8,634 matches
-
simplu, atunci la ce ne mai servește? O boambă de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele și tot ce-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga tocmai din cauza ochiului drept care vedea mai bine. Îmi corectam mereu poziția capului În oglinda mai Înaltă decît mine, neputînd să spun că, În ținuta corectă, eram mai la largul meu. Cu rozul acela al camerei, mă simțeam desprins de tot ce era În jur, culoarea asta nu o regăseam nici pe afară, nici În restul casei. De aici, dintre mobilele roz, intrai În altă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imaginea moșului Ștefan: bărbat Înalt, subțire, drept ca o linie, călcînd ușor, dar sigur și fără grabă, ca un minutar de cadran solar. Fiii lui și nepoții nu-i semănăm, am ieșit mai scunzi, mai Îndesați, nu avem nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă lincă, nu făcuse pasiune prea mare nici pentru cai. Îmi povestea că unii oameni din sat, chiar amenințați de grea strîmtorare, șovăiau să-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi văzut el În trăsăturile femeilor care or fi spălat rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a găsit măcar un nume mai adecvat reliefului: Civitas de Medio Monte. Pe Erica am Întrebat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
31 de zile ale lunilor sale, s-ar spune că greșesc. Prefer să rămîn Însă la adevărul astrelor. Vasăzică, număram trei ani trei luni trei săptămîni și trei zile, iar de barză trebuie că știam din vara dinainte... Mărturisesc că ținuta bățoasă a cocostîrcului Într-un picior pe marginea cuibarului de pe șură, precum și Înfățișarea verde și Înflorită a lumii le datorez, În mare parte, grădinii Emmei și a lui Matthias Geiger. Într-un aprilie, cînd locuiam deja la Sfatul Popular, bătrînul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că el e meseriaș - a lucrat cu mine... Și aș avea nădejde În el. On mojet pamagati menea. Panimaeși, Mișa? ― Panimaiu, panimaiu - a răspuns Mișa al meu... A treia zi, seara, când am ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era dragă Despina, În ținuta de spital. O maturiza parcă! ― Ce faci, tati? ― Am avut un musafir la prima oră. ― Pe cine? ― Petrică m-a așteptat la poarta spitalului. ― Nu te Întreb de ce, fiindcă nu-i frumos să te bagi Între prieteni și, unde mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În hohote. Când i-a văzut intrând, s-a oprit pentru o clipă și a luat-o de la capăt cu joaca. ― Ia spune, Tudorel. Ai fost băiat cuminte sau?... - l-a Întrebat Maria. Abia când i-a văzut schimbați În ținută de casă a Întins mâinile către ei. În seara aceea, Gruia a reușit să se desprindă de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu simte epuizarea provocată de efort și concentrare. Este ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
devine înlocuitor competent ? Atinsă din nou, struna asta dureroasă începe să vibreze cu o intensitate care se amplifică până la paroxism. Cu greu decide că un pic de mișcare i-ar face bine. Intră în vestiar și își schimbă din nou ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc emoții n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu exagerez cu nimic spunându-ți că este foarte frumoasă. Și Dorina cu care se aseamănă atât de bine e frumoasă, dar Alindora nu numai că este mai înaltă și mai suplă, dar are un fel de măreție discretă în ținută, dacă se poate spune așa ceva. Ce să-ți mai spun ? Că am avut certitudinea că chiar și reputatul profesor cu care lucrează o apreciază mult ? De altfel, cu el a fost și la noi acasă chiar în ajunul plecării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a oprit nu departe de grupurile care o așteptau. Odată ușa deschisă, și-a făcut apariția și viitorul ambasador. În locul unui yankeu cu mâinile pătate de sânge, înaltul funcționar era o persoană de culoare, cât se poate de prezentabil în ținuta sa lejeră de călătorie și cu o condiție fizică de atlet american; cu gesturi și cu mișcări cât se poate de naturale, a coborât pe scara mobilă și a dat mâna cu mulți dintre cei care îl așteptau. Întreaga scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
public că de ce să se căsătorească atâta vreme cât iubita lui, căsătorită cu un dentist, îl acceptă și așa. Îți imaginezi, domnule Știrbu, ce a urmat!.. Pierderea tuturor incisivilor, sus-jos, de către profesor, suportarea unor dureri inimaginabile, modificarea vizibilă a fizionomiei acestuia, afectarea ținutei lui în fața claselor. În scurtă vreme, drept consecință a implicării torționarilor cinstiți, a devenit ținta unor ironii și cinisme din partea câtorva colegi și chiar elevi, parcă selectați pe sprânceană. La rândul său, tovarășul doctor a fost decorat pentru alinarea suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încălțămintea celei dintr-a cincea nu sunt numai ale ei, ci și ale unei surioare din a patra care vine la douăsprezece de la școală, se dezechipează în grabă pentru ca cealaltă să poată ajunge la vreme la orele de după-amiază, în ținută corespunzătoare. În aceeași situație se mai află și doi frați, unul la treaptă și celălalt la gimnaziu. Și apoi să vedeți voi ceartă între ei că de ce bluza-i pătată, de ce cămașa-i transpirată, de ce fusta-i agățată și amenințări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și el nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi răpit, prețioasa clipă de extaz? Știa și el că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau lăcuiți impecabil. Și în acea serată Angi îmi ceru mâna rostind: Să mergem, chérie. Cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o avea o făcea extrem de plăcută. Nu era deosebit de frumos îmbrăcată, însă hainele sale feminine erau impecabile. Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său cumințenia ei . Ceilalți, bărbați, păreau plictisitori, cu excepția unui tânăr, fiul unui ins prezent și el la petrecere. Tipa se ridică și îl sărută pe Angi pe obraz, vizibil cu entuziasm: Ce bine că ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i place lui. Nu vroiam să o mai invite cumva pe Amélie la dans, vroiam să fie numai cu mine. În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
chelnerițe cu scumpeturi (caviar, șampanie, șampanele și fursecuri) luară loc . Ringul de dans era acum liber și ochii erau ațintiți asupra noastră. Eu mă simțeam ușoară, mlădioasă, liberă-n vânt și mișcările mele erau de o tandrețe deosebită. Pașii corecți, ținuta impecabilă și talentul meu constau în felul în care mă iubeam. Eram ca o lebădă care se privește încet, discret, și atunci când o face îi ignoră pe ceilalți, și e numai ea, singură cu toată iubirea ce își poartă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Chestia asta mă consolă. Deși, când intrai în ea, tresării. Pentru că însemnă ceva pentru mine. Însă mă controlai și mă concentrai. Bătui la ușă. Intră. Bună, îi zâmbesc. Dacă până acum l-am văzut la costum, acum e într-o ținută casual, care îi venea la fel de bine. Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar mai romantică. Erau lumânări, lumini și era și o muzică bună. Potrivită. Eu mă plimbai liniștită pe coridor. Îmi aduse paharul. Să ciocnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă. Acum era îmbrăcată în negru. Da, intră. Nu ți-am reținut numele. Nu-i nimic. Am văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neafectabilă de nimic, pură si neînțeleasă decât de cei doi. Ei se înțeleg într-o lume aparte doar a lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se îmbrățișează, punându-și mâinile în jurul celuilalt, odihnindu-se, de-abia respirând și-abia apăsând, mai mult aer decât pe ei, cu o mână unduită pe forme și cu simțirea proeminentă până în vârful degetelor, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au impresionat ținuta sa destul de elegantă și îngrijită, felul sau casual de a se purta, și mi-a plăcut și damful de alcool pe care îl simțeam când îmi vorbea de foarte aproape . Urmară seri cu șampanie, rochii de seară, tandrețe și distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]