2,695 matches
-
având drept unic element caracteristic materia primă - fildeșul. Deși reduse numeric, pentru fiecare s-a aplicat un alt stil de execuție. Spre exemplu, antropomorfa de la Vogelherd (Germania), considerată feminină din cauza celor doi sâni, nu pare a fi opera unui artizan abil. Probabil că a fost realizată pentru utilizarea rituală, doar în cadrul unei singure ceremonii (Al. Marshack, 1987). În schimb, la statueta feminină, în contur decupat, descoperită la Stratzing (Austria), s-a acordat o mare importanță detaliilor. Capul este ușor înclinat spre
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
care mai credea încă în potențialul socioeconomic al socialismului. Dimpotrivă, urmașii lui s-au dovedit a fi suficient de pragmatici pentru a opune unei clase de capitaliști occidentali o clasă de capitaliști ruși, egali ca putere și resurse și la fel de abili în competiția pentru dominația globală. Germania de Est, Cehia, Ungaria și alte țări central-europene s-au predat necondiționat ofensivei capitalului occidental. Rezultatul a fost „capitalismul fără capitaliști” al noilor membri ai Uniunii Europene, colonizați, într-o măsură mai mare sau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rostul de a sluji nevoile omenești. Folosirea înțeleaptă a modelelor presupune a stabili unde și când să le folosim, precum și a schimba sau a uita regulile; b) Pune principiile mai presus de proceduri și oamenii mai presus de principii! Designerul abil trebuie să urmeze principiile care fundamentează procedurile. Modelele procedurale ale designului instrucțional și curricular trebuie să fie flexibile și modificabile. Chiar și principiile-cheie trebuie să fie continuu testate prin confruntarea cu necesitățile reale ale oamenilor implicați în proiectul curricular; c
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și asupra literaturii de masă, plătind atenția care se acordă umorului, convențiilor media și producțiilor „de succes la public”. VI. Evaluarea celor care învață trebuie să respecte trei reguli: a) Încorporează evaluarea în experiența de învățare oriunde este posibil! Educatorii abili informează studenții, în mod neoficial, tot timpul. De asemenea, tehnologiile pot oricând să includă elemente de evaluare continuă - printr-o apreciere dinamică. Și, desigur, evaluarea poate fi integrată chiar în experiențele de învățare semnificativă; b) Critică și discută produsele și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ar ști să vorbească unor spirite diferite decât în limbajul său uniform (monotropos). Și iată-l pe Ulise trecut, din rândul mincinoșilor, în rândul marilor sophoi din vremurile de demult, ba chiar devenind patronul lor, părintele mitic al tuturor celor abili în discuție, capabili să dea o mie de întorsături gândirii lor și care, pe deasupra, sunt și onești profesori de virtute; pe scurt, iată-l pe Ulise patronul sofiștilor, idealul educațional al tuturor profesorilor plătiți de stat, al educatorilor - funcționari, disprețuiți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
terminate de Dictator, precum și unor «magistrale» (ca Bulevardul Libertății), prin care se dorea să fie evitată traversarea tradițională a Bucureștilor de către „cortegiul” temător de atentate. Dar - s-a uitat poate - la începutul, apoi mijlocul anilor ’80, puțin după „afacerea” de abilă cursă întinsă prin «Meditația transcendentală», apoi după un scandal cu abuzuri («vile» construite nu din banii proprii) ale unor nomenclaturiști și în toiul unei „supărări” pe un scriitor devenit foarte „popular”, i-a revenit Dictatorului (care poseda zeci de vile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe baza sentimentelor patriotice”. Se invocă deopotrivă „apărarea patriei de dușmani” și obligația legală (fără vreo trimitere la textul unei legi concrete) de a colabora „în mod organizat și secret” cu Securitatea. Puțini erau cei atât de curajoși sau de abili încât să evite semnarea unui contract bazat pe considerații patriotice și cu atât mai puțini erau cei dispuși să întrebe ce lege îi obliga la o astfel de activitate neremunerată. Victimele sigure ale frazeologiei patriotarde și legaliste erau în primul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rând și își vedeau de ale lor, până când se anunța - cu aproximație - ora venirii mașinii. Atunci populația cozii începea să se strângă - urma încolonarea, regruparea, pregătirea pentru atac. Era o luptă surdă pentru fiecare centimetru de teren, aveau loc învăluiri abile, erau speculate toate momentele de neatenție și de slăbiciune ale celor de lângă tine, ca într-o cursă de Formula 1, riscurile de a fi luat la bătaie erau incluse. La coadă se adunau adesea foști vecini demolați și mutați la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau, mai bine, gestionarul, măcelarul ori vânzătoarele le-o păstrau până când trecea nebunia - ieșeau cu sarsanaua plină, ce era al lor era pus deoparte. Pe lângă fiecare dintre aceștia, mai intrau, „pe șest”, „la grămadă”, și alții, mulți, din afara cozii - profitori abili -, sperând să se infiltreze neobservați și să prindă și ei câte ceva pe scurtătură. „De unde vii, mă?” „Aici am fost, șefu’...” De multe ori, când spărgătorii erau foarte numeroși, coada se reorganiza radical, nimic nu mai era ca înainte. Funcționa și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iar ședința a fost transmisă în direct pentru Ceaușescu. A fost demisă conducerea întreprinderii și aleasă o alta: nu fiindcă cei dinainte nu ar fi fost înrolați ai Puterii comuniste, ci fiindcă aceștia nu se dovediseră a fi disciplinați și abili în a obstrucționa revolta muncitorilor. La nivel simbolic, fosta conducere era, și ea, considerată a fi „pătată” de acțiunea rebelilor. Represiunea Încă din timpul marșului spre Comitetul Județean, protestatarii au fost filați de agenți ai Securității (iar când a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
încă neelucidat: un securist român infiltrat la BBC. Nimeni altul decât... N. Stoian, cel ce orchestrase întreaga punere în scenă a MT. Afacerea MT, crede dr. I. Ciofu, unul din cei doi autori ai celebrului referat, a fost o manevră abilă de a desființa o instituție care devenise incomodă. Trei instituții se ocupau pe atunci de „sufletul” omului: Biserica, știința psihologiei și Partidul. Biserica fusese de mult îngrădită, anihilată. Rămâneau încă două. știința noastră a fost astfel lovită încât însuși cuvântul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
exactă” pentru că a funcționat și pacientul s-a vindecat, ci doar că a fost cea „potrivită”, tot așa cum nici șperaclul nu este niciodată cheia „exactă” pentru ușile pe care le deschide. Această breșă și ambivalența „construit-real” au fost folosite foarte abil de comunism, care și-a „potrivit” adevărurile după nevoile momentane de explicație, iar metoda a supraviețuit. Atitudinea față de adevăr deformează profund caracterul, emoționalitatea, empatia socială și aceasta este o mare problemă a moștenirilor comunismului. L.A.: N-aș crede că această
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iuliu Manoilă) se molipsește ireversibil de maladia Cavalerului Tristei Figuri (protagonistul anonim al romanului, numit Studentul). Spre deosebire de faimosul său înaintaș, Studentul controlează metodic tensiunea între imaginar și real, derutându-și progresiv companionul. Nu altfel se desfășoară jocul savant - cu mutări abil calculate - în care romancierul antrenează lectorul. Din interstițiile de manevră ale planurilor, ce glisează imprevizibil unul pe altul, reînvie o lume chesaro-crăiască fascinantă, fixată în tipologii memorabile. Alt roman al lui V., încheiat înainte, dar publicat după 1989, este Decembrie
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
intemperanță [...] a dispărut între timp, nu rămâne mai puțin vizibilă și astăzi înclinarea lui spre fraza impecabilă, lucrată, construită, și rareori spontană, sau spre spectacolul cuvântului, care nu aparține limbii vorbite, dar nici, pe de-a-ntregul, celei scrise, combinându-le abil și corectându-le una prin alta. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Călătorie în lumea formelor, pref. Ion Frunzetti, București, 1974; Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, București, 1980; ed., București, 1992; Guardi, București, 1981; Ochiul și lucrurile
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
cu totul neobișnuit al întregului fenomen se explică, indubitabil, prin promovarea de către regimul comunist, după 1964-1965, a unei politici de așa-zisă independență națională, care a recurs la exaltarea pompieristică și, în fond, ipocrită a sentimentului patriotic și la exploatarea abilă a unei întregi mitologii etnoculturale. A fost ceea ce s-a numit național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu, o ideologie diversionistă care a servit de minune unei alte diversiuni, rezultată prin deturnarea intenției genuine aflate într-o ipoteză de cercetare literară. Discuția a
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
agitației din porturi, fabrici, șantiere. El pare să ocolească orice popas reflexiv, orice angajare sentimentală și, în general, se cantonează în orizontul ideilor comune, ca atunci când compune o imprecație la adresa idolului Aur. Limbajul este adecvat, colorat neologistic, într-o frazare abil retorică, ce dovedește o mare ușurință a versificării. Poeme eroice sunt, din acest motiv, mai puțin atinse de aerul vetust al altor producții contemporane de același gen, deși sunt în descendența accentuată a modelelor V. Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
aparență și esență este împinsă aici până spre ultima ei limită, aceea dintre viață și moarte. Odată cu Un bucureștean în trecere prin București (1979), scriitorul apare în inedita ipostază de reporter. Observator atent și lucid, el se dovedește și un abil regizor, ce știe să își lase „personajele” să evolueze fără permanenta lui intervenție. Comentariul succint (uneori chiar laconic), entuziast sau ironic, sentimental ori sarcastic, punctează, atât cât e necesar, atitudinea omului de bun-simț. Amintirile lui Harap Alb (subintitulate Confabule, 1983
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
de credința că obscuritatea și bizareria ar ridica valoarea poeziei. O versificație armonioasă e compromisă frecvent de rupturi și dizarmonii, voite a fi șocant-expresive. Metaforele și construcțiile alegorice rămân însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
supremă, o lege apărată mai cu seamă de mandarinii care blocau orice intenție a hanului de a face concesii. Puțini intruși reușeau să pătrundă în această lume zăvorâtă. Askaniama, mandarinul care l-a însoțit pe M., se dovedește un diplomat abil, răbdător și tenace în îndeplinirea propriei misiuni, competitor pe măsura solului, profesionist autentic al pertractărilor, capabil să execute un balet complicat între refuz, compromis și vorba ultimativă, propunând mereu soluții în care cuvântul nu face altceva decât să disimuleze. În
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
ca „cinste”, „necinste”, „înjosire”, „înălțare” apar frecvent în cuvântările solului și ale lui Askaniama. Dorind să evite dezechilibrul (ce ar fi fost produs prin ceremonial), cei doi apără, fiecare, onoarea monarhului său. Este vorba, evident, în ciondăneala acestor mijlocitori (rafinați, abili, diversioniști, capricioși, obstrucționiști) de o dispută între orgolii, traducând niște acumulări importante de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg, discursul lor mental este diferit. O înțelegere ar fi fost imposibilă, fiindcă semnele din care cele
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
precum și un terminus, nu se știe dacă definitiv, peste ocean, în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine, autor de scrieri diverse, Louis este în multe privințe un alter ego al autorului. Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde ale scrisului său. Supratema microromanului este meditația scriitorului asupra forței ontologice a cuvintelor. În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
dintâi în planul propriu celorlalți prin ființe precum ciudata Mika-Lé ori indiferentul Lică Trubadurul, care desăvârșesc la rândul lor procesul de disoluție și dispariție a unei burghezii istovite și parazitare, în beneficiul alteia mai noi, mai tânără și evident mai abilă. Dar perspectiva sociologiei literare nu epuizează problematica privind viziunea lumii, cu toate că realismul programatic și viril al scriitoarei o legitimează. În stratul ei cel mai profund, această viziune pune în lumină caracterul tragic al condiției umane, marcată indelebil de agresiunea unui
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de Apus (Viena, Veneția, Roma), cu gândul de a obține iar tronul Valahiei. Bizuindu-se pe prietenii occidentali, cutează să meargă chiar la Stanbul, în 1589, spre a-și pune în practică planurile. Adversarii sunt însă mai puternici și mai abili. P.C. va fi întemnițat în fioroasa Edicule și apoi trimis - se pare după ce fusese mutilat - în exil în insula Rhodos. Este ucis în timpul acestei călătorii pe mare. Poemului alcătuit de P.C. i s-a spus „rugăciune” sau imn” (și este
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
punctul culminant al scrierii, după care urmează călugărirea și, în final, moartea prin otrăvire a lui Lăpușneanu. Celelalte personaje au o siluetă discretă, însă conturată cu linii sigure: doamna Ruxanda, blândă și supusă, mitropolitul Teofan, nu atât prelat cucernic, cât abil diplomat, Moțoc, intrigant, slugarnic și laș. De-a lungul vremii nuvela a înrâurit scriitori ca Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Scurtescu, Samson Bodnărescu, Iuliu I. Roșca, pe Mihai Eminescu însuși, pe A. I. Odobescu și B.P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu și, poate, pe
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]