60,912 matches
-
nici nu mă mai vedeai zăvorîtă cum erai în cîntecul tău înluminat. Erai acolo, pe Golgota, apoi la fereastra foișorului de la Cina cea de Taină și vița era acum vie, își picura sîngele pentru noi toți. 10. Cînd te-ai așezat pe creanga de liliac prin ochii tăi mă privea tata. 11. Ieri m-ai privit cu îngăduință. Ca pe un trandafir alb neînvățat cu imperiile brumei. Ca pe o întîmplare mică și fără de umbre. 12. Azi pe cînd plivesc straturile
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
cu o anume gingășie. Ca pe un rîu străbătut de raze sau ca pe o surată ce-și învață puii să zboare. 13. Acum cînd ți-ai luat zborul din toate aceste întîmplări îmi place să cred că te-ai așezat pe umărul meu drept. Aproape îmi atingi obrazul. Aproape ai oprit ninsoarea. Cerul învierii o poetă îmi scrie că a moșit 40 de miei după ce și-a ținut discursul la academia din Țara Galilor. primăvara și rîul curge altfel și glasul
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
mă vezi tu prin norișorii de tutun cum o să-i faci tu norișori de tămâie. ai ajuns. mare curaj ai avut. acum dimineața e o bilă de sticlă rotundă. o țin în palmă. am apucat-o. e aici, dacă o așez în dreptul ochilor în transparență văd marea catargul unei corăbii scufundate steaua polară. fericirea e o herghelie de căluți de mare. fără teamă le mângâi coama. oare de ce s-au ascuns toți în năvodul meu. între cei patru pereți s-a
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
trecerii tale prin lume. Cu adevărat te iubim, nu mai contează că nu regreți nimic Și că nu dai doi bani pe alinarea pe care vreua să ți-o aduc vorbindu-ți despre lucruri învățate din cărți. Moartea o să te așeze într-o poziție ridicolă, fără-ndoială. Vei înțepeni repede, iar gura ta larg căscată va deveni întâi adăpost pentru muște. Serioja cârciumarul va avea un mușteriu mai puțin - sau poate îți voi lua eu după ceva timp locul: tătucă, cineva
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
Și, la doișpe ne dă și slănină", l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. "La lichidare, cum e ca acu', c-am tras la culoamne, po' să iau și șapte bătrâne". Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. "Zi lu' domni că e bine, să ne
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala acea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejându-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbușită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea hârlave, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem. Zoream spre ieșire. Ester dădea să se scuze că n-a știut, că a crezut, că mai bine
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
unei benzinării din Italia, și, fumători împătimiți, trăgeam cu nesaț din țigări și sorbeam din minusculele cești de espresso, așteptând semnalul de plecare, pe care-l doream cât mai mult întârziat. În prima zi a excursiei, dimineața devreme, mă descoperisem așezat în autocar alături de o tânără femeie austeră, al cărei chip mă deconcertase. În acea severitate nu părea să existe loc de zâmbet, mi-am spus, și m-am resemnat la a privi, prin geamul aburit, doar peisaje și clădiri vechi
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
ca un apus de soare". Printre înalții oaspeți străini se aflau mareșalul Foch, "învingătorul de la Marna", și "dragul nostru vechi prieten" generalul Berthelot, șeful Misiunii militare franceze, venită la Iași în 1917. Pe strada, acoperită cu baldachin, Ferdinand și-a așezat singur coroana de oțel pe cap, cum se plănuise, după care el însuși a încoronat-o pe Regină, aceasta făcând - nu ne-ar veni să credem pentru firea ei dominatoare - un gest de supunere pilduitor, ca în fața stăpânului: "Eu am
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
scaune, mese, fețe de masă, cratițe mici și mijlocii, de diverse culori, covoare și tablouri, urându-mi din nou "bine ați venit" și asigurându-mă de toată buna sa colaborare. Am apreciat zugrăveala proaspătă, mirosind a ulei rânced și trandafirii așezați într-o vază de sticlă ordinară, lângă televizorul alb-negru, firește, precum și tablourile "de artă" fixate pe pereții cu mai multă lumină. Niște reproduceri, în ramă cu geam, după pictorii noștri clasici, în culor veștejite de cerneala tipografică de la "Bucureștii Noi
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
capitol - stăteam în fotoliu, Miruna pe canapeaua din pluș verde, și priveam desene animate de japonezi. Fusese o zi încărcată, cu primiri și vizite inutile și mă simțeam obosit. Miruna a stins cutia color și, pentru câteva clipe, s-a așezat liniștea din afară și tăcerea dinlăuntru. Când, brusc, am deslușit un tic-tac discret din peretele pe care se afla gravura pe cupru din Toledo. Un tic-tac intrigant, ca de ceasornic cu "ciocănelele" deranjate, cu pauze fără nici un ritm, oprindu-se
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
trebuia să mai aștepte. Și să îl ude în fiecare seară. Luă prânzul în oraș, într-un fast-food. Se gândise inițial să meargă la un restaurant de lux, în definitiv împlinise o cifră rotundă. Se gândise cum avea să se așeze, îmbrăcat la patru ace, la o masă pentru două persoane, și i se va adresa răspicat chelnerului: - Va veni domnul Claudiu să întrebe de mine. Mă numesc Grigore Micu. Vă rog să îl aduceți la masă! între timp, aș dori
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Necrolog) Gestul autodenunțător amintește autocontestația lui Ion Barbu, care a rămas, după un scurt drum poetic, doar la geometrie. Avramescu a trecut de la magia reală la aceea literară, pentru a le nega prin credința ortodoxă slujită la altar. Ion Barbu așezase și el în primul rând preotul, urmat de militar și abia la urmă de poet. Ionathan X. Uranus a fost prieten și cu E. Ionescu, dar acesta și l-a amintit în Franța doar pe Urmuz. Texte dialogate ca Ascensorul
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește ca fiind propice acțiunii respective, adică un spațiu central și aglomerat. Cînd colo, acest loc se dovedește a fi Belém, care, inclus astăzi în Lisabona
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
și ca un vindecător magic al bolilor copilului, cînd Luca a înțeles, puțin mai tîrziu, că a crescut-o chiar și pe Ada, că ea l-a trimis special pentru el, și expeditorul lui Cohn, și Cohn însuși au fost așezați pe viață pe un tron imperial, bine păzit, solemn și intangibil. O văd pe Ada cocoțată, undeva pe acoperișul lumii, privind cerul și munții din micuțul balconaș suspendat în timp și spațiu din casa Ioanei Pârvulescu, de la Brașov. Acolo, zîmbea
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
cu o sticlă de Brifcor în mână, în blugi și adidași românești. Și îmi imaginez,cu o emoție rușinoasă, inavuabilă,televizorul lăsat deschis, fără sunet, peste o Sala a Palatului înțesată de costume care se ridică să aplaude și se așază la loc din cinci în cinci minute, și bătrânul magnetofon Tesla, expulzat în bucătăria unde Nana gătește pentru o săptămână, profitând că pe timpul Congresului, gazele au o presiune normală și ascultă piesele ei favorite - ŤOnly Youť ori ŤRemember Whenť ori
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
solemnă, care dintotdeauna îl umpluse pe Hansi de admirație. - Să te duc în pat, floarea mea? întrebă Hansi și, mai înainte ca Walburga, devenită ușoară, imobilă și somnolentă, să răspundă, o apucă, o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul, inimioara mea. A venit vremea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Andrei Zanca Maria sta așezată pe dalele bisericii, privind în gol sub șuvițele-i albite, lumea trecea ori intra atrasă de orgă aruncînd o scurtă uitătură, glasuri de copii învolburîndu-se între ogive ziduri înfremătate. duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
albite, lumea trecea ori intra atrasă de orgă aruncînd o scurtă uitătură, glasuri de copii învolburîndu-se între ogive ziduri înfremătate. duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît te-ai dărui, rămîne un însemn de tristețe, căci ce poate salva
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
de ești astfel făcut încît să te clatini la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
către Aurora Cornu, descrie pe larg cât de bine, cât de profund a înțeles Dina Georgescu Moromeții și reține "sinceritatea izbitoare... elogiile violente, râsul emoțional", pe scurt euforica ieșire din fire cu care a întâmpinat cartea (pe atunci în manuscris), așezându-l fără ezitare pe Ilie Moromete alături de Ion al lui Rebreanu. Stimulată de prețuirea și afecțiunea pe care i-a dovedit-o o cunoscută editoare, Dina Georgescu a trăit înaintea sfârșitului o miraculoasă renaștere. A scris o seamă de articole
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
vreodată un ceas de mînă pe care nimeni nu l-a întors vreodată o ușă pe care nimeni n-a deschis-o vreodată un tren cu care nimeni n-a călătorit vreodată o bancă pe care nimeni nu s-a așezat vreodată un ziar pe care nimeni nu l-a citit vreodată și iată cum ca-ntr-un puzzle se alcătuiește eternitatea noastră provizorie. Unde-i concretul pur Unde-i concretul pur acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Mircea A. Diaconu Protejată de situarea sa ambiguă, deopotrivă înăuntru și în afară, privirea lui Caragiale, este a unui hedonist: materia îi apare ca un spectacol fascinant - și nu înspăimîntător - de forme, ipostaze, culori, un spectacol al faptelor greu de așezat în modele raționale sau raționabile. Totul se desfășoară ca într-un gen de echilibristică sofisticată în care nici un fel de interpretare nu e decisiv motivată. Or, pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
retorice de care nu se poarte elibera - și consecința unei ,voințe oarbe de a fi": În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență - cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am plîns cînd l-au așezat prietenii și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub Ťteiul sfîntť, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această natură iritabilă de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
și vrăjmașii, admiratorii și invidioșii sub Ťteiul sfîntť, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieții, de cîte suferise această natură iritabilă de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăși". De altfel, textul imediat următor al volumului (Ironie) așează viața poetului în aceiași termeni. Avid de detalii pe care le articulează cu voluptate într-o construcție, Caragiale e neutru sub aspect moral. Oricum, îndurerarea lasă loc unei teribile forțe admirative care are ca obiect atît lumea, cît și propria
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]