1,350 matches
-
trei sferturi din populația statului a cărui existență o susține. Oare o persoană care se declară ELVEȚIANĂ, „se poate considera” că vorbește Limba Elvețiană? Poate că domnul Vasile Vieru așa ar face și așa ar „considera”. Și pentru a duce absurdul până la capăt, susține în continuare că, în Republica Moldova nu există absolut nici un român (!!!), pentru că vorbește despre „minoritatea etnică română (dacă s-o numim „curat etnică română”(?) care constituie cele 2,2% (câți s-ar fi declarat români la recensământul din
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de la est de Prut - adică ORTODOXISMUL - i-a unit (i-a închegat!) într-un tot întreg ca NAȚIUNE pe MOLDOVENI. De aceea, CREDINȚA nici n-are hotare și nici nu poate fi di-vi-zată”. Încă o teorie inedită și care frizează absurdul (a câta?) a domnului Vasile Vieru, despre geneza națiunii moldovenești la vest și la est de Prut, în întreg secolul al XIX-lea, având ca suport cartea bisericească moldovenească tipărită cu alfabet chirilic la Chișinău. Despre posibilitatea ca aceeași limbă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
reacția creștinilor contra împăratului, ca răspuns la măsurile sale punitive împotriva creștinilor și a evreilor. Dacă plătirea tributului la templul lui Jove Capitolinus din Roma pentru evrei căpăta aspectul unei capitulări etnice, a celor învinși față de învingători, pentru creștini era absurdul religios, supunerea cea mai umilitoare a adevărului în fața erorii, cedarea creștinismului în fața păgânismului, servitutea Dumnezeului adevărat față de zeii falși. Prin plătirea acestui impozit religios, predicarea Evangheliei era lovită din plin și batjocorită chiar în obiectivul pentru care apăruse și își
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după care nu poți decât să râzi. (Absurdul nu ne lasă, Într-adevăr, drept replică decât perplexitatea sau râsul contrariant.) Cu absurdul nu poți lupta, spunea Constantin Noica: „E ca și cum ai lupta Împotriva izvoarelor sau a cămărilor vântului”. Emil Cioran atrage atenția asupra altui paradox al răspunsului afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea mai mare nenorocire este aceea după care nu poți decât să râzi. (Absurdul nu ne lasă, Într-adevăr, drept replică decât perplexitatea sau râsul contrariant.) Cu absurdul nu poți lupta, spunea Constantin Noica: „E ca și cum ai lupta Împotriva izvoarelor sau a cămărilor vântului”. Emil Cioran atrage atenția asupra altui paradox al răspunsului afectiv: „Gândurile cele mai adânci și cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unii, doar În confruntarea cu efectele dramatice ale unei nenorociri apărute pe neașteptate; alții, În timpul unei revelații religioase; iar unii, În sfârșit, doar În ultimele clipe care le precedă moartea. Μ Sunt unele acte atât de oribile, prin natura și absurdul lor, Încât este justificată presupunerea că ele sunt realizate nu atât ca urmare a unui proces de Învățare, cât mai degrabă ca expresie a morbidității (sau a pervertirii) unui instinct, devenit necontrolabil (de exemplu, crimele sadice). Μ Căința este superioară
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se mai poate concentra, Își pierde controlul raționamentelor; mai mult chiar, gândirea se tensionează, se Întunecă sau se veștejește sub efectul perpetuării acelorași conflicte interioare. Μ Ingratitudinea Îmbracă multe forme, dar una dintre nedreptățile cele mai revoltătoare, care frizează chiar absurdul, este cea exprimată de proverbul: „Bine faci, rău găsești”. Cum s-ar putea explica această situație paradoxală? Se cunoaște faptul că numai cine nu se implică nu greșește. Mai mult chiar, este posibil ca, pe măsură ce te implici, pe măsură ce dorești să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la avatarurile cosmosului. De altfel, și spațiul poetic se diversifică, producându-se o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, la retranșarea din peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la integrarea în fluxul elementelor, căutând rădăcinile cosmice ale propriei ființe și aducând în spațiul dens al poemului un senzualism extrem de elocvent".74 Dincolo de acestea, există "sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane, confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale (...) imaginile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, retransarea din peisajul exterior în interioritate"75, care sunt tot atâtea teme pe care poeta le "împrumută" de la Generația sa, reușind, astfel, împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de conținut a realului, criza valorilor, amurgul umanismului, ne conduceau către absurd. Iraționalul se impune ca valoare. în locul inteligenței administrația -, în locul intimității -colectivismul. Presiunea politică este, în "Regulamentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se aude foșnetul de ziare și plicuri desfăcute) Alex: Interesant! I-auziți ce scrie aici! Se poate spune că premiera "Steaua fără nume" e un autentic eveniment artistic... Un spectacol care se va bucura de un mare succes de public" (absurdul se instalează cu toată puterea; prin întrebările ei logice, Irina dă un accent în plus acestei stări) Irina: Cum adică? Nu înțeleg nimic! Cînd, Doamne! Val, ce se întîmplă?! Val:...(după un timp oarecare)... Tu nici cînd ai citit " La
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a unui violator care, după ce iese din Închisoare, se gândește la soarta victimei ca la cea a femeii pe care o iubește. și cu atât mai puțin la un scriitor care plasează această istorie În condiția ei prezentă de ficțiune. Absurdul e, ca și sublimul, un efect, unul premeditat de cineva. Totul e, În cele din urmă, literatură, chiar și literatura Înseși - numai că ei Îi e foarte greu să recunoască. Dacă autorul Poveștii de iubire o face, nu Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
s-ar fi potrivit și el În pielea cinicului bonom În care se recunosc mulți tineri scriitori francezi; romanul său ar fi fost inclasabil. Așa, cu referințe databile, impregnat de melancolie și vorbind destul de direct despre eroismul soldatului confruntat cu absurdul războlului, Les Champs d’honneur rămâne o carte excelent scrisă și plină de farmecului discret al detaliului - atribut tipic francez -, o cronică duioasă a unor vieți care au fost. Printre ruinele babelienelor construcții textualiste bântuite de spectre, abandonate, personajele anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi spioni l-ar fi putut transforma într-un agent în solda dușmanului din afară... Orice informație, fie și neînsemnată, se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă astfel o utilitate imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie de noțiuni prezentate ca științifice. Nimic mai tulburător decît amestecul de deducții riguroase pornind dintr-un teren fictiv: unii se servesc de acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința cognitivă, noi nu sîntem în literatură. Ea nu se vrea fantezie, ci știință. Ea nu ne invită
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Ion Gheorghe este un colorist cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian în care ca și la autorul Tabletelor din "Țara lui Kuty", este vizat absurdul. Pornește din folclor, adăugându-i istoria, geografia, zoologia, științele naturii. Oaia năzdrăvană explică originea poporului român, așezământul mănăstirii se face prin sacrificiu, răscoala lui Tudor și a lui Horia capătă dimensiuni mitice. Istoria noastră națională este cea a lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite pasiunea, indiferent că face teoria numerelor, pune întrebări asupra problemelor fundamentale ale existenței sau descrie iraționalitatea lumii, absurdul, setea de concret care îi paralizează parcă aripile neputincioase de-a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile deodată, zise/ cel fără părți./ Într-o singură parte zise/ Partea./ Ce este?/ Cum, ce este?/ Este, pur și simplu./ Adică E, adică S, adică T, adică E./ Primul E este mal vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De-altfel, vocația de dramaturg a lui Sorescu se vădește și în construcția poemelor. Autorul morții ceasului surprinde instantanee, momente în suita sentimentelor și caracterelor omenești: suspiciunea, în poemul "Pânda", exasperarea celui " Care aduce nămol", adică spiritul dogmatic în "Echerul", absurdul în "Cămila", incertitudinea, singurătatea, disperarea: Există tristețe la toate nivelurile,/ Dumnezeu este deznădăjduit,/ Mă uit în ochii lui goi și mă pierd în ei./ El alunecă vâjâind în prăpastiile morților mele" ("Prieteni"). În dosul acestor măști se află o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist. Celelalte romane ale ciclului sunt mai puțin dense. Cu Iepurele șchiop, întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai spectaculoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
mai pe urmă nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. Oare viața noastră, viața Universului este ca un joc de împrejurări, care se potate anticipa cât de cât pentru a evita stupidul, absurdul sau tragicomicul existenței pământene tridimensionale. La ora actuală nici un savant care se pretinde că este cu adevărat, nu mai poate nega prezența unei forțe supreme fie organizată sub forme divine, fie concepută altfel, științific. Dacă încă din antichitate, Euclid a
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
reunește într-o entitate ce nu poate fi respinsă la infinit pe criteriul că alterează consistența vechii teorii și că ar putea să submineze destinul celei noi. Natura umană a fost victima unui reducționism iluminist dus la extrem, tangent cu absurdul, din considerente de secularizare a dependenței, fără ca măcar (și acest aspect este esențial) să configureze modelul explicativ într-o expresie antroprocentică. Reinserția naturii umane în ecuația pieței, înainte de toate ca acceptare a ei ca variabilă ce explică cea mai mare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să facă regula pe piața financiară, bulversând regimul dobânzilor și potențialul lui reglator al lichidităților. După cum excesul de virtualizare a valorii - ca obsesie a transformării economiei dintr-un mijloc al performanțelor intersubiectivității într-un scop individual în sine - care frizează absurdul creării de valoare din nimic, complică oferta prin supraevaluarea ei ca active și deteriorează atitudinea față de resurse. Este ca și în povestea în care se prețuiește zornăitul banilor sau mirosul fripturii, adică se înlocuiește oferta cu iluzia ei sau cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]