1,361 matches
-
25 decembrie ’89, când - așa cum se Întâmplă În basmele „iraționale” și pline de fantasme când un pahar cu apă Își răspândeau continuu 7 conținutul peste margini, deși nu-l umple nimeni - s-a „făcut dreptate”! Și, așa cum nedreptatea, injustiția și absurdul social domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare, zdruncinând binișor bazele și țâțânele nației și ale tradiției sale, tot astfel, cu o asemănătoare „brutalitate a Proniei!”, de pe-o zi pe alta, a pogorât dintr-un cer pe care-l
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cărui mărturisiri știa despre necesitatea luptei cu editurile pentru impunerea unei cărți. Căderea unor asemenea obstacole insurmontabile din regimul comunist, odată cu Marele Duh, personajul din Varvarienii, în decembrie 1989, nu i-a adus, totuși, cărții, încheierea avatarurilor neșansei (frizând uneori absurdul) cu care s-a confruntat. De cu totul altă factură decât primul, chiar dacă, în prefață, autorul își exprimă îndoială cu privire la interesul pe care l-ar mai putea stârni o carte cu vădită tentă alegorică, determinată de circumstanțele politice, în primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parcă și de ei înșiși, și până la întâmplări cu totul senzaționale, cum e cea, devenită celebră în zonă, a căruțașului Săsărman, căruia îi dispar tot felul de obiecte din gospodărie, până când, sesizate autoritățile, se descoperă o stranie ascunzătoare subpământeană, iar absurdul a tot ce se întâmplă îl determină pe țăran să-și vândă gospodăria și să plece la oraș. De altfel, acesta nu este un personaj episodic oarecare, reiterând, oarecum, rolul din mitologie al lui Caron, luntrașul bărcii care transporta morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prostia", "Poate că geniul nu-i decât mediocritatea conștientă de sine". Câteva pagini aparțin umorului negru, urmuzismului, acel râs galben, ceea ce ne îndeamnă să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frapante ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce zice neconvenabil răstălmăcești, pune-i iar țîța în gură, nevrotic, iacă, a plecat Brașov Suceava, la cît ajunge la Suceava, nu-i prea tîrziu, nu? e departe din gară pînă în piață, unde? la Suceava, nu, nu-i departe! absurdul este expresia dimensiunii lingvistice, necontenită chemare la ordine, fata doarme cu capul pe pardoseală! nu s-a primit prezentul niciodată, ce se petrece s-ar fi petrecut oricum, țeasta i-a intrat pe mînecă, doarme cu haina în cap, mielul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la nunțile studențești nu putem pune miliția să aresteze mirele și mireasa, dar rugăm ca și tovarășii de la asociație să fie acolo, să stea de vorbă cu organizatorii să nu se facă excese"48. D. T.: Uneori sesizau și ei absurdul unor astfel de situații. S. B. În planul de măsuri propus de județeana UTC în 197449, ASC urma să ia măsuri împotriva studenților cu comportament antisocial, să vegheze la respectarea prevederilor regulamentelor de ordine interioară privind vestimentația. Încă era ofensiva
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
loc poate cel mai dramatic și mai neverosimil episod în care Radu Gyr e condamnat la moarte, pedeapsă schimbată în muncă silnică pe viață pentru o poezie, „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, caz unic, probabil, în istoria omenirii, demonstrând absurdul și monstruozitatea unui regim comunist total anticreștin și antinațional chiar. Radu Gyr iese pentru ultima oară din închisoare în 1963, ros de boli și, într-o frenezie deosebită, scrie cât poate de mult, până în momentul despărțirii sale de această lume
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
polară pe cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară. Stelele, lumile, roiuri astrale Se-nvârt în jurul osiei sale1027. Versurile fixează personaje, caractere, momente și acțiuni comune sau deosebite, rezumă absurdul și ridicolul lumii aflate în derivă, cercetează fragmente ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
România, la care patronul a exclamat: "Ah! Asta-i țara profesorului Iorga!"216. Dar Sistemul Versailles se năruia. Nu mult după Conferința Mondială de Istorie a urmat vînzarea Cehoslovaciei la München, după care revizionismul maghiar s-a dezlănțuit. "Lupta cu absurdul revizionism maghiar"217 era consecvent continuată de către Iorga, care a adoptat una dintre cele mai violente poziții în toiul crizei cehe în cadrul unei întruniri care a avut loc la Abrud, în inima Transilvaniei. Toată lumea cunoaște evoluțiile ulterioare ale acesteia din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de pregătire a armatei române. Iorga era conștient de slăbiciunile regelui Carol, astfel că se ferea din calea lui "ca să nu-l mînie pe rege". Atunci cînd cineva a propus ca Antonescu să fie făcut academician (o lingușeală care friza absurdul), Iorga s-a opus ideii de dragul demnității Academiei, dar mai ales pentru că-i era teamă să nu-l supere pe rege. A intervenit pe lîngă colonelul Urdăreanu, pe lîngă profesorul Lepădatu și pe lîngă alții, explicînd că "generalul Antonescu este
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care v-ați înscris până în 1989. Aveți un nou program sau păstrați linia dumneavoastră dintotdeauna? Și când spun asta mă gândesc indeosebi la ideea aceasta a cuplului, care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
va fi depășit. Părintele sever Părinții foarte autoritari sau severi aplică un tipar de dominare complet diferit de cel descris anterior. Ei nu lasă inițiatiovă copilului și îi obligă să se supună fără comentarii unor măsuri educative aspre, uneori frizând absurdul. Relația părinți - copii nu are caracterul unui dialog. Tatăl hotărăște unilateral ce este de făcut și nu urmărește introducerea autodisciplinei, autostimei și a conștiinței de sine a copilului. Această categorie de părinți are tendința să comande copilului acțiuni care sunt
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
origine franceză născut în Algeria, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1957. Este adesea asociat cu existențialismul, deși el a respins vehement filozofiile existențialiste care cultivă evaziunea. Teza principală a filozofiei lui Camus afirmă că existența este absurdă. Absurdul este considerat de Camus doar un punct de plecare. Omul absurd „începe acolo unde celălalt sfârșește, unde încetând să mai admire jocul, spiritul vrea să se joace el însuși.” Este contrariul speranței, căci el nu poate exista decât în universul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
evenimentul lor epic cel mai important este însăși analiza, urmărirea succesiunii cauzale a stărilor sufletești ale personajului.”<footnote Ibidem., p.23 footnote> Logica psihologică a analizei din O moarte care nu dovedește nimic îi aduce lui Eugen Ionescu revelația că absurdul are rădăcini sufletești. În această caracteristică a romanului, criticul vede nereguli superioare prin care Holban e mai degrabă ionescian avant la lettre decât stendhalian. Valoarea acestei literaturi constă în tragicul inutil și chinul demonic și zadarnic al analizei la care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Sorin Titel. În ea nu se vorbește despre condiția umană în general, așa cum pare la prima vedere, ci despre cea a lumii în care am trăit. O lume în care Dumnezeu nu mai exista; în care domneau fărădelegea și absurdul. O lume unde condamnatul își parcurgea drumul său către moarte, sub un cer întunecat, dinspre care nu mai venea demult nici cea mai slabă rază de speranță. Această lume a condamnaților, pe care Sorin Titel ne-o prezintă printr-o
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
condus de către oameni. Înlocuim omul rău cu omul bun? Este mai bun omul în calitate de birocrat decât omul în calitate de antreprenor, liber, activ? Putem crede în utopia birocratului care nu doarme cu gândul la binele maselor? Eu cred că deja am descris absurdul situației. Nu trebuie să uităm că în cosmogonia iudeo - creștină, morala este elementul fundamental al vieții umane. Noi suntem "răi" sau "buni", după cum ne situăm prin puterea sufletului nostru, de o parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lui, cânta nebunește în vreme ce macarale, excavatoare, simpli oameni încercau să-l distrugă ori să privească pur și simplu din vârful lui, de pe cea mai dureroasă și absurdă construcție, cealaltă parte, liberă, a unei țări ce nu mai putuse suporta sfâșierea, absurdul istoriei. În Londra, am avut înainte microfonul unui post de radio pe care-l urmărisem cu sfințenie ani întregi: BBC; puteam, prin urmare, să spun ce cred necenzurat, în condițiile în care nu-mi păsa, la întoarcere, de consecințele gestului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
oferit de răspunsul lui Steinhardt la o întrebare adresată de același Zaharia Sângeorzan. Monahul de la Rohia mărturisește: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere"16. În concluzie, consider că această carte
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
CNSAS cu privire la Steinhardt e un Raport cu propuneri de închidere a D.U.I. "Scriitorul" în urma decesului lui Nicolae Steinhardt, datat 13 iunie 1989. Iată, 30 de ani de supraveghere neîntreruptă, nu întotdeauna cu aceeași intensitate, e adevărat, dar oricum frizând absurdul. Este inimaginabil, pentru o minte sănătoasă, suportul logistic desfășurat pentru supravegherea unui singur individ. Relevant din acest punct de vedere e un fragment din secțiunea Ce înseamnă, cu adevărat, era suspiciunii, a cărții lui George Ardeleanu: "Orice deplasare a lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări: "Imaginația e poarta pe care putem ieși din țarcul tiranicelor dezamăgiri și eșecuri. Scriindu-mi memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere". G.A. Se știe, Jurnalul fericirii nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Nicolae Steinhardt (Monografie, antologie comentată, receptare critică), Aula, Brașov, 2000. Ardeleanu, George, N. Steinhardt și paradoxurile libertății, Editura Humanitas, București, 2009. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, București, 2006. Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul, Editura Univers, București, 1971. Berdiaev, Nicolai, Filosofia lui Dostoievski, traducere în română Radu Părpăuță, Institutul European, Iași, 1992. Berdiaev, Nicolai, Un nou Ev Mediu, Studiu introductiv de Sandu Frunză, Editura Omniscop, Craiova, 1995. Blaga, Lucian, Spațiul mioritic, Editura Humanitas, București
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Trotuarul din memorie), dar și prin reducerea orașului (căci spațiul citadin este definitoriu pentru lirica acestei generații) la imaginea construită prin cuvinte: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până la ziuă a ars într-o ladă" (Oxidare). Falsitatea, absurdul sunt caracteristici ale spațiului postapocaliptic. Nu este, cum s-ar putea bănui, un univers aflat în pragul finalului de lume, ci creează, mai degrabă, senzația că distrugerea aceasta a trecut și spațiul descris e al paiațelor care au supraviețuit, personaje
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori obosiți, cu pensionari maniaci, cu șomeri, cu hamali și prostituate, un astfel de cadru nu poate să inspire decât angoasă și aceasta se materializează, ca de atâtea ori
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întunericul e divina gândire", Altul). Deși enunțurile sunt simple, esența mesajului se încifrează în jocurile verbale. A învălui lumina" este o replică dată parabolei biblice conform căreia lumina nu a fost creată ca să fie ținută sub obroc. Comparația biblică subliniază absurdul unei situații, evidențiind tocmai ideea că divinitatea, cunoașterea trebuie să fie revelată. În consecință, "a învălui lumina" înseamnă a refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]