7,946 matches
-
foarte nervos. Mă ridic în fund și mă prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-o izbesc de cap. Stai locului îți spun. Însă eu nu mă opresc și mă trezesc jos culcată și cu el deasupra mea. Stau, stau, promit, rostesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-am speriat, căci ajunsesem destul de departe. Nu te forțez. A, da? Dacă nu acum, mai încolo. Știi ce? Du-te dracului. Nu mai suport! Îi țip în timp ce-l lovesc. Încă o zi. Atât. Încă o zi. Iar seara asta, vino cu mine. Mă pregătesc și vin cu el. Plimbarea prin pădure se face în liniște. Mergem la un izvor termal. Apa e multă, suficientă, numai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni roșu · · · · Iubire, să nu pleci! Rămâi lângă mine! Căci te iubesc! · Ce faci? Ah! țip când îl văd în pragul ușii. E tipul pe care-l urmăresc eu. Sunt în weekend, la cabana șefului meu. Iute, mă îndrept spre poșetă, să-mi iau pistolul. Nu, spune. Îmi arată pistolul. Nici măcar nu ți l-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ea lașă. Scuză-ți lașitatea cu asta, nu? Însă, cuiva drag: Fii tu însuți. Încearcă să scoți ce e mai bun, nu ce e mai rău. Știu că poți. Însă te privește. · Și e plăcut atunci când vezi un păianjen, țipi și-i sari în brațe și el râde de tine, când îți face micul dejun și te tratează ca pe logodnica ce trebuie impresionată, sau când fugi de el, căci vrea să-ți facă mozol și când te prinde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dea drumul. Eu mă prefăcui că nu observ, însă nu-l înșelai. Își dădu seama că vreau să plec. Nu mă mai iubești? Ba da. Te ador. Ține minte chestia asta. Haide, lasă-mă să te fac fericită. Îl păcălii, țipând. El se întoarse o clipă, și eu dispărui. Veneția mă ajută, căci își dăduse seama că vreau să fiu și eu încă o umbră. Fugii, nervoasă, departe. Și bătu miezul nopții. În urmă, printre umbrele suferinde, rămase și iubirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
drum, fără radio, fără nici o legătură cu Terra, izolați, singuri cu noi, încep crimele. Când ies din baie, la ușa mea e moartă Dana. Are gâtul tăiat. De atunci, toți mă acuză. Eu, în loc să-I ignor, îi pun la punct. Țip la ei, și-i ameninț. Și nu-i slăbesc din ochi. Revăd tot felul de filme de groază. Ce trebuie să fac? Să-mi controlez mintea să nu las pe nimeni să intre în ea. Și să nu mă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... 194 Rareș Tiron - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți le mai aduci aminte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai apere, iar ea chicotește, deja înfrântă "nu, nu, nu-mi place; vă rog, nu-mi faceți asta" o va stropi între picioare, ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cazul acesta o să mă duc cât pot de repede, zise Codiță. La revenirea câinelui și a stăpânului, Viorela se chinuia să-și dezlege mâinile, dar nu putea. Singurul lucru pe care putea să-l facă era să plângă pentru că de țipat nu mai reușea, fiindcă era deja răgușită și gura înfundată cu frunze. Când a văzut-o, tatăl ei și-a pierdut mintea și a început să strige, să țipe, să urle, dar nimeni nu-i vorbea. Dacă a văzut așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care putea să-l facă era să plângă pentru că de țipat nu mai reușea, fiindcă era deja răgușită și gura înfundată cu frunze. Când a văzut-o, tatăl ei și-a pierdut mintea și a început să strige, să țipe, să urle, dar nimeni nu-i vorbea. Dacă a văzut așa, s-a apucat să-i scoată fetiței frunzele din gură, dar a avut o surpriză neplăcută. Pentru că o ramură din rădăcina Planta neagră l-a lovit atât de puternic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o altă seară niște copii pe care nu-i cunosc, au fugit după mine amenințându-mă că, dacă mai trec pe acolo, mă vor spânzura în copac pentru a da de lucru liliecilor, altă dată o cucuvea și un huhurez țipau și zburau dintr-un copac în altul, încât de atunci în urechi nu aud decât strigătul lor. Iarăși s-a oprit din povestit Norocel, numai că de această dată, aștepta să audă ce zice zâna. -Norocel, băiatule, așa o fi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Tu ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțepături ca să-l învețe minte, dar s-a gândit că o să-l doară și pe dată a renunțat. Dar a încălecat porcul cu picioarele legate și a început a-l bărbieri. Porcul nu a stat liniștit, s-a zvârcolit, a țipat, până când l-a terminat de bărbierit. I-a dezlegat picioarele și apoi i-a dat drumul, în timp ce Dondonel sărea în sus de bucurie că s-a răzbunat. Pe gardul de lângă coteț o pisică urmărea cu mare atenție priveliștea. Pe Dondonel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu, să plâng, când necazurile stau în spatele meu și le car cum cari o greutate care nu-ți este de trebuință, s-a mai plâns Omul. S-a gândit, ce s-a gândit Crângul, și deodată îi vine o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare din cauza loviturilor. -Stăpâne, se adresă Trotinel lui Căiță: M-am plictisit de atâta bătaie cât i-am dat namilei. -Și eu m-am plictisit de bătaie, prietenele au obosit gâdilându-l și namila nu moare. Va
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
avut loc de s-a supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i s-a adresat lui Stup: -Câine, mai nenorocit, ca tine nu am văzut, dar nu-i nimic, îți vin eu de hac, și a țipat animalic înspre locul unde sălășluia neamul de șerpi. Dintr-o dată au început să vină două armate de șerpi. O armată a trecut pe lângă ei și au urmat drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a ajuns din urmă pe tânărul în brațele căruia se zbătea Adela, i-a prins acestuia părul ce se revărsa pe umeri și i l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul Adelei și a prins șerhacul cu putere, deși sângele îi curgea din mâini șiroaie. Angela a slobozit șerhacul și a apucat-o pe Adela ajutând-o să urce pe calul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sunt "păgâni" și "idolatri". Mai adăugând la acestea mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin că "mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste năzbâtii, deși
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile Iudeilor, dar acum, împărăția Mea nu este aici" (Ioan Cap.XVIII V 36-37). Totuși, până-n ziua de astăzi, preoții ostracizând adevărul, buna credință și bunul simț, țipă-n gura mare că "Iisus a voit așa și nu altfel; că Iisus a fost așa și nu altfel etc. etc.", dar absolut niciunul nu merge pe urmele lui. Voiți dovezi? Sunt sute de mii! Iisus a fost lipit pământului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și greve, pentru ca să li se piardă urma; dacă-n adevăr Crematoriul cumpără trupuri omenești, încă fiind în viață; dacă e adevărat că din grăsimea incineraților se prepară "vaselină" și "dresuri farduri" pentru doamne; dacă morții, când sunt introduși în cuptor, țipă, se zvârcolesc, în semn de protestare, se ridică-n picioare sau își blestămă destinul; dacă nu umblă noaptea stafii în jurul Crematoriului (mulți jurându-se chiar, că le-au văzut și cum se tânguiesc); dacă cenușa provenită numai din oase a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe de alta din cauza durerii groaznice resimțite la reculul armei, care a fost cât pe ce să-mi rupă brațul. Dar căpitanul era avertizat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru a-i Îndepărta pe bandiții cei mai apropiați și, ducând la spate mâna stângă scoase daga vizcaína din teaca pe care o purta atârnată de cingătoare În dreptul rinichilor. Publicul se agita și se Înghesuia ca să lase spațiu liber, femeile țipau de pe locurile lor, iar ocupanții camerelor de sus se aplecau la ferestre ca să vadă mai bine. Nu era ceva ieșit din comun pe vremea aceea, cum v-am mai spus, ca spectacolul din corrale să se mute de pe scenă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era nouă pentru mine. Dar chiar din prima zi de școală! VREI SĂ CITEȘTI? Și am auzit o voce puternică strigând în adâncul meu DA, VREAU SĂ CITESC! Curând însă, aproape imediat, aceasta a fost acoperită de alt glas, care țipa: NU, NU TREBUIE! E INTERZIS ! NU POȚI! DRUMUL TĂU NU ESTE ACELA AL CITITULUI! Și am întrebat acel glas: Am eu un drum anume? Nu, a răspuns glasul. Nu e nimic special cu drumul tău. VIGNETA Douăzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]