2,758 matches
-
făcând semnul crucii. Era pentru prima oară când băgam de seamă acest gest. În timp ce eu - cu capul plecat - primeam binecuvântarea, călugărul s-a întors și cu pași mărunți și târșiți s-a pierdut în întunericul nopții... M-am băgat în așternut și în scurtă vreme am adormit... Un vis m-a luat în primire... Parcă mă aflam din nou în preajma bătrânului și urcam un deal. La început nu mi-am dat seama unde mă găsesc... Încet-încet însă am băgat de seamă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele a ajuns deja cam la două suliți pe cer!... Am sărit repede din crivat și, până să-mi pun așternutul în ordine, bătrânul a și apărut în prag, purtând în mâini gustarea de dimineață. De unde o fi știut că tocmai atunci am făcut ochi, asta nu pot să pricep... Cum ai dormit? - m-a întrebat călugărul, în timp ce în priviri și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aicea din Ieși”. Și care-i baiul? Păi nepoftiții musafiri „îi scotea de prin casile lor totdeauna. Și câtu ce mai mare greu îi scotea și la vreme de iarnă de pin casă. Și osăbită supărare că le lua și așternuturile de pin casele lor. Și unele se prăpădeau de rămânea orășenii păguboși”. Cunoscând în cele din urmă aceste necazuri ale târgoveților, voievozii, Scarlat Ghica și apoi Ioan Theodor Calimah au cercetat lucrurile „și au aflatu un loc de casă aicea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându-mi temenele cu urarea de bun venit. Un soare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mă pe urmele bătrânului... Nici nu știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu în așternut și că lumina ce mă dezmiardă e a soarelui care a răsărit deja. „E dimineață?... Și eu când am fost la mănăstirea Copou? Și.. Și călugărul unde-i? Adineauri mergeam pe sub policandrele teilor grei de floare și acum... acum mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de când ne cunoaștem! Abia aștept ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate numi spusa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
e destul. Hai s-o luăm către casă, fiindcă mai este vreme până mâine... Înserarea ne-a găsit în chilie. De fapt, doar pe mine, fiindcă bătrânul s-a dus la slujbă... După ce m-am ospătat, m-am întins în așternut cu gând să mai citesc ceva la lumina lumânării... Pâlpâitul flăcării isca umbre tremurânde, care mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Apoi a înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să fac chestia asta. Apoi m-am urcat în pat, în așternuturile foarte răcoroase. Pentru o clipă, m-am simțit ca-n rai. Probabil c-am adormit, fiindcă următorul lucru de care-mi aduc aminte e că Luke stătea aplecat deasupra mea, ținând în mână două variante de lapte cu arome. —Ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată și cu o pereche de blugi pe el - îmi deschisese și mă poftise în casă. Sigur că mă așteptasem ca apartamentul lui Randall să fie drăguț, dar, după standardele mele, asta însemna așternuturi curate și lipsa semnelor vizibile a vreunei invazii de gândaci și șoareci. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru cuibul uriaș de burlac al lui Randall, cu ferestrele care dădeau spre Met, Central Park, Fifth Avenue și Upper East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
petreceam week-end-ul cu un prieten? Randall avea încredere în mine. și avea dreptate să aibă încredere - eram nebună după el. Așezându-mi capul pe perna moale, m-am străduit să stau trează până la revenirea lui - dar sunetul apei care curgea, așternuturile Pratesi incredibil de catifelate ale lui Randall și epuizarea întregii zilei erau aproape prea mult pentru mine. O să aprind niște lumânări, m-am gândit, forțându-mă să mă ridic în capul oaselor, ca să pregătesc atmosfera pentru atunci când se întoarce. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall lângă mine, proaspăt dușat și îmbrăcat în pijama. Citea niște hârtii. M-am uitat la ceas - era trecut de 2:00. Oare el nu dormea niciodată? Ăsta era omul bionic. — Bună, dragule, am șoptit, trăgându-mă lângă el, în așternut. Randall mirosea a săpun și a curat. Am tras adânc aer în piept. — Îmi pare rău c-am adormit. — E în regulă, ursulețule, mi-a spus el, sărutându-mă pe creștet și întorcând pagina. Ai nevoie de odihnă. — Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică, mi-a spus ea, indicându-mi partea pustie a patului. Mă așteptasem ca mahmureala de după șampanie - ca să nu mai pomenesc de proaspăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-o în orice circumstanțe, interveni dr. Board. Auzi aici: Studii Urbane și Poetică Medievală! Știu că în vremurile de azi eclectismul academic e în mare vogă, dar Helen Waddell și Lewis Mumford nu sunt nici măcar de departe parteneri normali de așternut. în plus, cursurilor de aici le lipsește conținutul academic. Dr. Mayfield se oțărî imediat. Conținutul academic era punctul lui forte. — Nu înțeleg cum puteți spune una ca asta! zise el. Cursurile au fost structurate în așa fel încât să satisfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că am adormit masturbându-mă. Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii mele carnea netedă și caldă. Surpriza de la banca de spermă S-a întâmplat ca masturbarea să fie unul dintre subiectele pe care le-am discutat cu Tom la prânz, a doua zi (într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zilele alea nu era școală, sculatul devreme ar fi fost fără sens. Nu ar fi găsit-o pe M.F.P. pe treptele casei, așteptând autobuzul să-i ia pe copii, iar fără acest gând care să îl momească să coboare din așternuturile calde, nu se mai ostenea să pună ceasul să sune. Cu jaluzelele trase, cu trupul învăluit ca într-un pântece în întunericul locuinței sale minuscule, dormea până când ochii i se deschideau de bunăvoie - sau, cum se întâmpla de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ieri: „Copiii sunt o consolare pentru orice - cu excepția faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul exagerează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fragilă placă de rigips - și aud fiecare zgomot pe care-l face. Îl aud dscălțându-se și desfăcându-și catarama de la curea, îl aud spălându-se pe dinți la chiuvetă, îl aud oftând, îl aud fredonând, îl aud strecurându-se în așternutul de pe patul care scârțâie. Mă pregătesc să închid cartea și să sting lumina, dar nici n-am întins bine mâna după veioză, că aud un ciocănit ușor la ușa lui Tom. Glasul lui Honey întreabă: „Dormi?“. Tom zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe scaun, tăcut, neștiind ce să creadă. M-am întors în apartamentul de la etaj puțin după ora zece. Nancy plecase deja acasă, la copii; Lucy adormise la televizor, după care fusese transbordată în patul lui Harry, unde stătea întinsă pe deasupra așternuturilor, cu brațele desfăcute, îmbrăcată și cu gura deschisă, fârnâind ușor în noaptea caldă newyorkeză; Tom și Rufus erau în living, stând în fotolii și fumând. Tom trăgea gânditor de Camelul cu filtru. Rufus, care pufăia ceva ce semăna a iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
micul dejun undeva, iar dacă e seară, o să mănânc niște lasagna și o să beau un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea să dau chiar acum pe gât o sticlă de Chablis bun. Dau la o parte așternuturile, încântată că am două zile libere de care să mă bucur. Uniforma mea zace pe podea, așa că mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o implor eu. Te pricepi de minune la chestii din astea. Sincer, chiar nu mai am energie să fac nimic în afară de a-mi târî trupul obosit direct în pat. Într-un gest de o extraordinară bunătate, mama mi-a schimbat așternuturile și a dat drumul la căldură în camera mea. Sunt atât de recunoscătoare, pentru că minuscula mea cameră are trei pereți exteriori, așa că aici e cam tot atât de cald ca într-un frigider. De obicei îmi petrec timpul tremurând, pentru că mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fost exact genul de moarte bun pentru mine. În scrisul meu se strecura tot mai adesea moartea, și nu ca o poză. Era o prezență atât de familiară, încât ajunsesem să mă împac cu ea de cum ieșeam dimineața din căldura așternutului, să-i dau ei mai întâi bună dimineața, înainte de a învia sub dușul fierbinte cu presiune crescândă. Noaptea mă surprindeam mai vital, între somnul puțin și prelingerea prin odăi a fantomei - unchiul Tony așa cum arată acum, cu fața măruntă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un avantaj de natură mai curând spirituală. Chiar mă simțeam mai ușor într-o dimineață noroasă, care parcă n-ar mai vrea să treacă în zi, scriind la lumina proastă din cameră până pierdeam numărul paginilor, pierzând și colile prin așternut, pe urmă ridicând ochii în bagdadie realizam, după indigoul în care se colora totul, că nervul meu optic avea nevoie de odihnă, mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]