1,392 matches
-
și ea în opera artistului se remarcă în tablourile în care pictorul a înfățișat oameni ai străzii, cerșetori și copii săraci. În plus, Sava Henția a realizat picturi din care transpare pitorescul iarmaroacelor și al îngrămădirilor comerciale rurale. Reprezentative sunt: acuarela "Bâlciu în Brebu" care este o îmbinare dintre peisaj care are și o valoare documentară a epocii, cu pitorescul scenei de gen; "Vedere din Câmpina, Mahala din Herăstrău, O mahala din București" și "Târgul Moșilor". Portretele au fost pentru Sava
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele "Soldat călare", "Trecerea Dunării la Corabia", "Lângă Lagărul din Calafat". Alte desene au devenit ulterior compoziții executate în acuarelă și ulei, între care se disting lucrările "Întâlnirea" și "Transport de provizii pe front". Ca și ceilalți pictori participanți la campania din 1877, el a avut rolul de a nota scene de luptă și din viața oștenilor în vederea pictării de
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de soldați, un sanitar cu doi răniți, trupe românești care treceau Dunărea la Corabia, soldați jucând hora în momente de răgaz sau o trăsură de campanie de origine rusească. Un caracter mai liber în opera lui Henția sunt lucrările în acuarelă, cea mai reușită dintre ele fiind cea intitulată "Întâlnirea" în care se poate vedea colegialitatea de arme ruso-românească, care în imaginea realizată este simbolizată de strângerea de mână dintre cei doi combatanți ecveștri în fața ostașilor. În momentul în care pictorul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
picturi de gen ca "Turc cu narghilea" și "Vânzători de covoare". Cele mai bune realizări din această perioadă sunt "Lagărul", cunoscut și cu numele de "Bivuac", "În tabără", "Aprovizionarea dorobanților români în Bulgaria", "Gara de mărfuri", "Cai la conovăț" și acuarela "Întâlnirea". Pictura "Cai la conovăț" a fost realizată în anul 1886, după nouă ani de la război. În ea se văd remarcabilele calități pe care Henția le avea în redarea anatomiei cabaline. Reluarea tematicii de război după terminarea acestuia a reprezentat
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale. Acuarela "Bâlciu în Brebu" este o îmbinare dintre peisaj care are și o valoare documentară a epocii, cu pitorescul scenei de gen. Practic avem de-a face cu o vedere a drumului ce ducea la clopotnița Mănăstirii Brebu, în care turnul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
faptul că în prim planul compoziției este figurat un cârd de gâște zgomotoase care aduc o notă grotească priveliștii care se închide treptat spre dreapta în brazii mănăstirii. De interes social au fost și peisajele de mahala. Exemplu stă mica acuarelă realizată în anul 1903 care înfățișează "Mahalaua din Herăstrău" (Muzeul Național de Artă). S-a constatat de către critica de artă, că au existat cazuri în care interesul peisagistic a prevalat interesului social, exemple în acest sens sunt lucrările intitulate "Moara
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
particulară. O radiografie cu raze X arată că artistul inițial a plănuit să adauge o fată șezând în dreapta aleiei deschise, dar a eliminat-o mai târziu pentru a nu perturba liniștea și echilibrul compoziției. Există numeroase copii pictate sau în acuarelă după această compoziție.
Străduța (Vermeer) () [Corola-website/Science/305981_a_307310]
-
comuna Tarcău în clădirea construită din gresie de Tarcău, a școlii gimnaziale date în folosință în 1942. Clădirea muzeului cuprinde șase săli care adăpostesc aproape 120 de lucrări plastice, dar și obiecte personale ale artistei care a fost supranumita ""doamna acuarelei românești"", precum și și o expoziție de ceramică și unelte meșteșugărești din zonă. "Cetatea dacică Petrodava" - Fortificația a fost construită lângă Piatra Neamț pe o prelungire nordică (bâtcă de 457 m) a muntelui Doamna. Nivelele de locuire încep din Neoliticul timpuriu (Cucuteni
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
transformată la începutul secolului al XVIII-lea in biserică evanghelică. Aceasta clădire beneficia de arcade atât la nivelul tunelului, căt și la nivelul pieței. O descriere amănunțită a acestui complex de clădiri, poate fi găsită in Albumul Böbel, ce cuprinde acuarele, planuri și descrieri ale Sibiului realizate de cunoscutul pictor sibian, Johann Böbel (1824-1887). Săpături arheologice realizate in anii 2005-2006, au scos la iveală în zona podului, spre Piața Huet, un prim parapet al pasajului, din cărămidă, cu un arc semicircular
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
Arta plastică poate fi grupată sub genericul "Tinerimea artistică", mișcare patronată de regină, ce reunea artiști români aflați la începutul carierei. La Castelul Pelișor se află și alte lucrări ale Reginei Maria, în afară de manuscrisul menționat anterior, ca de exemplu câteva acuarele reprezentând crini.
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
6. În clasa a III-a își menține situația la Studii Literare, la Matematică își îmbunătățește situația până la 9, în schimb la Desen oscilează între 4 și 5, ceea ce îi determină pe părinți să îl înscrie la lecții de desen, acuarelă și modelaj cu sculptorul Ion Georgescu. Vintilă a reușit să termine liceul primul din clasa sa, trecând bacalaureatul, la greacă și latină cu felicitările juriului. După terminarea liceului, în toamna și iarna anului 1885, și-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simți a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilității și a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibrație intensă, fulgurantă, de un autentic și interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfățișat. „Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare. (...) O artă de mare sinceritate în care culoarea plutește, irizată de o lumină calmă; pictura lui delicată, discretă, ascunde un simț sigur al construcției care nu devine niciodată ostentativ. Acuarelele sale nu se rezumă la stenografierea unei priveliști, așa cum se ivește într-un anume ceas al luminii, ci consemnează limpede o stare de spirit a artistului; ele au o surprinzătoare soliditate -surprinzătoare pentru cei deprinși cu prejudecata că acuarela e
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
ostentativ. Acuarelele sale nu se rezumă la stenografierea unei priveliști, așa cum se ivește într-un anume ceas al luminii, ci consemnează limpede o stare de spirit a artistului; ele au o surprinzătoare soliditate -surprinzătoare pentru cei deprinși cu prejudecata că acuarela e o artă a spontaneității. La Gh. Mocanu, spontaneitatea e aparentă: dincolo de ea se ghicește studiu îndelungat care, prin acumulări treptate ale tehnicii, ajunge să se înfățișeze într-o mare libertate a liniei ce trasează contururile, a culorii, a trecerilor
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
curățeniei în cadrul locuinței. Pensulele sunt folosite pentru aplicarea cernelii sau vopselii pe o suprafață. Acestea sunt de obicei făcute din păr strâns într-un mănunchi astfel încât pensula să poată fi manevrată cu ușurință. Pensulele scurte sunt folosite pentru aplicarea de acuarelă sau de cerneală pe hârtie, pe când cele mai lungi pot fi folosite pentru aplicarea de ulei sau acrilice. Există mai multe tipuri de vârfuri de pensulă, dar cele mai folosite sunt: O perie/pensulă folosită într-un anumit mediu (vopsea
Perie () [Corola-website/Science/314296_a_315625]
-
pe hârtie, pe când cele mai lungi pot fi folosite pentru aplicarea de ulei sau acrilice. Există mai multe tipuri de vârfuri de pensulă, dar cele mai folosite sunt: O perie/pensulă folosită într-un anumit mediu (vopsea în ulei, acrilice, acuarelă, etc.) nu ar trebui folosită în alt mediu întrucât ar putea face rău obiectelor pe care este aplicată sau le-ar putea grăbi învechirea. Reziduurile de vopsea sau de solvent ar trebui eliminate de pe perii după folosire. După eliminarea vopselei
Perie () [Corola-website/Science/314296_a_315625]
-
adevărat obsedați de aceste flori. Cei care nu își permiteau să cumpere bulbi de lalele sau chiar lalele, se mulțumeau cu lucrări de artă, piese de mobilier, broderii și obiecte de ceramică pe care apărea siluetă delicată a florii. Multe acuarele ce reprezintă lalele au fost pictate în această perioadă și sunt considerate acum adevărate opere de artă; pe vremea aceea însă, erau numai foi de catalog menite să îi facă pe cumpărători să ia flori scumpe, pentru că numai acestea erau
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
(n. 25 ianuarie 1961, Bobicești, județul Olt) , este pictor român și restaurator de biserici. Majoritatea lucrărilor sale se regăsesc în colecțiile private din țară și din străinătate. Astfel, tablouri pe mucava, uleiuri pe pânză, acuarele și desene în cărbune au ajuns, de-a lungul timpului, în Canada, Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, Ungaria, Austria etc. În 1968, urmează clasele I-IV la Școala Generală din comuna natală (Bobicești, Olt). Părinții - ambii cadre didactice - își dau
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
model se confecționează și varianta masculină, înfățisând viteji legendari, cu coifuri și lănci. Păpușile sunt vopsite cu guașă; modelul urmărit este destul de simplu și realizat în tonuri calde. Uneori desenul este introdus în cuptor, după care tonurile sunt subliniate cu acuarele. Mai târziu, Matrioșca a ajuns și în regiunea Volgăi. În orașul Semionov, Matrioșca este îmbrăcată în sarafan roșu, cu șorț alb, iar pe cap are o băsmăluță galbenă, cu ciucuri colorați. În mână ține un buchet mare de flori. Ca
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
în secolul al XV-lea, care a fost considerată la vremea sa extrem de precisă, fiind folosită chiar și de Cristofor Columb în prima sa călătorie. Juan de la Cosa elaborează în 1500 un portolan foarte frumos ilustrat folosind cerneluri și tehnica acuarelă, rezultat al observațiilor din călătoriile sale, autorul fiind considerat unul din cei mai buni piloți de navă ai timpului său. În acest portolan, este pentru prima dată precizată natura insulară a Cubei. Portughezul Diego Ribeiro, elaborează o hartă (1527) considerată
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
și Construcția Orașelor" între 1960 - 1967, el revine la proiectarea arhitecturală între 1967 și 1969, perioadă în care a realizat numeroase construcții civile și industriale, printre care și o fabrică Pepsi-Cola în 1966. Fiind totodată și pictor, și-a expus acuarelele sale într-o expoziție organizată în 1954, la București, de către Uniunea Arhitecților din Republică Socialistă România. A fost membru în mai multe asociații de arhitecți:
Toma Barbu Socolescu () [Corola-website/Science/320446_a_321775]
-
Podul Langlois din Arles este subiectul a cinci picturi (patru picturi în ulei și o acuarelă) și a patru desene realizate de pictorul olandez Vincent van Gogh. Lucrările au fost realizate în 1888, când Vincent locuia în Arles, în sudul Franței. Pentru realizarea lucrărilor, Van Gogh a folosit un cadru de perspectivă pe care l-a
Podul lui Langlois din Arles (seria lui Vincent van Gogh) () [Corola-website/Science/323501_a_324830]
-
galben, sunt folosite la pod, cer și apă. Utilizarea de culori complementare intensifică impactul fiecărie culori creând „un întreg unificat, coloristic și vibrant.” Naomi Mauer descrie executarea tehnică și artistică a lui Van Gogh din această pictură: Pentru "Podul Langlois" (acuarelă; vedeți jos-dreapta), Van Gogh reușește să creeze detalii exacte ale podului, cum ar fi echipamentul solid, suporturile de fier, suspensoarele și scripeții. Van Gogh a folosit diferite tehnici când a creat pictura, alegându-le în funcție de subiect și de ceea ce voia
Podul lui Langlois din Arles (seria lui Vincent van Gogh) () [Corola-website/Science/323501_a_324830]
-
dar relația lor a suferit când Vincent a început să trăiască cu o prostituată numită Sien. Muzeul Van Gogh susține că pictura este ultima dintr-o serie de trei, dar Debora Silverman a identificat patru picturi în ulei și o acuarelă, așa cum s-a arătat în acest articol. Această pictură înfățișează o femeie ținând o umbrelă în timp ce merge pe pod în urma unei trăsuri care tocmai a trecut peste construcție. Apa din canal reflectă subtil podul și norii de pe cer. Vincent folosește
Podul lui Langlois din Arles (seria lui Vincent van Gogh) () [Corola-website/Science/323501_a_324830]
-
reducerii cererii de fosile, cuplată cu distanțele mari între descoperirile majore, Anning a început din nou să aibă probleme financiare. Prietenul ei, geologul Henry De la Beche a ajutat-o angajându-l pe să facă o litografie pe baza picturii în acuarelă a lui De la Beche, ", care ilustra viața în Dorsetul preistoric și care se baza în mare parte pe fosilele găsite de Anning. De la Beche a vândut copii ale ilustrației geologilor și altor prieteni înstăriți și a donat banii obținuți lui
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]