5,899 matches
-
de pupături, merge acasă și se freacă și se ghilosește trei zile la rînd să se șteargă de pupături. Ce să mai zic de d-na Mihaela, sireaca! Și-o mai fi pupînd bărbatul după atîtea țocăieli de babe? Mă abat puțin de la temă. Prin nu știu ce asociație de idei mi-am amintit de filmul (văzut de curînd) cu Burt Lancaster și Susan Sarandon pe cînd era tînără și frumoasă coz. Ea venea de la serviciu și se spăla cu zeamă de lămîie
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
e o floare bătută de brumă și vânt, veșnic se naște, dar piere de soare în neagra țărână a acestui pământ. Și tu ești o floare cu-arome plăpânde, un mic univers de stranii bucurii și fluturi sfioși de s-abat în petale sunt fluturi de toamnă pierduți și pustii. Nu-i crede, ei vor ca să fure, să-ți soarbă mireasma cea plină de har, păstreaz-o-n corola ce râde-n lumină, n-o da la orice trecător de hoinar. Iubito, frumusețea
NU CREDE ÎN FLUTURI de LEONID IACOB în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348206_a_349535]
-
freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale, aflată pe țărmul năpustit de valurile neliniștite ale iubirii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Într‑un sat de evrei trăia un tâmplar alături de soția sa și de un fiu pe care‑l creșteau împreună cu dragoste. Într‑un an s‑au abătut asupra întregii așezări o secetă cumplită și o molimă care decimau zilnic oameni și animale. Din cauza foametei au hotărât să părăsească satul, în speranța aflării unui loc mai ferit de necazuri. Cu fiecare zi se stingeau dintre ei copii, bătrâni
ALTFEL DE IUBIRE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347545_a_348874]
-
acasă. Așa poate își va reveni după coșmarul de azi-noapte. Ce putea să însemne toate cele visate? Un semn rău? Spera să fie doar un vis de noapte și atât, nu o prevestire la o nenorocire ce s-ar putea abate asupra sa. Prea i-au mers toate din plin așa cum și-a dorit, nu putea acum să i se întâmple ceva rău. Când s-a făcut ora șase jumătate și-a luat poșeta și a pornit spre fermă. Avea de
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA PUIULUI DE VULPE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestea puiului de vulpe O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
care vindeau lucruri furate și chiar niște indivizi ce-i propuneau să intre în rețeaua de distribuție a prafurilor. Cine știe, poate că Eracle ar fi cedat, cu timpul, vreunei ispite, numai că, visul său îl împiedica să se lase abătut din cale! La un moment dat apelă la niște copii ca să-i îndrume clientela spre cabinet, însă aceștia, nesimțiți cum sunt ei de obicei, după ce își cumpărară, din banii primiți, gumă și cronțănele cu pokemoni, uitară cu totul ce aveau
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
detectăm donquijotismele-"rătăciri" ale lui Mircea Băduț? În cazul baladelor Meșterul Manole și Miorița (ambele creații populare, cu autor necunoscut, circulând în multiple variante), ficțiune pură, autorul pleacă de la o bază cunoscută urmărind povestirea (până la un punct), după care se abate de la textul original intervenind cu varianta sa, deci ficționalizînd în interiorul unei ficțiuni (deja existente). Personajele sale (în esență cele originare, dar "altfel") ajung să donquijoteze la rândul lor, nu atât la nivel de acțiune (în mare, acțiunea baladescă fiind aceeași
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
putut citi o tresărire aproape imperceptibilă de satisfacție și de eliberare. Ceasul a bătut ora fix, iar peste puțin timp, pradă unor convulsii scurte, dar intense, Vana s-a prăbușit la pământ și a rămas fără suflare. * Astfel s-a abătut nenorocirea asupra Palatului Violet: părinții Zalei au făcut ca totul să treacă drept un accident, dar consecințele faptei tinerei prințese nu au mai putut fi evitate. Aceasta a spus că nu se va mărita niciodată, și deci nu va avea
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
care să se ridice la înălțimea pretențiilor sale. Atunci Emanuel a simțit ceva cu totul nou, două porniri covârșitoare, instinctuale, fatale, de care nu avusese cunoștință până atunci: furia și umilința. A fost ca și cum un nor negru s-ar fi abătut brusc asupra lui, întunecându-i rațiunea, răscolindu-i teribil simțirile, trecându-l printr-un imaginar cerc aprins. Pe moment n-a zis nimic, dar și-a jurat să se răzbune. Mândria sa (pe care, de altfel, nici nu o luase
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
de viteji și de patrioți până la nebunie. În toate timpurile au fost căutați oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
de viteji și de patrioți până la nebunie. În toate timpurile au fost căutați oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâți, de oameni vrednici și de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
se îndrume pașii spre Dumnezeu. Apoi, parcă prea repede venise dezlegarea ghicitorii pusă de mine însumi, mult prea previzibile întâmplările celor treizeci și trei de zile de fericire. Privirea senină și blajină împreună cu glasul domol al oaspetelui meu, total necunoscut, mi-au abătut rapid însă gândurile. Am lăsat „evenimentele să se întâmple în voia lor” și bine am făcut. Cele două ore, cred, în care nu mai știu despre ce am vorbit, dar au fost extrem de pline, s-au scurs ca o minusculă
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
de Aur zice că ea este singura persoană care a venit la Iisus să capete tămăduirea sufletului... Ea L‑a căutat pe Domnul Iisus. Ea nu a strigat - cuvintele n‑ar fi fost de ajuns pentru a face să se abată peste sufletul ei grația divină... Ea a plâns, a plâns, a plâns... Câți dintre noi, oamenii, ne arătăm recunoștința, dragostea, prețuirea față de cei pe care‑i iubim, față de cei care ne însoțesc pe drumul vieții, atât cât sunt în viață
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
căldura și tonul ușor elegiac al scriiturii sale lirice. Zbuciumul interior al poetei „erupe“ adeseori ca un vulcan nestăvilit. Ceea ce o detașează categoric de mulți dintre colegii ei de generație, care bat la porțile afirmării, este faptul că nu se abate deloc de la traiectoria drumului ce o duce spre un orizont tot mai clar și mai senin. Sunt sigur că adevărata poezie nu poate să izvorască decât trecând prin „filtrul“ unui suflet curat ca al său. Ioan VASIU 15 februarie 2016
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
Și iarna, oh, iarna, uită să mai bată la ușă. S-adună strigăte în frunza purtată de vânt Și cad licurici peste roua din iarbă. Nimeni nu cere, nu se uită în sus, nu întreabă. E secetă, Doamne, s-a abătut apocalipsa pe cânt! Pictez cu lacrimi păduri, și cer, și câmpii Și-mi desenez continuu o mască de zâmbet. Va trece și asta! Am, cel puțin, un portret Cu care pășesc printre stânci crescute-ntre vii! PUNCT ȘI DE LA CAPĂT
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
salvăm pielea pe moment, pentru a ieși din încurcătură. I-am cerut permisiunea de a ateriza la Brașov, nu am spus de ce, am invocat o verificare a avionului. Puteam continua drumul, dar conștientizasem că eram în criză de combustibil, ne abătusem de la traiect foarte mult. Am aterizat la Brașov deci! Un coleg de-al meu de promoție, Nicolae Moise era conducător de zbor acolo, în acea zi și m-a ajutat, intervenind pe lângă cei de la depozitul de carburant. Am alimentat încă
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
am surâs de dorul tău, Dulce dorul tău. Chiar de-i lacrima sărată, Dulce-i dorul tău Și-am s-o mai culeg odată Tot de dorul tău. Mă tot câtă pe-nserat Dulce dorul tău Și mă-ndeamnă să-mi abat Gândul către-al tău. Serile de dor mi-s pline. Dulce dorul tău Știe cum să mi-l aline Numai dorul tău. Am trimis în haiducie Dulce dorul meu Să te-aducă iarăși mie Ca mi-i dorul greu. Și
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
dorul meuSă-l alini în blând fiorChiar cu dorul tău.... XIV. E VARĂ!, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 603 din 25 august 2012. Chiar de se-arată toamnă și norii se vor cerne iar vântul cu furie se-abate peste noi, să nu-ți înneguri gândul și nu-ncerca durerea privește-ne,iubite: tot vară e în noi! Miroase-a grâne coapte sub soarele fierbinte se-nalță ciocârlia și chiot e pe văi, fânețele-s de coasă, copiii vin
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
care să perceapă albul din negru, și mai presus de toate, se cade să ai Credință fie și numai cât bobul de mac, pentru a înțelege esența. Viorela Codreanu Tiron este poetul care excelează în lucrarea sa literară, nu se abate de la drumul său și fiecare literă din poem, este o certitudine. Autoarea nu bâjbâie prin întunericul neștiinței, ea ne spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
altcineva), recurgeam la anumite gesturi și acțiuni care, inițial, păreau ilogice, dar care în cele din urmă, se dovedeau a fi fost practic, cele mai fericit și benefic alese. Așa că în loc să ies din incinta gării, în șosea, și să mă abat în stânga spre Dealul Frumos, pentru a ajunge „În vârf la Cocoș”, unde se află casa scriitorului, eu am traversat drumeagul din spatele gării, și prin grădini, și livezi, trecând peste pârleazuri și escaladând garduri, am urcat până la vila maestrului, pe care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
de tren, să nu mai aibă ce să-i amintească de stagiul militar. Sodatul Bert nu mai are resurse pentru a înțelege cele întâmplate. Aproape că intră în delir. Se crede un mistreț încolțit de hăitași. Oricăt încearcă să se abată pe poteci lăturalnice tot este adus în bătaia puștii. Ultimele resurse devin o încordare ca pentru a sări în întâmpinarea glonțului dorindu-și să fie răpus cât mai degrabă. Este închis în camera de arest unde i se coboară „țambalul
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
victimă sigură, devii ținta tuturor. Singura cale de scăpare în atare situație este să rabzi, să intuiești care dintre cei intrați în joc reprezintă veriga slabă, să-i pândești reacțiile, vorbele rostite și la momentul potrivit să ripostezi inteligent, să abați atenția celorlalți asupra celui vizat. Este ca și cum ai juca, virtual, leapșa până când cel intrat la mijloc cedează sub presiunea spiritualității colective. Mai devreme sau mai târziu se întâmplă. Atunci când jocul se destramă totul poate deveni anost. Cel care nu a
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
cu bicicletele, la Potlogi acasă la Oana : - Am putea chiar, să-i dăm familiei un pic de ajutor în gospodărie. - Chiar crezi că au nevoie? - Cel puțin Oana are nevoie de un sprijin moral. Vom reuși cu siguranță să-i abatem gândurile și de ce nu, să o înveselim puțin ! - Nu-i rău ; să mergem ! - Când? - Mâine ar fi cel mai bine! - Numai că eu nu am bicicletă ! - Găsește și tu una cu împrumut, pentru două zile, acolo ! - Ușor de zis... - Am
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]