7,862 matches
-
că am fost în faimosul voiaj alături de domnul Gordon Pym și că de atunci umblu pierdut într-un deșert de gheață, în compania cîte unui pinguin rătăcit. Nu m-a învățat nimeni ce e literatura Literatura s-a insinuat în adîncurile mele ca un virus împotriva căruia nu există apărare și pentru care nu s-a inventat încă vaccinul. M-a posedat și mă posedă cu acea forță a unor iubiri și a unor anumite femei și nu mi-a dat
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
stea apare de două ori. Tăiat cu roșu, încercuit. Cine mâzgălește foaia albastră? Între mare și univers: pământ, voci în surdină. Câmp magnetic, perspectiva buricului. Nimeni nu așteaptă, totul aspiră, totul expiră. În vid frica se risipește; nu spui nimic. Adîncul e un vârf ascuțit. Cine-l va cuceri, cine fii-va văzut la izvoare fierbinți? Vârtej și cărare, valuri cu nori împletesc. Ai strigat. Nu e iubirea clopot de-alarmă? Prea dens, norocul; nereușit bothus lunatus „Mai goi ca oricând
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
tuturor celor care mai semnează în această primă pagină a Gazetei (Radu Boureanu, Pop Simion, Ion Bănuță), o primă pagină care redevine integral politică. Probabil cel mai înflăcărat este Zaharia Stancu, cel care își intitulează, de altfel, articolul: „Da - din adîncul sufletului” și care face un fel de analiză de politică externă cu aer de romanță sentimentală, pentru că invită statele aflate în conflict „să se privească în ochi și să-și pătrundă reciproc în suflet”. Printre curiozitățile stilistice ale acestei pagini
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4659_a_5984]
-
n-ai s-o confunzi cu-a lor! - 6), iar în cele din urmă ridiculizează pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor (Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar - 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă: chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
o astfel de penitență de suflet nu întîrzie a se răzbuna. Sastisit de „hrana asta extralumească”, bardul cedează unei senzualități sui generis, care e atracția spre decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
produs necesar al poeziei, o egalizare a acesteia cu sine, care n-are nevoie de lucruri/teme pentru a se certifica. „Ea este dezvelită chiar de trupul ei.// O femeie în care cobori seară de seară.// Seară de seară în adîncul nopții, în adîncul acestui trandafir.// În adîncul acestui trandafir/ care te închide în petalele lui.// Care petală a strigat că nu sînt aievea?” (Trandafir negru). Efectul e un dinamism al imaginilor care mimează existențialul nu spre a-l „reda”, ci
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
poeziei, o egalizare a acesteia cu sine, care n-are nevoie de lucruri/teme pentru a se certifica. „Ea este dezvelită chiar de trupul ei.// O femeie în care cobori seară de seară.// Seară de seară în adîncul nopții, în adîncul acestui trandafir.// În adîncul acestui trandafir/ care te închide în petalele lui.// Care petală a strigat că nu sînt aievea?” (Trandafir negru). Efectul e un dinamism al imaginilor care mimează existențialul nu spre a-l „reda”, ci spre a acredita
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
acesteia cu sine, care n-are nevoie de lucruri/teme pentru a se certifica. „Ea este dezvelită chiar de trupul ei.// O femeie în care cobori seară de seară.// Seară de seară în adîncul nopții, în adîncul acestui trandafir.// În adîncul acestui trandafir/ care te închide în petalele lui.// Care petală a strigat că nu sînt aievea?” (Trandafir negru). Efectul e un dinamism al imaginilor care mimează existențialul nu spre a-l „reda”, ci spre a acredita cu mai multă vigoare
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
germană, pe care a îmbogățit-o ca nimeni altul. O admirabilă traducere românească a poeziilor sale o datorăm Ioanei Pârvulescu, nu cu mulți ani în urmă. Un comentator actual, Eric Mangin, îl redescoperă pe Eckhart ca pe un scafandru în adâncurile sufletului. Nu e vorba de acea intimitate scumpă modernilor, ci de una pur spirituală, care face din Dumnezeu un locuitor statornic al inimii omenești golită de tot ce nu e esențial pentru ființă. Printre admiratorii misticului de la răspântia secolelor XIII
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
și ce-i cu asta? - Păi... Mai departe, Mutsuko s-a fâstâcit. Avea un fel de a se fâstâci plin de naturalețe, lipsit de teatralitate, așa cum nu se mai întâlnește la fetele din ziua de azi. Părea că undeva în adâncul meu s-a aprins o lumină dulce, care mă făcea să mă topesc de duioșie. - Am avut ciclu. Am rămas încremenit. Fusesem luat prin surprindere. Încă de la bun început, Mutsuko mă uimise cu acest fel aparte de-a vorbi. Deși
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
fost mereu divinul. Divinul este o stihie care se manifestă și totodată se retrage, și din acest joc de „du-te vino“ se naște logosul grecesc. Iar filozofia nu apare decît atunci cînd elementul divin îl atinge pe om în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea dispărînd de îndată ce cauți s-o preschimbi în dexteritate practică (tehne) sau în cunoaștere teoretică (episteme). De
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
pe care o au față de rezultatele tranziției. Cei care cred că există un fond național bun sunt mefienți față de efectele tranziției, iar cei care repudiază fondul autohton au încredere în rezultatele tranziției. Prin urmare vechea dispută dintre fondul oriental din adînc și formă occidentală de suprafață revine, la finele mileniului trei, în paginile volumului Luntre și punte. Din tabăra scepticilor fac parte Irina Nicolau, Alexandru Zub, Neagu Djuvara, Ștefan Augustin Doinaș și Adrian Marino. Din cea a optimiștilor moderați, Andrei Pleșu
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
le pună în valoare. Or, pe mine, în cazul lui Sebastian, mă surprinde tocmai apatia hermeneutică a monografilor săi, care adeseori alunecă pe transparența operei sale fără a le trece prin minte să privească, din cînd în cînd, și în adîncul ei. Sebastian e într-adevăr un „artist amabil“, care, din instinct muzical, „se ferește să apese, să stăruie“ într-o manieră disonantă în enunțurile lui artistice și eseistice. Făcîndu-i în fond un compliment de tip mozartian 1, Vladimir Streinu observă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară. După cum cabana de basm a lui Gunther, ascunsă în adîncul pădurii, provine tot dintr-un străvechi scenariu legendar. Atîta doar că „amabilul” romancier se ferește, din bun-gust, să îngroașe sugestiile, încurajînd cititorul spre o lectură agreabilă, ce reține doar primul nivel al textului și îl neglijează pe al doilea. De
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
ca să-i răspunză pe-ntrecute, și când s-a stins uietul din urmă în curtea chinoviei, și când limba s-a oprit inertă din legănatul ei, încă tot se mai aud răspunsuri jalnice stingându-se unul după altul încet-încet în depărtatele adâncuri păduroase” (O reparație). Sau: „...Acest pitoresc orășel [...] e așezat în voie pe o largă pajiște, la poalele munților, străbătut drept prin mijloc de o gârlă limpede, care, repezită dintr-un izvor înalt din coastele vecine, alunecă, fără să-i poți
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
singurătatea absolută un țel suprem. Revelația din capitolul Singur pare a fi fost, concomitent, fizică și spirituală. În fața naturii calme, de o măreție strivitoare, ca și în fața naturii dezlănțuite, Hogaș își pune aceleași întrebări rămase fără răspuns: „Tăcerea își întinse adîncul tainei sale pînă la hotarele cele mai de pe urmă ale nesfîrșitului, iar din înaltul cerurilor, mîna îndurătoare a Celui-preaputernic aprinse milioanele sale de stele și, cu lumina lor strălucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și răci”. „Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; viforul șuiera, gemea și urla
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
de-a face poezie - spunea Mihai Ursachi într-unul din memorabilele sale eseuri - Poezia însăși nu poate fi ajunsă decît pe o singură cale”, căci „ea e un lucru mai profund și mai filozofic decît istoria. Unicatele cristalizează lent în adîncuri și fiecare din ele poartă enigma strălucitoare a Vieții în Univers...”. „Artistul nu este un producător obișnuit, ci un creator, deși rezultatul creației sale este destinat, ca și cel al producției, consumului social.” Deosebirea dintre ele este însă esențială, spune
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
întregii umanități Papa se opune oricărui atac al Statelor Unite și Franței, apreciind că acesta ar agrava masacrul și ura și nu vor putea fi limitate. Francisc le-a adresat o scrisoare oficialilor G20 reuniți la Sankt Petersburg, cerându-le "din adâncul inimii" să renunțe la orice opțiune militară în Siria. Această zi de post și rugăciune se înscrie în linia de mobilizări a Bisiericii Catolice, la propunerea lui Ioan Paul al II-lea, în timpul războaielor din Balcani și împotriva unei intervenții
Inițiativa Papei Francisc, privind intervenția în Siria by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55425_a_56750]
-
distruse. Urmele adânci sunt greu de șters mai ales pentru zecii de mii de oameni care nici astăzi nu se pot întoarce la casele lor din cauza radiațiilor. La 11 martie 2011 un cutremur cu magnitudine 9 pe scara Richter zguduia adâncurile oceanului. Valuri uriașe, înalte de până la 40 de metri, au invadat uscatul. În localitățile de coastă, oamenii îngroziți au încercat să se pună la adăpost. Intensitatea seismului a fost echivalentă cu forța a opt mii de bombe atomice. La sol
Cutremur, tsunami și dezastru nuclear. Japonia comemorează doi ani by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56657_a_57982]
-
tema principală a cărții, aceea a debusolării Imperiului austro-ungar în care, dincolo de aparența neclintirii, se petreceau dislocări dramatice. Erau de asemenea proporții încât centrul acestui conglomerat de națiuni și culturi părea să fi dispărut și trebuia căutat. Impulsuri centrifugale agitau adâncurile imperiului cezarocră iesc, generând dezagregările care-i vor grăbi sfârșitul. Nu doar „periferia” este așadar vizată în cartea Corinei Ciocârlie, ci toată Europa de mijloc din primul sfert al veacului trecut, cu întâiul război mondial și cu tot ce i-
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
fiordul Sli, o localitate stâncoasă și murdară ai cărei locuitori găsesc o plăcere îngrijorătoare în aspectele crude ale vieții. Acolo, au obiceiul ca, dacă nu le place cum arată un copil atunci când iese din pântecele mamei, să-l arunce în adâncuri, așteptându-l pe următorul. Se pare că Djarf însuși fusese un bebeluș care avea colici, și numai bunăvoința fluxului și perseverența sa încăpățânată l-au purtat spre celălalt țărm după ce tatăl său încercase să-l înece. De atunci încolo s-
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
prima dată cu marea tragediană Eleonora Cărăuțeanu, proaspăt întoarsă din Italia, după decembrie 1989, și când ea începe să-și recapete moșiile încet, încet, ajutată și de Jurubiță acesta, marele ei amorez. Citez: Apoi ea lăsă să-i scape din adâncul pieptului un suspin înfocat și se aruncă în brațele lui Jurubiță strângându-l la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție sigur manglită.) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii clipeau din când în când cu scântei
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
unicitate. În celălalt volum vom regăsi permanent trimiterile necesare spre direcțiile în care știința a plonjat către identificarea resorturilor ce par, într-un anumit fel, să-l demitizeze pe acest partener „maleabil și neproblematic”, care este corpul uman, „în căutarea adâncului dificil și tulburător al Eu-lui”. Și, pentru că Erwin Kessler tot l-a amintit în eseul său pe Rembrandt, am putea să zăbovim câteva secunde asupra uneia din temele sale predilecte, autoportretul. De la primul la ultimul exercițiu, marele artist parcurge secvențial
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]