13,375 matches
-
zise Adrian. — Bineînțeles că nu. N-am vrut să zic... se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o să mai publice deloc articolul ei despre tine. Și, oricum... — Șam... — Oricum, vor crește vânzările cărților tale care se mai găsesc pe piață, indiferent de ce-o să zică ea despre tine. — Adevărul e că nu stau deloc rău cu vânzările. Adăpostul e... — Un text inclus în programa de bacalaureat. Știu, mi-ai mai spus-o. Dar cu asta n-o să ajungi bogat. După cum n-o să ajungi bogat nici cu o nouă antologie Paragon despre nu știu ce rahat plictisitor. Tu ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
n-o să ajungi bogat nici cu o nouă antologie Paragon despre nu știu ce rahat plictisitor. Tu ai nevoie de fapt de un serial TV și-o reeditare simultană a cărții într-o colecție populară. Uite care-i treaba: o să propun adaptarea Adăpostului pentru un serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam. Uite, de-ndată ce mă-ntorc din State, o să le arunc o pastilă despre Adăpostul celor de la BBC. O să fac treaba asta, pe cuvânt, chiț că te prinzi sau nu s-o demascam pe Fanny Tarrant. Nu-ți cer decât să te mai gândești. Își privi ceasul de mână: — Dumnezeule mare, trebuie s-o-ntind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Adrian. N-am nimic de pierdut. Spre deosebire de Șam, mie unuia nu-mi pasă de ce-o să zică Fanny Tarrant despre mine. — Așa crezi tu... Oricum, ce rost are să dai niște bătălii în numele lui Șam? — Mi-a promis c-o să adapteze Adăpostul pentru BBC, răspunse Adrian. — N-o să iasă nimic din povestea asta, prezise Eleanor. — Știu, spuse Adrian. — Și-atunci de ce o faci? — Dacă iese mișcarea, o să-ncasez niște drepturi de autori... Cei de la Chronicle plătesc destul de bine, din câte știu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zise el ușor ranchiunos. Trebuie să ai capacitatea de a citi. Trebuie să știi unde anume să cauți lucrurile de care ai nevoie... — Știți, proza dumneavoastră a însemnat cândva foarte mult pentru mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi, toată chestia e că pentru mine Adăpostul n-a fost o lectură obligatorie. N-a fost tema de studiu, nici lecție de tocit pentru examene. A fost o chestiune intimă, secretă, subversiva. — Știu ce vreți să spuneți, zise el, zâmbind. Nu-i puteți împiedica să-l predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zise el, zâmbind. Nu-i puteți împiedica să-l predea în școli? — Nu cred ca se poate, răspunse Adrian. Oricum, îmi prind bine drepturile de autor. — Aveam o gașcă la scoala, isi aminti Fanny. Eram că o societate secretă. Citeam Adăpostul cu glas tare și ne contraziceam pe tema asta, dar nu ca niște critici literări, ci în privința personajului care ne plăcea cel mai mult - Maggie, Steve sau Alex - și în legătură cu ce li s-o mai fi întâmplat după terminarea românului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe tema asta, dar nu ca niște critici literări, ci în privința personajului care ne plăcea cel mai mult - Maggie, Steve sau Alex - și în legătură cu ce li s-o mai fi întâmplat după terminarea românului. Era, într-un fel, religia noastră. Adăpostul a fost Biblia noastră. — Doamne Dumnezeule! se cruci Adrian. Cât a durat povestea asta? — Un trimestru întreg. Cel de vară. — Iar apoi, în vacanță, ați citit o altă carte și ați întemeiat o nouă religie? — Nu, n-a mai urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Dumnezeule! se cruci Adrian. Cât a durat povestea asta? — Un trimestru întreg. Cel de vară. — Iar apoi, în vacanță, ați citit o altă carte și ați întemeiat o nouă religie? — Nu, n-a mai urmat nici o carte la fel de bună că Adăpostul, spuse ea. Am luat cu mine exemplarul făcut varză de-atâta citit, ca să-mi dați un autograf, daca nu aveti nimic împotrivă. — Firește că n-am. Fanny scoase din geantă o veche ediție Penguin a Adăpostului, cu copertele soioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
carte la fel de bună că Adăpostul, spuse ea. Am luat cu mine exemplarul făcut varză de-atâta citit, ca să-mi dați un autograf, daca nu aveti nimic împotrivă. — Firește că n-am. Fanny scoase din geantă o veche ediție Penguin a Adăpostului, cu copertele soioase și paginile îngălbenite de vreme, si i-o înmâna lui Adrian. Pe pagina de gardă el scrise Lui Fanny Tarrant, cu urări de bine. Adrian Ludlow. — La vremea respectivă erați la o școală cu internat? o întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am sculat cu noaptea-n cap. Aștept să sosească ziarele de duminică. — De unde știi c-o să apară-n ziarul de azi? — A fost anunțat în suplimentul duminical de săptămâna trecută: „Fanny Tarrant ia urma lui Adrian Ludlow și-i descoperă adăpostul“. Sună bine, isi dădu Șam cu părerea. S-ar putea să iasă o chestie drăguță. — Ba n-o să iasă, zise Eleanor. — De unde știi? — E-o poveste lungă. Am s-o scurtez cât pot. Stai jos. — N-aș putea să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
chestii serioase și-o să meditez. Poate o să scriu și un român. — Un roman? — Îhî. M-a bătut dintotdeauna gândul să-ncerc să scriu și eu un roman. — E mai greu decât crezi, spuse Adrian. Vasăzică nu te oferi să adaptezi Adăpostul pentru BBC? Aaa... nu, deocamdată nu, răspunse Șam, un pic jenat. Îmi pare rău. Înțeleg că tot complotul nostru îndreptat împotriva lui Fanny Tarrant a cam eșuat. — Da. — Te-a căutat Peter Reeves de la Chronicle? — Da. — Nu l-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând ziarul de azi, o grămadă de lume o sa se-ntrebe „Adrian și mai cum?“ — Atunci de ce ai mai bătut capul cu el? — A scris o carte care cândva a contat enorm pentru mine. Adăpostul. — N-am auzit de ea... Nu te-ai mai ocupat de mult de-o vedeta adevărată, nu? Te pomenești că i-ai băgat în sperieți pe toți. — I-am băgat în sperieți pe cei care se ocupă de imaginea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și pregătesc adăposturile pentru animale. Când luna noiembrie se apropie de sfârșit, Toamna mai plânge puțin, apoi, cu o ultimă reverență, face loc surorii sale, Iarna, retrăgându-se pentru o nouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și pregătesc adăposturile pentru animale. Când luna noiembrie se apropie de sfârșit, Toamna mai plânge puțin, apoi, cu o ultimă reverență, face loc surorii sale, Iarna, retrăgându-se pentru o nouă prezență în anul următor. Klara Șteinberg, clasa a V-a C Toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
curtea. În iederă alergau șopârle. Casa lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
azi doar mai puțin gracilă, tot grațioasă Însă, și că energia aproape agresivă de odinioară se transformase cu timpul Într-o senzualitate discretă, mai mult presupusă decât evidentă, câtuși de puțin ostentativă, provocatoare. Acest lucru Însă nu o punea la adăpost de privirile apăsate ale cohortelor de machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție În traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și În relații excelente cu Poliția, care mișunau În Piața Carolina, răsucind pe degete grele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era pentru Flavius-Tiberius. Mesajele erau aceleași de ani de zile, urări de bine și sănătate În care nu mai credea nimeni, dar le acceptau totuși cu Încrederea cu care unii Înghit tabletele de aspirină care i-ar pune, chipurile, la adăpost de accidente vasculare. Nu doar textele erau aceleași, ci și vederile, cumpărate cândva la un preț avantajos, pentru o viață Întreagă. Erau tot mai Îngălbenite și cu culorile tot mai șterse. Caligrafia se modifica și ea. Semnate o vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas, Tereza, Sabina și ceilalți, pe care avea să Îi descopere cu o uimire egalată doar de limpezimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o viață și pe colaborarea prietenească a unui arhitect care a proiectat și Casa de Cultură a Sindicatelor și pe un inginer beton În rezistență. Cum războiul rece era Încă destul de cald m-am gândit și la un mic adăpost antiatomic prevăzut cu tot ce trebuie până la restabilirea păcii și a victoriei socialismului sau a capitalismului pe tot globul. Băiatul meu Învăța bine și era normal să se facă doctor. Drept pentru care a luat ore de chimie, biologie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pământ pe fundul văii. Isamu ajunse la concluzia că e mai bine să-și lase fiii să învețe. Într-o noapte, un neguțător surprins de o furtună puternică bătu la ușa lui Isamu. Isamu dădu ordine ca omul să primească adăpost peste noapte și, pentru a-și arăta recunoștința, neguțătorul îi oferi lui Isamu un sul rar de caligrafie în dar. Ceea ce nici neguțătorul și nici Isamu nu-și dădură seama era că unul dintre caracterele scrise pe sul era greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noiembrie 2003. Este cunoscut entuziasmul cu care Tache Ionescu, fost ministru de externe și prim-ministru al României, a salutat în ziarul "Dimineața", din 1 decembrie 1912, Albania, noul stat independent din Balcani. Istoricește, albanezii au găsit în România un adăpost cald, primitor, prietenesc, care le-a permis să desfășoare o activitate patriotică în slujba patriei lor. Nu întâmplător primul abecedar al limbii albaneze a fost tipărit la Brăila de precursorul Renașterii Naționale Albaneze, Naum Veqilarxhi, fost colaborator al pandurului Tudor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
auditului intern îi revine sarcina de a recomanda proiectarea de structuri simple, descentralizate și flexibile care să nu îngreuneze verificarea și respectarea procedurilor. b) Relativitatea controlului intern Oricât de bine ne-am organiza, nu putem pretinde că vom fi la adăpost de toate neregulile sau disfuncționalitățile/abaterile care pot să apară de la un ecart stabilit. Dacă totuși controlul nu există, și se știe bine acest lucru, atunci este posibil să apară situații care nu pot fi stăpânite. Scopul organizării controlului intern
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]