1,220 matches
-
a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republică Moldova, șeful Institutului de Lingvistică, Ion Barbuta, a descris dicționarul ca fiind o „"absurditate, servind scopuri politice"”. Aceste reacții academice au fost catalogate că tendințe expansioniste românești de către Stați, acuzând guvernul român în fața forurilor internaționale. Încercările lui Vasile Stați de a denigra limba română literară au rămas în van, întrucat „limba moldoveneasca” este o
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
predestinația, după care Dumnezeu, chiar înainte de creație, a destinat pentru totdeauna unele suflete la mântuire și altele la pierzare. Aleșii au fost căutați arbitrar de voia liberă a lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiți prin jertfa lui Hristos. Această grosolană absurditate revine, la Luther și apoi la toți protestanții și neoprotestanții, în speranța fundamentării mântuirii prin credință. În 1508, la recomandarea lui Staupitz, Luther a fost transferat la o mănăstire augustiniană din Wittenberg, unde a obținut un post de instructor în
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au marcat tinerețea scriitorului. Schimbarea este atât de puternică, încât Dostoievski îi va declara prietenului său, Vsevold Soloviev: « Siberia și munca silnică... teroare și amărăciune, se spune [...] Teribilă absurditate! Eu abia acolo am învățat să trăiesc sănătos și fericit, abia acolo am reușit să mă înțeleg... să-l înțeleg pe Hristos... să-l înțeleg și să-l simt pe omul rus. » Dostoievski percepe așadar anii de detenție ca pe
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai palide. Un pasaj controversat din "Frații Karamazov" este cel în care Liza Hohlakova îl întreabă pe Alioșa Karamazov dacă este adevărat zvonul că evreii răpesc copii și îi ucid în ziua de Paști, iar tânărul călugăr în loc să respingă această absurditate, răspunde: « Nu știu. O întrebare legitimă este cât de mult se identifică Dostoievski cu personajul fictiv Alioșa. Din păcate, aceste poziții antisemite nu rămân în timp simple opinii jurnalistice sau literare, ci devin rapid argumente asumate de statul țarist, așa cum
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cele vizibile doar cu telescopul fiind și mai departe. Aceste distanțe, deși prea mici după standardele moderne, erau mult mai mari decât distanțele planetare, iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. În 1619, Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi, profesor de matematică la Collegio Romano, instituție a iezuiților. A început ca o dispută privind natura cometelor, dar, până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea "Il
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu), care parodiază motive literare consacrate, ca "ubi sunt" (eroii vestiți de altădată), muza inspiratoare, devenită aici o
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
nu au putut trece de cenzură. Henry Brooke de asemenea s-a îndreptat către domeniul romanelor. Între timp, Samuel Richardson a scris un roman menit să pareze efectul dăunător al romanelor - "Pamela sau Virtutea Răsplătită" (1749). Henry Fielding a atacat absurditatea romanului acestuia prin romanul "Shamela" și apoi ca răspuns la "Clarissa" al lui Richardson a scris "Tom Jones". Brooke a scris "Un bărbat sentimental" și în mod indirect a marcat inaugurarea romanului sentimental. Laurence Sterne a încercat să scrie un
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
cuprinsul volumului [...], câteva asemenea oaze liniștite de sensibilitate discretă și lirism în cuprinsul unei poezii în general agitată de mari furtuni".» (TCar, 111 sq.); de asemenea, «cât privește predispoziția spre simboluri», criticul nota că «nu suntem șocați de gradul de absurditate al unor raportări, deși pentru logica obișnuită nu e tocmai cel mai normal lucru să declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Rothbard scria că revoluția negrilor are anumite elemente pe care un libertarian trebuie să le favorizeze, altele la care trebuie să se opună. Astfel, libertarianul se opune segregării obligatorii și brutalității poliției, dar se opune de asemenea, integrării obligatorie și absurdităților cum ar fi sistemele de cote etnice în privința locurilor de muncă. Potrivit biografului lui Rothbard, Justin Raimondo, Malcolm X era considerat de către Rothbard a fi un mare conducător negru și Martin Luther King era considerat ca fiind favorizat de albi
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
și rafinament psihologic. Axat pe viața câtorva oameni cu structuri psihice diferite, toți însă neobișnuiți într-un anume fel, textul pune în fața cititorului aspecte nefericite ale vieții umane. Romanul este prin excelență unul modern, mai cu seamă prin faptul că absurditatea lui se reduce la natura umană și îndeamnă cititorul la analiză critică. Acțiunea în sine este redusă, lăsând loc monologului interior pentru fiecare personaj în parte. Caracterul oarecum fastidios al acestei tehnici literare este compensat de naturalismul gândurilor personajelor: moarte
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
este autoarea realității și personalității, înseamnă că mintea personalizantă „există” înainte de a exista mintea „personalizată” pe care o creează, în caz contrar cine ar mai realiza personalitatea corporală și mintea personalității. Dar o minte anterioară minții personalizate corporal este o absurditate, ducând la consecința că există două minți distincte, anume există o minte 'necorporală' creatoare de minte corporală, minte necesar anterioară celei corporale, pentru a o putea realiza, dar mai este și o minte corporală, o minte efect, produsă de mintea
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
de omagiu adus memoriei prietenului sau, Rimski-Korsakov a pregătit pentru tipar toate manuscrisele acestuia, printre care și Boris Godunov: Deși probabil am să fiu înjurat pentru că fac acest lucru, am să-l revizuiesc pe Boris Godunov. Sunt o mulțime de absurdități în armoniile lui și uneori și în melodii. Din păcate, nimeni nu va înțelege de ce procedez astfel". Ulterior, ediția Rimski-Korsakov a fost imediat prezentată în toate teatrele de operă din lume și continuă să fie și astăzi. Partitura originală integrală
Modest Petrovici Musorgski () [Corola-website/Science/306634_a_307963]
-
Original Stories from Real Life" (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există o dovadă concretă că s-au întalnit. În 1793 în "Viziunile Fiicelor Albionului", Blake condamnă absurditatea crudă a castității impuse și a căsătoriei fără iubire, apărând drepturile femeilor la realizare de sine. În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
pilot. Totuși, în a doua jumătate de oră a primului episod, audiențele au urmat un trend ascendent, crescând de la 3,6% la 3,9%. Un critic al publicației "USA Today" a fost de părere că serialul a devenit copleșit de „absurdități fără sens”, reproșându-le scenariștilor „lenea incredibilă” de care au dat dovadă apelând mereu la tatuaj ca la un „accesoriu polivalent pentru salvarea intrigii”. În opoziție cu USA Today, cei de la "Detroit Free Press" au elogiat debutul seriei pentru faptul
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
Lingviștii Academiei Române au demonstrat că toate cuvintele moldovenești din dicționar sunt și cuvinte românești, iar cele câteva care nu-și au corespondent sunt neologisme rezultate în urma rusificării. La Chișinău, președintele Academiei Moldovei, Ion Bărbuță, a descris dicționarul ca pe „o absurditate, servind interese politice”. Stati a acuzat membrii celor două academii naționale de promovarea „colonialismului românesc”.
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
colecție de autor, Stdelijk Museum (artă modernă). După atâtea comori de artă olandeză și universală, greu de descris în cuvinte, simți nevoia să poposești într-un spațiu de altă factură, care te trimite la un timp nefast al istoriei omenirii, absurditatea regimului autoritar fascist și cumplita ocupație germană. Frankhuis (Casa Annei Frank) reprezintă relevarea cutremurătoarei povești a unei tinere evreice din timpul ocupației naziste pe baza consemnărilor făcute în celebrul său jurnal până la denunțarea familiei sale și trimiterea în lagăr, de unde
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Trebuie să iubim mai mult viața decât semnificația ei”. În romanele lui Franz Kafka, individul se vede confruntat cu formalismul amenințător și distructiv al societății. Și opera lui Albert Camus, care în "Le Mythe de Sisyphe" se confruntă cu acceptarea absurdității existenței umane, se încadrează în tematica filosofiei existențiale. În același sens trebuie înțelese piesele teatrului absurd (Samuel Beckett, Eugen Ionescu). În America, filosofia existențială a influențat operele unor scriitori, ca Norman Mailer, John Barth și Arthur Miller.
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
Maurice Merleau-Ponty. Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune. Acest curent din gândirea filozofică se leagă și de numele unor scriitori care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski, Miguel de Unamuno, Kafka, Camus s.a.). Literatura existențială este o literatură ce exprimă, iar uneori chiar demonstrează în opere de ficțiune, idei ale filozofiei existențiale. (după E. Mounier, "Introduction aux existentialismes", éd. Gallimard, 1962. În Franța, Kierkegaard nu
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca un "fals, înșelăciune". Fratele Prințului de Wales, Ducele de York, a descris planul ca "neconstituțional și ilegal". Cu toate acestea, alții din Parlament au considerat că o astfel de schemă a fost necesară pentru a menține
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
minciunilor și nedreptăților religiilor. A surprinde mecanismele în acțiune în spatele credințelor religioase nu schimbă nimic în ce privește natura acestora, anume faptul că ele au profesat inepții de-a lungul întregii istorii umane și că popoarele s-au omorât reciproc în numele acestor absurdități. Aceste aberații trebuie să primească critica cuvenită și la nevoie să fie combătute. A accepta persistența religiei nu face decât să pună în evidență importanța cultivării raționalismului și a stării de veghe care să ne ajute să surprindem noile fațete
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
o pierdere de timp. Deși capelanul persistă în încercarea de a-l scoate pe condamnat din starea sa de ateism (sau, poate mai exact, din apatia lui), Meursault îl atacă într-un acces de furie determinat de frustrările sale, de absurditatea condiției umane și de angoasa lui personală față de lipsa de sens a existenței sale. La început, el precizează că oamenii nu au dreptul să-l judece pentru acțiunile sale sau pentru cine este el, și nimeni nu are dreptul de
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
acestae, "Jungla" nu dorește să descrie un primitivism al Cubei. Mai curând, Lam a avut intenția de a ilustra o anumită stare de spirit, care a fost inspirată, cu siguranță de Santeria. El a aruncat o rază de lumină asupra absurdității la care ajunsese cultura afro-cubaneză, dar mai cu seamă asupra modului în care tradițiile acesteia au fost folosite pentru a atrage turismul într-o manieră de promiscuitate. El a încercat; printr-un mare efort creator, să descrie realitățile vieții poporului
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
zbura”) din moment ce ideea versurilor era aceea de a renunța la greutăți, însă s-a hotărât asupra titlului final, după ce numele lui Sinwani a fost tradus în limba engleză. În legătură cu procesul de creație și criticile din partea rabinilor, Madonna a declarat: „Apreciați absurditatea faptului că un grup de rabini din Israel susțin că sunt blasfematoare, când nici măcar nu au auzit înregistrarea, nu-i așa? Și apoi, toată mass-media se poartă de parcă ar fi adevărat. Și asta e puțin ciudat. Dar ce e și
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
lui Jones ca interpret, rolurile sale de femei între două vârste, cu voci ascuțite, sunt poate cele mai memorabile. Umorul său, alături de cel al lui Palin, tinde să fie mai degrabă conceptual; un sketch tipic Palin/Jones își datorează umorul absurdității scenariului. De exemplu, în „"Competiția rezumă-l pe Proust"”, Jones joacă rolul unui prezentator caraghios, care oferă concurenților 15 secunde pentru a rezuma opera lui Proust "În căutarea timpului pierdut"; în sketchul „"Mouse Organ"”, are rolul unui om în frac
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
om în frac care folosește ciocane pentru a lovi șoareci care au fost antrenați să chițăie la o anumită frecvență, și dacă erau loviți corespunzător ajungeau să reproducă melodia „"Bells of St. Mary"”. În ambele cazuri, umorul decurge din însăși absurditatea ideii. Jones a fost de asemenea apreciat pentru talentul său de comic "chaplinesque", demonstrat de exemplu în sketchul „Dezbrăcatul în public”. În 2004, Jones a fost prezentator și actor în miniseria BBC „"Terry Jones' Medieval Lives"”. A regizat și a
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]