1,299 matches
-
căruia îi pune capăt nu Revoluția rusă, ci intervenția americană, îi succede o Pace în care se amestecă haotic idealismul și cinismul, dreptul învingătorului și dreptul popoarelor, dezechilibrele ucigătoare și reechilibrările explozive. Europa va ieși din ororile războiului și din absurditățile păcii nu domolită, ci convulsivă. Subordonarea statului-națiune față de partidul unic va da naștere totalitarismului în URSS, în Italia, și ulterior în Germania. Criza din 1929 va reprezenta seismul economic care va provoca cele mai mari erupții politice și militare din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu pot exista decât în gând, ele nu sunt niciodată realizabile. Ce înseamnă oare pentru muncitorul proletar aplecat asupra lucrului său penibil, apăsat de soarta lui, dreptul dat guralivilor de a flecări, dreptul ziariștilor de a scrie tot felul de absurdități și în același timp și lucruri serioase, cât timp proletariatul nu obținealte înlesniri de la constituție decât nenorocitele firimituri pe care i le aruncăm de la masa noastră, în schimbul unui sufragiu favorabil prescripțiilor noastre, complicilor noștri, agenților noștri? Drepturile republicane pentru muritorul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
fără valoare, să le îngădui să ia locuri care aparțin acestor clase prin naștere și profesiune, în vederea acestor cazuri excepționale, este o adevărată nebunie. Voi știți cum s-au terminat toate acestea pentru creștinii care au permis o atare mare absurditate. Pentru ca guvernul să aibă locul care i se cuvine în inimile și spiritele supușilor săi, trebuie, atâta timp cât va dura, să explice întregului popor, în școli și în piețele publice, care este importanța sa, care îi sunt datoriile și în ce
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
zeci de miliarde de componente nesigure (oameni, firme, guverne - adăugirea noastră!), în timp ce computerele cu zece mii de componente se defectează în mod regulat” (după Dyson, 1997). Iar marele economist Nicholas Georgescu-Roegen a pus punctul pe i spunându-ne că „este o absurditate patentă ca o știință despre om să excludă cu totul omul din cadrul său de preocupări. Or, economia standard se mândrește cu faptul că operează într-un cadru care exclude omul.” (Georgescu-Roegen, 2009). Și ne întrebăm noi: oare cât au pierdut
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
doar pe trecut. Dar lumea este în continuă schimbare. Într-o lume stabilă era suficient să predai "informații", deoarece lumea aceasta va dura toată viața studenților. Informațiile te învățau cum să procedezi. Gândirea era inutilă. Din nou, aceasta este o absurditate. Cunoașterea nu este suficientă. Aspectele creative, constructive, de proiectare și operaționale ale gândirii sunt la fel de importante ca și "cunoașterea"". (de Bono, 2007, p. 11) Trimiterile lui Edward de Bono la cei Trei (Socrate, Platon și Aristotel) sunt ușor ironice și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mitice. Nu numai că ei le datorau întreaga lor viață culturală, dar tot în jurul miturilor luau naștere și se grupau toate manifestările vieții cotidiene, moravurile, obiceiurile și chiar și uzanțele și manevrele legate de muncă. De asemenea, decît să admitem absurditatea miturilor, sîntem mai curînd tentați să presupunem că ele conțin un sens mai mult sau mai puțin ascuns în spatele fațadei lor fanteziste, a simbolizărilor și a personificărilor lor, dar că acest sens este pur subiectiv și afectiv, în această interpretare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau măcar să îl povestim cu voce tare. Ne fixăm adesea - chiar fără a ști, pentru că facem aceasta instinctiv - un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns încă la capătul dificultăților, deoarece, din cauza absurdității sale, visul se dovedește adesea imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu majuscule este o condensare, adică o accelerare și o compactare a unor evenimente fără o legătură aparentă. Condensarea este indicată prin expresia: «deodată» (bruschețea tranziției) și prin incoerența dezvoltării: bunica face gimnastică plânge, moare și se transformă în broască. Absurditatea și confuzia sunt întotdeauna semnele unei condensări. Cea din cazul nostru vorbește despre moarte, care implică: - brutalitatea: activitatea (și deci viața) este brusc întreruptă; - tristețe (bunica plânge); - transformarea, adică schimbarea condiției. Marjorie are o viziune terifiantă asupra morții: broasca (care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ce m-ai învățat!... (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, Actul III, Scena 1, în traducerea lui Gala Galaction) Prin aceste cuvinte puse pe buzele lui Shylock, acum aproape patru sute de ani, în ambianța hazlie a unei comedii, William Shakespeare stigmatiza absurditatea urii și a discriminării etnico- religioase și antisemitismul din toate timpurile atribuind protagonistului evreu o măreție tragică, deseori greșit înțeleasă de urmașii săi. 1 Versiunea tradițională a originilor lui Israel și a monoteismului 1.1. Versiunea tradițională Cea mai mare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe bună dreptate) discreditează cu ușurință pe oricine, cei mai mulți oameni se tem atât de mult de renumele matematicii, încât sunt gata, fără nicio jenă, să-și exagereze propria inaptitudine matematică. Nu e nevoie de prea multă reflecție pentru a arăta absurditatea "superstiției literare". Există o mulțime de jucători de șah în orice țară civilizată în Rusia, aproape toată populația educată; și fiecare jucător de șah poate recunoaște și aprecia un joc "frumos" sau o problemă "frumoasă". Și, totuși, o problemă de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
avea haz. Am să iau ca reper istoric, domnia regelui Ptolomeu Filadelful(285-246 î.e.n.) cînd încearcă a sugera scrisorica ivritului că s-ar fi petrecut pățania. Atunci regatul Egiptului avea în hotarele sale Iudeea și Gaza. și ar fi o absurditate ca regele să trimită o delegație cu mare pompă să îi roage pe niște pîrliți de supuși să îndeplineas- că o poruncă dată de el. Mai este și aspectul cultural al scrisorii, grecii disprețuiau toate culturile celorlalte popoarele pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
șef internațional nu există; 3.legea internațională fiind mai mult o normă nu poate fi acceptată și nici chiar aplicată decât prin consens, ceea ce de multe ori este greu de realizat; 4. folosirea forței pentru a împiedica războaiele este o absurditate, pentru că presupune tocmai războiul pentru a preîntâmpina războiul, ca să nu mai vorbim de cursa înarmărilor atât de caracteristică timpurilor noastre și atât de costisitoare. Prin urmare, cum mijloacele omenești nu pot realiza organizarea omenirii, numai o intervenție exterioară umanității, de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care să interpreteze și să deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului răzbunător, a fraților posesivi sau a societății în general. Cei doi tineri, din prima povestire a zilei a patra a Decameronului, se iubesc, deși provin din 109 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. I, traducere de Eta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
livrești, din operele marilor filosofi ai antichității: „Seneca, el, a spus: <<Nevasta cea umilă-i mai presus/ Ca orișice.>> Iar Caton: <<Cum voiește,/ Așa să faci, căci dânsa poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai, și zidul de piatră care o înconjoară reprezintă precauțiile iscate de gelozia orbului Ianuarie.”894 Pentru că binele cunoaște uneori un sfârșit, Ianuarie este lovit din senin de orbire, spre propria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă de discernământ. Atitudinea femeii poate fi interpretată ca o dorință de eliberare, de evadare de sub tirania geloziei și a absurdității unui soț incapabil de orice formă de empatie. Povestirea neguțătorului, în același timp una dintre cele mai amare, dar și cele mai finisate și riguros construite, nu este o tiradă împotriva căsătoriei, ci mai curând contra acelor soți decrepiți și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Aristotel definea metafora ca "trecere asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speță, fie de la speță la speță, fie după analogie".45 În concepția lui Aristotel, caracteristica metaforei este că "exprimă lucruri cu noimă, punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)".46 Pentru raționaliștii din filozofia modernă, Descartes și F. Bacon, gândirea metaforică este imprecisă, opusă clarității filosofice. Odată cu G. Vico, metafora a fost repusă în drepturi: plecând de la concepția lui Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
comunica și pe care dorea să-l sprijine, Wittgenstein află când ajunge la spital, la începutul lui noiembrie, că Trakl s-a sinucis cu două zile mai înainte. I se pare că numai religia îi poate oferi un refugiu în fața absurdității strivitoare a vieții. Nu este vorba însă de religia profesată de una sau alta dintre confesiunile creștine, ci de acea atitudine existențială pe care i-o inspiră viața lui Iisus. Într-un târg din Galiția, intră într-o librărie și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vigoare. * „Ce monstruozitate, Doamne, să mai faci, după suferințele vieții: un iad și dincolo de marginile ei.” (N Iorga) Aceeași impresie de ilogism o are și G. Byron: „SÎntem destul de nefericiți În viața asta și fără să ne mai Îndeletnicim cu absurditățile de a mai cugeta la alta”. Însă, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că În lumea sentimentelor umane Întîlnim nu numai mari suferințe, ci și o puternică Înclinație spre infatuare, spre supraestimarea eului individual, spre un exces al dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sfârșitul relației lor. îndrăgostit, Ludovic a hotărât să-și anunțe mama și nașul de botez că a găsit persoana potrivită cu care să se căsătorească. Atât regina mamă, cât și primul ministru au încercat să-l convingă pe Ludovic de absurditatea ideii, mai ales că Maria Mancini nu era de origine nobilă. Acest lucru reiese chiar din scrisoarea lui Mazarin adresată regelui:„Dumnezeu a orânduit ca regii să vegheze asupra bunăstării supușilor lor și nu să-i sacrifice în favoarea propriilor lor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care se roagă neîncetat. Cel care crede, se surprinde adeseori adresând, în gând, un crâmpei de rugăciune. La vreme de bucurie, ori la necaz, omul dă semne de credință. Dacă n-ar crede în Dumnezeu, rugăciunea omului ar fi o absurditate. Ar fi vorbire de unul singur, monolog fără sens sau dialog absurd. Despre cei care vorbesc fără interlocutor, zicem de obicei, că nu sunt întregi la minte. Pe cel ce se roagă, îl salvează de la această acuzație credința lui neîndoielnică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a trăi într-o comunitate de nevoi, preferințe și dorințe diferite. Oamenii modești punctează în continuare specialistul american sunt interesați să servească decât să impună altora servituți. Ei adoptă o comportare plină de considerație, bunătate și încurajare. Oamenii modești recunosc absurditatea de a insista ca alții să aibă grijă de ei și sunt suficient de inteligenți pentru a-și recunoaște limitele" (p. 128). 49 Osho (2003) consideră că nu putem fi și conștienți și mânioși în același timp, la fel cum
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
merge atât de departe încât să afirmăm așa ceva (nu vom califica drept revistă științifică Le Canard enchaîné și nu vom rezerva loc la Institutul Francez pentru un spectacol de păpuși). Dar umorul poate fi un ajutor prețios. El poate evidenția absurditățile, dezgoli valorile de exagerări, va atrage atenția în detaliu asupra nepotrivirilor... Poate fi utilizat mai puțin pentru valorile și argumentele celor contra decât pentru valorile celor pro. Iată o mostră luată din presă. 1. Un mod de a proceda este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unui sentiment, idee sau tendință care este în dezacord cu personalitatea bolnavului și de care, cu toate încercările acestuia, nu se poate debarasa; c) bolnavul se simte asaltat de o „putere străină” exterioară și opusă voinței sale, de a cărei absurditate este conștient; d) orice obsesie presupune atât repulsie, cât și dorință din partea bolnavului. Fenomenele obsesive sunt extrem de variate și ele constau din următoarele: 1) Ideile obsedante: au un caracter de ruminații intelectuale și neproductive (Legrand du Saulle, P. Janet). Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]