. Dar nu voi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cred pe cuvînt, îi zic, simțind cum am încremenit, fără să mai pot face vreun pas, deși doresc nespus să cercetez și eu listele. O cărămidă mare, de plumb, s-a așezat pe creștetul meu și-o simt cum mă țintuiește locului. Am senzația aceea stranie că mă pierd și mi-e teamă să nu mă fac de rîs, prăbușindu-mă. "Trebuie să-mi revin!", îmi ordon și-mi plimb privirea peste sînii frumos arcuiți ai fetei; îi urmăresc cu însetare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
malefică în noaptea ursitoarelor, când pe măsuța de noapte, pe tablaua de argint am pus tacâmuri de argint, farfurii de argint, azimă și miere ca să te iubească și să șteargă ce va fi fost sortit rău? Sunt ca o infirmă, țintuită într’un fotoliu, cu o singură viziune, obsedantă: Gara de Nord și tu plecând pe scara vagonului, atât de frumoasă, atât de mișcată... [...] Eu aștept pe mama lui Mircea, care s’a anunțat pentru ora 4½; acum e 5 și 10 și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grea. Astăzi la mitingul femeilor m-a disperat faptul că am fost târâtă în urma carului triumfal și, cu ajutorul Stanei, prin Universitate, am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile ca să fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da lecții particulare, ceea ce îmi pricinuiește grave prejudicii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare. O aripă! Dar s-a văzut vreodată cineva care să poată zbura cu o singură aripă? 1916-1949, opt noiembrie: bilanțul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
început-o chiar prea devreme și tare-mi este teamă că nu vom apuca nici măcar această vîrstă. Ceea ce mă îndurerează este mizeria fiziologică la care poate ajunge un om pe care l-ai văzut cîndva vesel, sprinten, activ, iar acum țintuit de pat, abia vorbind și cu 45 kg. greutate. E ceva înspăimîntător. Dar să trecem peste aceste lucruri triste și teribile, la viața noastră cea de toate zilele, care prin preocupările multiple și complexitatea ei ne deschide cealaltă perspectivă, a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele îl prezentă înaintea delegaților veniți la sesiunea Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea: “Iubiți frați delegați, rosti acesta, vom asculta cuvântul fratelui Cataragozo, șeful delegației Arhipelagului Fiji
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
temeinică decât a lui. Chiar se împrietenise cu o asistentă medicală drăguță care lucra împreună cu doctorul Babeș, la spitalul provizoriu din Pungești. în una din zilele de început de săptămână, Maria care acum devenise cap de familie în locul lui Costache, țintuit la pat de paralizia ce-l lovise, înșira în minte ce treburi ar mai fi de făcut pentru ca gospodărialor, să intre bine pregătită de iarnă, adică repararea acoperișurilor casei și șurii și clăditul glugilor de strujeni și a stogurilor de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Așa i-a fost dat să treacă prin atâtea încercări și să se întoarcă acasă nevătămat. Peste 50 de ani, când tatăl meu a trecut în neființă, la 94 ani ce-i avea atunci, sărea din patul în care era țintuit de neputință și bătrânețe și alerga prin casă, povestindu-ne agitat despre întâmplările prin care trecuse pe parcursul războiului. Despre mine ce aș putea să spun? Creșteam, ca orice copil de vârsta mea, dar eram dificil ca sănătate. În vecini, era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu am amestecat copiii în relațiile pe care părinții lor le aveau cu școala. Nu trebuia să se străpezească dinții copiilor fiindcă părinții lor ar fi mâncat aguridă, vorba unui proverb românesc. În primăvară am necazuri serioase în privința sănătății. Sunt țintuit la pat, transportat urgent la Spitalul militar din Sinaia - se mai aflau acolo încă unii grav răniți și mari mutilați de război... Sunt tratat cu grijă, ca invalid de război aveam prioritate, dar sunt sfătuit să părăsesc zona de munte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]