1,416 matches
-
Bea. Dar pentru natură n-are nici o importanță dacă apa e scoasă din lacul vecin sau ținută în zăpadă să se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn? Cum s-o asculte, când ea le recomandă cumpătarea, iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apropie de altar! Departe de aici, tu, cel bântuit de pofte rușinoase!“ Își înăbușă un suspin adânc și apucă cu ambele mâini cupa plină cu vin. Varsă câțiva stropi peste capetele statuetelor, pentru ca spiritele însetate ale morților să se adape și ele. Câteva picături cad alături. Încep să se lățească și să se unească, pentru ca într-un final, în fața ochilor lui uluiți, să ia forma unui chip lipsit de viață, cu orbite goale și rânjt hâd. Îngrozit, face un pas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și, În loc de lichidul roșu, conținea un ou mare, frumos, alb ca zăpada. Femeile Îl luară și-l puseră jos, Într-o grămăjoară de nisip galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură liniștea deplină; în stânga, un râu dă viață peisajului, iar animale felurite cum sunt cerbii, căprioarele, iepurii se adapă în apa limpede și cristalină a acestuia; în dreapta, florile înmiresmate de un parfum de vrajă fac trecerea spre pădurile dese, iar în spatele meu, doi pui de ursuleți se joacă în iarba moale și pufoasă a țărmului râului. Un glas puternic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pi raza noastră. - Vez’ tu rază, când te-or chema la giudecată! - Di ci s’ ne cheme la giudecată? Peștili-i a’ cui Îl prinde, nu-i Însămnat ca gita. Ce, ei, călugării, l-au ’grijit, l-au țăsălat, l-au adăpat? - hă-hă-hă, pește-adăpat! - Chiar așă, Moșâiacob: o vinit de bunavoia lui pe raza noastră, ‘i-al cui Îl prinde! Se duc și se tot duc Mănenii noștri la pește cum s-ar duce la coasă ori la cules via. Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-s de mulți peștii, că trebuie să te duci la ei cu căruța - când se rup iazurile. Dar și când nu se rup, tot așa. La noi nu te poți scălda, de-atâta pește; la noi, vrea vita să se-adape din gârlă și se-neacă cu pește - așa se zice, n-o fi chiar așa, dar ce e, e: pe la noi, numai Moș Iacob se fâțâie cu undița - i-a dat-o tata și i-i rușine să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prinși În lăculețul anume făcut pentru ei. Copiii nu dau semne că ar avea de gând să vină-ncoace; dar nici nu vorbesc cu mine, deși uneori mă apropii mult de ei. Uite un om, coborât la gârlă să-și adăpe vitele. Îl știu, am luat lapte de la el. Copiii, În frunte cu băietanul care zisese să-i dau peștii s-a apropiat de el și-i spun ce i-or fi spunând, tot arătând spre mine. Știu eu ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Minodorei pare fără sfârșit. Dacă am avea puterea să pătrundem în acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că Imperiul comunist a explodat ? Istoria se scrie din păcate cu sânge și cu suferințe iar eu și alții puțini ca mine mai facem umbră pământului numai pentru a putea depune mărturie. Mărturie că tot ce se petrece azi se adapă din sângele și suferințele trecute. Măcar dacă tot ce se construiește acum ar fi ridicat pe temelii sănătoase și trainice... Dar cine știe câte suferințe rezervă viitorul, căci oamenii sunt mai răi și mai lacomi decât câinii. Iar lăcomia după avere, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acelea nu am primit nimic de mâncare, iar apă ne-au adus doi militari în cele două dimineți ; nenorocirea era că nu aveam în ce s-o păstrăm și rămâneam doar cu ce puteam bea din găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu, ca tot omul. dar icoana la care mă rog s-a tocit și s-a șters. mă rog la o ramă goală. mă rog fierbinte, ca un cazan cu smoală. țara mea mă iubește. mă strânge în gheare. îmi adapă zilele cu disperare. aflu, zi de zi, de la suferință, că-s viu. aflu, noapte de noapte, că trăiesc în pustiu. și asta e bine. mă îmbărbătează. îmi confirmă că n-am ajuns în zadar la amiază. în arenă, dumnezeu zdrăngăne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul moldovean cu deschidere spre cultură și dornic să impună puterea legii (Vasile Lupu). O analiză istorică, economică, demografică etc. ar putea duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul moldovean cu deschidere spre cultură și dornic să impună puterea legii (Vasile Lupu). O analiză istorică, economică, demografică etc. ar putea duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mihail însemna un eveniment care de obicei se sărbătorea la " Pui de urs", în Rahovei, unde cînta, din cînd în cînd, doar atunci cînd era vorba de un chiolhan serios, pînă în ziuă, cu trăsuri și șampanie în gălețile de adăpat caii, unde cînta chiar Cristian Vasile, cu paloarea lui de zile bune pe chip și în voce. Iar dacă va fi așa, n-avea de gînd să stea deoparte, o să-l pună pe ticăitul și zgripțorul ăsta de Leonard să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cenușii de șiac și în cap avea o pălărie neagră, lată în boruri. —Stăi, Roibule, zise el blând calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cumperi calul... Da! zise primarele, atunci e semplu de tot... —Châm! atunci fiecare cu al său! sfârși popa, înșfăcând paharul și dându-l de dușcă. Târziu, când treburile fură puse la cale și mortul fu îngrijit creștinește, roibul străinului fu adăpat de Petrache; iar părintele și primarul porniră spre casele lor, clătinându-se. Luna plină lumina grădinile adormite și căsuțele pitite în livezi. Dealurile se înălțau negre dincolo de apă și iazul sta neclintit, ca o oglindă uriașă, cu luna în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită deasă, care răsfira ramuri neclintite în jos. Amândoi oamenii priveau într-acolo. — Acolo ne oprim și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați... —Valeu, valeu!... ia stați o leacă, oameni buni... Oamenii întoarseră capetele. Pe cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de deal, unde, singuratică, se zugrăvea pe cer o fântână cu cumpănă. Merserăm un ceas, merserăm două, la pas, urcând și coborând necontenit, pe sub pădure. Apoi abia într-un târziu suirăm cu greu, cu suferință, spre acea fântână; și după ce adăparăm caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în perdea, cu vitele... Noi suntem deprinși cu toate... Boieru-i boier, el are alte obiceiuri... El are altă piele... zise moș Nastase; și amândoi începură a râde. Coborâră, trecură pe dinaintea bordeielor. Câțiva oameni îmbrăcați în straie mohorâte umblau prin bătătură, adăpau vite, duceau cai de căpăstru, se învârteau în jurul unei fântâni cu cumpănă. —Boieru a venit acasă? strigă moșneagul cătră ei. —Venit, venit! răspunse cineva, cu glas gros. —Iaca-i bun... mormăi moșneagul, mai mult în sine. Nici curtea n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea lămuriri. El nu le mai așteptă. —Ei, v-ați așezat? ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rușilor care ziceau mereu ,,Harașo, davai’’ , iar spre disperarea mea, calul tot mai rezista și iată-ne ajunși lângă Roman. La barieră au luat altă căruță observând totuși că, caii erau oboșiți. La întoarcere spre casă neam oprit, i-am adăpat, i-am lăsat liberi să pască, altfel erau puține șanse de Așajunge acasă. După câteva ore de odihnă ne-am întors la pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii de cântec și neam românesc (vol.Cercul Militar Huși ) îi încredințează iarăși tuturor zărilor, pentru ca, în sfârșit, Trandafirul de la Moldova să reprezinte
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. 2. S-a uitat înainte, și iată că pe cîmp era o fîntînă; și lîngă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fîntîna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. 3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fîntînii. 4. Iacov a zis păstorilor: "Fraților, de unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și lîngă ea erau trei turme de oi, care se odihneau; căci la fîntîna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fîntînii era mare. 3. Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fîntînii, adăpau turmele, și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fîntînii. 4. Iacov a zis păstorilor: "Fraților, de unde sunteți?" "Din Haran", au răspuns ei. 5. El le-a zis: "Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?" "Îl cunoaștem", i-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]