65,481 matches
-
am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că “a luat-o de-acasă”, că, pe vremea aia, așa se făcea. Puneai ochii pe fată și apoi o furai cu acordul ei și o duceai acasă, la părinții tăi. A luat-o, apoi și-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoți. Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
au pensionarii bolnavi de reumatism), burghiul din stomac se mai potolise, iar mobila din cameră se oprise și ea din piruete. Stătea la locul ei, ceea ce eu deja nu-mi mai permiteam să fac. Era tîrziu și trebuia să ajung acasă, unde mă așteptau părinții. Acestea fiind noile date ale problemei, echipa de salvare compusă din cei doi amici ai mei s-a întrunit într-un consiliu suprem de urgență și a decis: “O ducem acasă”. Și asta au și făcut
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
tîrziu și trebuia să ajung acasă, unde mă așteptau părinții. Acestea fiind noile date ale problemei, echipa de salvare compusă din cei doi amici ai mei s-a întrunit într-un consiliu suprem de urgență și a decis: “O ducem acasă”. Și asta au și făcut oamenii, nu înainte de a turna pe mine întreg conținutul unui tub de deodorant. Bărbătesc, că aia s-a găsit la îndemînă, deși, după părerea mea, care n-a fost băgată în seamă, ar fi putut
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
cîteva picături de alcool rămase pe fundul stomacului, care nu mă lăsau nici de-ale dracu’ să dorm. De-aia, dacă cumva citește textul ăsta, o să mă dau prinsă și o să recunosc tot: Mai știi, mama, cînd am ajuns io acasă mai tîrziu, așa, și ți-am zis că m-am întîlnit cu unii de la un radio la care colaboram ca reporter? E, atunci a fost. Eram avion, să știi. P.S. Tot pentru mama: Aoleo, te pomenești c-ai rămas cu
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
cu ocazia unui telefon pe un cu totul și cu totul alt subiect - pe toată lumea de pe Facebook, unde mi-am spus (de pe iPhone) durerea și am cerut soluții După vreun sfert de oră de agitație, când soțul meu aproape ajunsese acasă, Manafu îl rugase pe Gaben, printr-un mail, să mă ajute, iar Iaru îmi promisese că mă sună înapoi, după ce se eliberează dintr-o complicație, cineva îmi zice, într-o doară, pe Facebook: “Ia vezi, nu cumva ți-a rămas
Întâmplare ciudată, la miezul zilei, cu un laptop și o femeie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21229_a_22554]
-
află o șinșilă, pe care o cheamă Pufu? Deci poate n-ați înțeles bine: pe Pufi... ăăă, pe Pufu, eu am cunoscut-o la munte. Ce căuta Pu...fu la munte? A luat-o Bucurenci, ca să n-o lase singură acasă!!! Cît de bine am cunoscut-o? Foarte bine. A adus-o să doarmă la mine-n cameră, fiindcă la el era și cîinele prietenei lui, de care lui Pufi îi era frică. La mine nu era nici un cîine, da’ cred
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
deplină securitate” (art. 18 din OG 21/ 1992). Paragrafele de mai sus îmi amintesc și de lupta unei prietene de-ale mele c-o bancă, pe tema unui contract de credit. Fata a cerut draftul de un miliard de pagini acasă, să-l studieze. Banca nu și nu. L-a obținut, într-un final, dar după o luptă grea. Din punctul de vedere al băncii era OK ca ea să semneze pe loc un contract pe 30 de ani. Și era
Da, companiile vor să ne fure! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21272_a_22597]
-
arată că în România clientul continuă să fie o hârtie igienică pufoasa și catifelata, numai bună pentru reprezentanții anumitor branduri. Pe 4 iunie mi-am cumpărat de la magazinul HP din Plaza un laptop. Și anume asta: Am ajuns cu el acasă, l-am dezbrăcat de cartoane și numaidecât l-am pornit. Cand, ce să vezi, laptopul meu NOU era de asemenea STRICAT. Ei nu-i nimic, mi-am zis eu. Mă întorc frumușel cu el la magazin și-l returnez, nu
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
vreo două luni, a sărit la mine constant, cu o agresivitate pe care încerc să nu mi-o amintesc, ca să nu mă ia cu palpitații. Dimineața, seara, la prânz, mă agresa constant. Ajunsesem să-mi fie frică să plec de acasă și să mă întorc. Fiecare ieșire sau intrare în bloc era un coșmar. Am sunat de enșpe mii de ori la Ecarisaj. Am ajuns până la a o suna pe directoare. Mi-a promis cu cerul și cu pâmântul că va
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
Simona Tache Sau ce-a auzit colegul meu, Patrick, ieri dimineață, la radio ZU: “Mai dați-o-n buzdu mă-sii, băi băieți! În fiecare luni dimineață ascult radioul în drum spre serviciu. Și cum de-acasă până la redacție fac vreo patru ore, am timp să aloc un spațiu generos mai multor posturi. Lunea asta mi-au căzut urechile pe matinalul de la radio ZU. Muzică ușoară, din torpedoul lui Morar, glumițe de matinal în ziua de luni
Ce prostioare a mai făcut Buzdugănel al nostru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21283_a_22608]
-
el și capturile mai impresionante de pește. Odată, i-am și postat o poză: aici. Era în America, pe vremea aia, apoi s-a întors în România. Fusese ziarist la Cotidianul, pe vremuri, înainte de a pleca în America, si, întors acasă, era nefericit de starea jalnică în care a ajuns presă. Mai intră pe blog și mai comenta, amar ori sarcastic, pe tema asta. Ceva mai rar decât în timpurile americane, dar intra. Prin iulie-august, anul ăsta, a postat și niște
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
mai ascultat niciun alt cântec al Cesariei în timpul zilei. Azi dimineață m-am scufundat iar în playlistul pe care mi l-am făcut acum doi ani, când am aflat că Cesária s-a întors desculță pentru ultima oară la ea acasă, în Capul Verde. Foto: AP Încă îmi reproșez că n-am fost niciodată s-o ascult live. Pe vremea când făcuse potecă spre Sala Palatului mi se părea că e prea mainstream, prea clișeu. Ce vină avea ea (ce vină are
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
Capul Verde - când am citit vestea. “Cesária Evora, Barefoot Diva, Queen of Morna, Dies at 70″. Sodade, oi, sodade... Textul Ana-Mariei mi-a dat gândul bun să-mi pun în minte să ajung într-o bună zi în Mindelo, la Cesária acasă, să-i duc o floare, dacă nu m-am învrednicit s-o fac nici măcar o dată, când a venit ea la mine acasă, la București. Și poate până atunci am să învăț s-o rup măcar oleacă pe portugheză sau pe
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
dat gândul bun să-mi pun în minte să ajung într-o bună zi în Mindelo, la Cesária acasă, să-i duc o floare, dacă nu m-am învrednicit s-o fac nici măcar o dată, când a venit ea la mine acasă, la București. Și poate până atunci am să învăț s-o rup măcar oleacă pe portugheză sau pe criolă. Trabalhá, lutá, cantá Regá bô vida c’suor d’alegria Trudește, luptă, cântă Înmoaie-ți viața în sudoarea bucuriei Adaugă, te
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
lui Michelangelo. După o vreme am ieșit iar afară și am citit inscripția. Monumentul este un memorial dedicat victimelor războiului și ale tiraniei, de la evreii, romii și homosexualii exterminați de regimul fascist la dizidenții anticomuniști din Republica Democrată Germană. Ajuns acasă, am simțit nevoia să aflu povestea din spatele memorialului. Neue Wache, pe românește Noua Gardă, a fost ridicată din ordinul regelui Friedrich Wilhelm al III-lea cu un scop foarte practic, acela de a adăposti detașamentul de gardă al palatului prințului
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
pâine, iar femeile îi aduc o pâine din aur pe o tipsie aurită. “În cetatea astea, voi mâncați pâine de aur?”, le întreabă Alexandru. Iar ele îi răspund în cor: “Dar dacă voiai pâine, nu găseai pâine obișnuită la tine acasă? De ce a trebuit să vii de peste mări și țări dacă n-aveai nevoie decât de pâine?” Mi te imaginez foarte bine în scena asta, te văd aievea cum îți ascunzi cu greu un zâmbet în vreme ce-i dai tânărului belicos peste
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
să priceapă nimic, o ură deznădăjduita care părea s-o hăituie. În mintea mea de copil moartea a început să însemne ceva, am inceput sa pricep ce pierdere poate fi moartea neașteptată, moartea nedreaptă, moartea cu zile. Când am ajuns acasă, prima gură de coliva avea gust sărat, plângeam, dar nu-mi lăsăm lacrimile să curgă. Mi se părea că plânsul e pentru morții care mor la vremea lor. Să plâng mi s-a părut atunci un sacrilegiu. Pe 22 decembrie
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
asta ne face să nu ne mulțumim cu locul doi în viață bărbatului iubit, sau sa asteptam un telefon când are chef de “altceva în lift”, CEVA, care de fapt îl ajută să mențină relația frumoasă pe care o are acasă, cu cea numită ipotetic “femeia neadevărata” E păcat că unele femei zâmbesc doar când citesc astfel de articole fiind regretabil singurele locuri în care se simt împlinite într-o dimineață când se trezesc singure în pat cu gândul la el
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
doar 6,8% dintre candidați au fost admiși anul trecut). Mai multe detalii despre eveniment găsiți mai jos. Locurile sunt limitate - daca intenționați să participați, vă puteți înregistra aici: http://bit.ly/gsbinfosession-bucharest. Felicitări. Sincere felicitări, domnule Dragoș Bucurenci! hai acasă că avem treaba!!! Mulțumesc, Iordana. Cam da, blogandau. Prea multa, mă tem... Felicitări maxime! rugăminte : link-ul de înscrieri nu funcționează , este singurul disponibil ? Cristina, am verificat și funcționează. și despre costuri nu ne spui ceva? @victor Sesiunea de informare
Stanford Graduate School of Business vine la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82397_a_83722]
-
Dragoș Bucurenci Îmi făceam bagajele pentru o vizită scurtă în România când mi-am dat seama că-mi lipsește ceva. Căutăm distrat o cheie care nu există, cheia de-acasă. După ce m-am mutat de la ai mei, am locuit întotdeauna cu chirie pentru că mi-au plăcut centrul, arhitectura veche și provizoratul. De hogeacul din Maria Rosetti, unde am locuit în ultimii trei ani și jumătate, m-am îndrăgostit, însă, iremediabil
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]
-
Când călătorești, înainte să o iei la drum spre casă, între lucrurile pe care verifici dacă le ai cu tine se numără și cheia. Așa se face că, înaintea plecării din campus, m-am surprins căutând cu privirea cheia de-acasă, de la București. Uneori înregistrezi mai bine realitatea într-un astfel de plan detaliu decât într-o privire de ansamblu. Mi-am dat seama că de orașul în care m-am născut nu mă mai leagă, de fapt, nicio cheie. Nici
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]
-
melancolica și Ioana i-a găsit iute remediul. “Știți ce să-i faceți cadou la plecare?”, le-a spus ălor mei. “O cheie!” e mai mult decat cheia :). E așa un sentiment straniu când ești plecat mai mult timp de acasă sau departe de cei cu care te ai obișnuit să te vezi cu o oarecare frecvență. Te cuprinde o incredibilă bucurie când te întorci și totodată teamă că nu mai aparții, pentru un timp cel putin, niciunui loc! Frumoasă comparația
Melancolie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82421_a_83746]
-
ne, am zis, exagerați, păi s-au emancipat de mult femeile voastre, ce mai vor? Ia să poftiți la noi în România să vedeți discriminare.” Nu mi-am dat seama că același argument l-ar putea folosi cineva la mine acasă: “Cele mai trebuie româncelor emancipare? Să zică mersi că nu poartă burka și că nu trebuie să meargă la doi pasi în urmă bărbatului, ca în țările arabe.” E un argument pe cât de prost, pe atât de cinic, si totusi
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
să râzi, te enervează apoi te împăca și iar te face să râzi. În final te duce pe culimle extazului și a doua zi te trezesti în pat, în goliciunea ta, toata un zâmbet. Prin comparație nu ai pleca niciodată acasă cu unul care îți povestește de job, cu care ai discuții “interesante”, deep, din cărți dar care nu îți trezesc nici un fel de emoții. Discuții despre job, educație, filozofie etc. Discuții a la Bucurenci. Pe termen lung, pentru un cămin
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
întotdeauna cuvintele. :: The One, decembrie 2011 Din păcate (sau din fericire) încă sunt la vârsta la care mi se pare esențial să citesc cărțile “esențiale”. Dacă n-am citit într-o zi, mi se pare o zi pierdută. Zece pagini acasă sau câteva procente pe Kindle, dar tot încerc să citesc. Unii spun că citesc mult, eu aș spune că se poate și mai mult. N-am ajuns încă la înțelepciunea cea din urmă, dar articolul tău îmi dă de gândit
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]