1,387 matches
-
al cărei șef actual este Regele Mihai I al României. Ordinul a fost înființat pe data de 10 mai 1906 de către Regele Carol I al României pentru a comemora jubileul a 40 de ani de domnie. De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947 ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către Regele României. După abdicarea regelui ordinul devine inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie
Ordinul Carol I () [Corola-website/Science/319979_a_321308]
-
al României pentru a comemora jubileul a 40 de ani de domnie. De la înființare și până la abdicarea forțată a Regelui Mihai și abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947 ordinul a fost cea mai înaltă decorație acordată de către Regele României. După abdicarea regelui ordinul devine inactiv pentru o lungă perioadă, fiind ulterior reînviat pe data de 5 ianuarie 2005. Ordinul este astăzi acordat unor personalități românești și străine pentru: Ordinul cuprinde doar grade superioare, de la Comandor la Colan, putând avea maximum 100
Ordinul Carol I () [Corola-website/Science/319979_a_321308]
-
de pe Calea Victoriei, la 24 august 1944, Regele Mihai I a cerut permisiunea mătușii sale de a-și muta curtea, temporar, în palatul Elisabeta. Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare, la 30 decembrie 1947. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naționalizarea lui în 1948. După revenirea definitivă în țară a Familiei Regale a României, petrecută în 1997 (la exact 50 de ani de la plecarea în exilul forțat
Palatul Elisabeta () [Corola-website/Science/319977_a_321306]
-
într-un accident în 1842. Prințul Ludovic Filip a devenit "Prinț Regal", moștenitor aparent al tronului, când tatăl său, Prințul Ferdinand Philippe Ducele de Orléans, a murit într-un accident în 1842. Deși au existat unele eforturi în zilele de după abdicarea bunicului său în 1848 de a-l pune pe tron sub numele de Louis-Philippe II, cu mama lui (Helene de Mecklenburg-Schwerin), ca regent, nu s-a întâmplat acest lucru. Ei au fugit și în Franța s-a proclamat A Doua
Ludovic Filip, Conte de Paris () [Corola-website/Science/319991_a_321320]
-
fiica cea mare a Ducelui de Montpensier și a Infantei Luisa Fernanda a Spaniei. Cuplul a avut opt copii: Forțați să părăsească Franța, Prințul Ludovic Filip și Marie Isabelle au trăit în Anglia, unde tatăl ei, Ludovic Filip locuia după abdicarea din 1848. În 1871 li s-a permis să se întoarcă în Franța unde au locuit la Hôtel Matignon din Paris și la castelul d'Eu din Normandia.
Ludovic Filip, Conte de Paris () [Corola-website/Science/319991_a_321320]
-
unui nou împrumut, în condiții deosebit de dezavantajoase. Guvernatorul liberal al Băncii Naționale, Dimitrie Burileanu, avea să fie demis ulterior, tocmai pentru că se opunea acestui împrumut. Înarmat cu telegramele, dintre care una vorbea despre un plan al liberalilor de a forța abdicarea regelui, pleacă în țară și solicită o audiență la Carol al II-lea, căruia îi prezintă exact situația. Presa a lansat o campanie orchestrată de cele două mari partide, contra lui Lecca, arătând că prin acțiunea sa, a "tulburat tradiționala
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
afaceri, încetând colaborarea cu Völkischer Beobachter. În următorii 4 ani, Radu Lecca s-a ocupat exclusiv de afaceri. De la prietenii săi germani, va afla despre orientarea politicii germane în privința României, care urma să piardă o parte din teritorii. A urmat abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea guvernului național-legionar. În această perioadă, face cunoștință cu Kurt Geißler, Hauptsturmführer (căpitan) SS, atașat de poliție, căruia îi va atribui în cartea sa, un rol extrem de important în evenimentele violente din 21-23 ianuarie
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
câțiva prieteni și servitori, printre care Henri-Gratien Bertrand, fostul mareșal al palatului, și contele Charles-Tristan de Montholon, un membru al aristocrației prerevoluționare. Bertrand era în slujba lui Napoleon din 1798, dar Montholon era un aderent de ultima oră - după prima abdicare a lui Napoleon se grăbise să-și ofere serviciile monarhiei restaurate, dar a trecut de partea împăratului când acesta s-a întors de pe Insula Elba. El o adusese cu sine și pe tânăra și atrăgătoarea lui soție, ale cărei atenții
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
bătălii în care trupele regulate sarde și austriace i-au învins pe liberalii constituționali piemontezi; în și mai teribilă Bătălie de la Novară din 23 Martie 1849, armata piemonteza a fost învinsă de austriecii mareșalului Radetzky; acest lucru a dus la abdicarea lui Carol Albert de Savoia și la ocuparea orașului de către austrieci. Înfrângerea piemontezilor poate fi văzută ca începutul mișcării de Unificare a Italiei. Monumentul cel mai celebru din Novară este bazilica Sân Gaudenzio, construită la sfârșitul secolului XVI și începutul
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
propunere de finanțare pentru reorganizarea armatei,astfel miniștri regelui nu au putut convinge legislatorii să treacă bugetul iar regele nu era dispus să facă unele concesii. Wilhelm a fost astfel amenințat să abdice (deși fiul său s-a opus la abdicarea lui), crezând că Bismarck a fost singurul politician capabil de manipularea crizei. Wilhelm a fost ambivalent în privința desemnării unei persoane care a cerut controlul fără restricții asupra afacerilor externe. Cu toate acestea în septembrie 1862, Camera Deputaților a respins cu
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
în Rusia, apoi în Franța, unde se familiarizează cu marile probleme politice europene. La 22 septembrie 1862, Wilhelm I îl convoacă la Potsdam: regele nu și-a putut pune în aplicare proiectele militare și îi arată lui Bismarck actul de abdicare pe care îl pregatise. Câteva zile mai târziu, Bismarck, prim ministru intermediar, se adresa Landtagului: „De pe vremea tratatelor de la Viena, frontierele noastre nu sunt favorabile conducerii sănătoase a statului. Nu prin discursuri sau prin decizii ale majorității vor fi rezolvate
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
de Prim-ministru, Venizélos a părăsit Atena și sosește la Thessalonica la 26 septembrie 1916. Un „Guvern al Apărării Naționale” a fost organizat. Thessalonica a devenit capitala unei regiuni revoltate, dar și cartierul general Aliaților care susțineau această mișcare. După abdicarea regelui în iunie 1918, Venizélos a revenit la Atena, iar Thessalonica a pierdut statutul de capitală a Greciei. În august 1917, întregul centru al orașului a suferit ravagiile unui incendiu catastrofal. de clădiri au fost distruse, lăsând de persoane fără
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
o emisiune la B1TV din iunie 2011, în preajma comemorării anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, Băsescu a făcut afirmații despre fostul șef de stat al României din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, regele Mihai I, sugerând că abdicarea acestuia din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României” și că regele ar fi avut, ca șef al statului, partea sa de responsabilitate pentru Holocaustul împotriva evreilor și romilor. Declarația a provocat un mare
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
a provocat un mare scandal public, care i-a adus lui Băsescu foarte multe critici, delimitându-se de el chiar membri ai PDL, precum Toader Paleologu. Numeroși istorici și cercetători ai perioadei l-au contrazis, explicând contextul mai larg al abdicării forțate și sugerând că atitudinea Casei Regale în ansamblu și a regelui în particular față de evrei și Holocaust este mai bine exemplificată prin cea a reginei-mamă Elena, care prin insistențe a salvat zeci de mii de evrei și a primit
Traian Băsescu () [Corola-website/Science/297316_a_298645]
-
al ideilor „junimiste”, s-a remarcat ca unul dintre fruntașii Conservator din acea perioadă. A fost ales în numeroase rânduri deputat și senator în Parlamentul României. A îndeplinit numeroase funcții politice în cadrul guvernelor care au succedat la conducerea țării după abdicarea domnitorului Cuza (ministru al Afacerilor Străine, ministru al Cultelor și Instrucțiunii, ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministru al Finanțelor) fiind ales de două ori președinte al Consiliului de Miniștri. A activat în cadrul diplomației românești îndeplinind funcțiile de agent
Petre P. Carp () [Corola-website/Science/297370_a_298699]
-
sa au plecat la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă. În ajunul Crăciunului a fost învestit în funcția de ministru al Apărării Naționale Emil Bodnăraș, care, potrivit unor informații, abia ajunsese de la Moscova, unde primise din partea lui Stalin indicațiile privind organizarea abdicării regelui Miha Ii. Pe la orele 20:30 din seara zilei de 29 decembrie, regele Mihai a fost informat despre cererea formală a lui Petru Groza de a-i acorda o audiență a doua zi, la ora 10:00. Inițial, a
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
studia această hârtie”", declară regele în speranța că va mai câștiga timp. Groza preciză: "„Trebuie să citiți acum. Nu părăsim această casă până când hârtia nu va fi semnată, chiar dacă va trebui să stăm aici până diseară. Poporul nostru așteaptă știrea abdicării. Dacă nu vom avea semnătura dumneavoastră se vor ivi neplăceri”". În acel moment, regele a mers în camera de alături, unde mareșalul Palatului l-a informat că garda fusese schimbată, palatul era înconjurat de trupe, iar legăturile telefonice erau întrerupte
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
-i pipăi vestonul în dreptul buzunarului. Mi-a spus: Pipăiți! Și avea pistolul în buzunar, dând explicația: Ca să nu mi se întâmple și mie ce i s-a întâmplat lui Antonescu”". După aceasta, Mihai se așază la masă și semnează documentul abdicării. La orele 15:30 s-a întrunit Consiliul de Miniștri. Petru Groza a adus la cunoștință actul abdicării și a fost emisă o proclamație a guvernului către țară. Aceasta aducea la cunoștință abdicarea regelui și aprecia că "„Astfel, poporul român
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
mi se întâmple și mie ce i s-a întâmplat lui Antonescu”". După aceasta, Mihai se așază la masă și semnează documentul abdicării. La orele 15:30 s-a întrunit Consiliul de Miniștri. Petru Groza a adus la cunoștință actul abdicării și a fost emisă o proclamație a guvernului către țară. Aceasta aducea la cunoștință abdicarea regelui și aprecia că "„Astfel, poporul român a dobândit libertatea de de a-și clădi o nouă formă de stat - Republica Populară”". La orele 19
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
se așază la masă și semnează documentul abdicării. La orele 15:30 s-a întrunit Consiliul de Miniștri. Petru Groza a adus la cunoștință actul abdicării și a fost emisă o proclamație a guvernului către țară. Aceasta aducea la cunoștință abdicarea regelui și aprecia că "„Astfel, poporul român a dobândit libertatea de de a-și clădi o nouă formă de stat - Republica Populară”". La orele 19:10, sub președinția lui Mihail Sadoveanu, s-a deschis ședința extraordinară a Adunării Deputaților. În
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
a-și clădi o nouă formă de stat - Republica Populară”". La orele 19:10, sub președinția lui Mihail Sadoveanu, s-a deschis ședința extraordinară a Adunării Deputaților. În unanimitate, au fost aprobate două proiecte de lege. Primul lua act de abdicarea regelui Mihai I, pentru sine și pentru urmașii săi, Constituția României era abrogată, iar noua denumire oficială a statului devenea Republica Populară Română. De asemenea, se preciza că puterea legislativă va fi exercitată de Adunarea Deputaților până la dizolvarea ei și
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
St. Petersburg au refuzat ordinul Tarului Nicolae al II-lea de a suprima grevă muncitorilor prin forță. Armata s-a aliat cu muncitorii, iar la 15 martie 1917 l-au forțat pe tar să abdice în timpul Revoluției din Februarie. După abdicarea tarului a fost creat un guvern provizoriu condus de cneazul Lvov care a proclamat dreptul la libertate politică, susținut de menșevici, social-democrați moderați. În multe orașe, muncitorii și soldații s-au organizat în soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei. Fondează la Iași "Jurnalul literar" în 1939. A condus revistele "Jurnalul literar" și "Lumea" și ziarele "Tribuna poporului" și "Națiunea". După 1947 publică în revistele "Gazeta literară"( devenită mai apoi "România literară") și "Contemporanul". A
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic "Mitrea Cocor", dar și celebrul slogan "Lumina vine de la Răsărit", sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării. A fost președintele
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Locuiește la Ciorogârla, primind din partea statului o vilă deținută anterior de jurnalistul Pamfil Șeicaru, de orientare fascistă. Această decizie a fost considerată de Partidul Național-Țărănesc drept corupție politică, atrăgându-i lui Sadoveanu porecla de „Contele de Ciorogârla". În 1948, după abdicarea Regelui Mihai și instalarea regimului comunist la putere, Sadoveanu primește cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Între anii 1947-1948, el, alături de Parhon, Ștefan Voitec, Gheorghe Stere, și Ion Niculi
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]