7,542 matches
-
latine și al Bisericii. O lecție pentru viitor: o nouă tehnologie de comunicare despre care s-a crezut că este centralizatoare se dovedește un dușman necruțător pentru forțele aflate în plin exercițiu al puterii. în 1517, Luther le citește Biblia adepților săi, se ridică împotriva corupției papalității și se aliază cu principii germani contra Bisericii și a împăratului; protestantismul se pune în slujba naționalismului, în care-și face cuib. Vremea națiunilor poate să înceapă. Carol Quintul, succesor al Regilor catolici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în America Latină, locuitorii orașelor, a căror mizerie va crește neîncetat, vor fi din ce în ce mai sensibili la discursul acestor Biserici evanghelice, devenite puteri financiare, ideologice, militare și politice de o importanță majoră. în Brazilia, ele numără deja peste 30 de milioane de adepți, fiind prezente și în Japonia, India, China și Indonezia. Așa cum au mai făcut-o, ele se vor înțelege cu mafiile, cu sindicatele crimei, putând foarte bine să se alieze uneori cu pirați laici, cu traficanți de arme, de femei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
va strădui să-i adune pe criticii de pretutindeni ai Ordinii economice și să convertească laici din rândul celor pe care i-am numit mai sus „coaliția critică”. Promițând apartenența la o comunitate îUmma), Islamul va primi tot mai mulți adepți din rândul persoanelor izolate, al firilor mai slabe, al multor învinși ai vieții sau al celor revoltați. El va întreprinde acțiuni sociale pentru cei mai dezmoșteniți, oferindu-le ceea ce nu le poate oferi piața: forme concrete de solidaritate, caritate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a izgonit) o fracțiune semnificativă a populației, va trebui să instaleze o Dar al-Harb î„zonă de război”). Ultimii credincioși ai altor religii monoteiste vor fi tolerați în mod provizoriu, dar cu un statut inferior, acela de dhimmi î„protejați”); adepții altor filosofii și ateii vor fi alungați de pe aceste teritorii. • în teritoriile în care puterea musulmană a devenit dominantă în totalitate, toți credincioșii aparținând unei alte religii monoteiste vor trebui convertiți sau izgoniți: evreii, pentru că nu au acceptat Coranul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ele. După aceea, își vor propune să-i elimine pe creștinii și pe evreii din locurile sfinte din Irak și din Ierusalim, pentru ca apoi să preia puterea în Liban, Egipt, Africa de Nord, Asia Centrală, Indonezia și Pakistan. Vor reclama apoi expulzarea tuturor adepților filosofiei iudeo-grecești din alte teritorii cucerite anterior de către Islam, din Spania până în China. Alte grupuri, de tipul Al-Qaida de astăzi, vor propovădui războiul sfânt imediat împotriva imperiului american, a Israelului, a Europei, a economiei de piață și a democrației înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Facultatea de Arte străbătură cu repeziciune mintea poetului. Și, printre ele, chipul acestui bărbat, Arrigo da Jesi, care pe atunci ținea catedra de filosofie naturală. - De când ai părăsit Parisul? Întrebă poetul. - Timpurile s-au schimbat pe meleagurile Franței. După atacurile adepților papei, devenise imposibil să mai predai cu seninătate. Așa că am traversat Alpii și m-am oprit pentru o vreme În mai multe orașe din Nord. În ultimul timp am predat la Toulouse. Surprinderea inițială a lui Dante se risipea pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mai bine mă întorc la Paris unde, repet, foșgăiala aceea de tineri ascunși prin toate cotloanele era extraordinar de tonică. Nu știu câți dintre ei au ajuns actori, dar ceea ce făceau acolo era de domeniul teatrului profund, adevărat. Lecoq nu era un adept convins al pantomimei, dar o preda, cel puțin în aspectele care îi erau strict necesare actorului. De exemplu ne-a arătat într-o zi cățăratul pe un zid; ne-a plăcut teribil, pentru că nu era vorba doar de o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Lecoq nu l-a impresionat deloc. Mai dau o tură și mă întorc, omul meu plecase și mă iau în vorbă cu o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică? vrea să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu ceva ani... și îi turui dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
petrecut cu poșetele Louis Vuitton, cu costumele Chanel. Datorită banilor care au Început să curgă valuri-valuri, tot ceea ce până atunci nu era accesibil decât unei categorii restrânse de oameni și-a făcut loc spre suprafață și a câștigat din ce În ce mai mulți adepți. Un atac are loc tocmai pentru că există o personalitate susceptibilă de a fi atacată. Aș fi vrut să-mi anihilez personalitatea, să mă gândesc că nu am avut niciodată așa ceva, dar cum aș putea să-mi imaginez o existență fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sud de Königstrasse, în Wannsee, se găsesc tot felul de clinici și spitale private - de-alea elegante și scumpe, unde se folosește la fel de mult eter pe podele și geamuri ca și pe pacienți. În ceea ce privește tratamentul, există tendința de a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să-l trateze de parcă ar fi suferit o comoție, cu câteva asistente rujate care să-l ajute cu mărcile mai scumpe de periuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
magnifică; părți din ea au fost excavate de arheologii germani în 1879 și 1904 și trimise la Berlin, unde partea frontală a altarului a fost reconstruită în Muzeul Pergamon. . Haile Selassie I, împăratul Etiopiei între 1916 și 1974, considerat de către adepții mișcării religioase a rastafarienilor drept simbol al lui Dumnezeu încarnat pe pământ. . Soldat (în lb. germană în original). . Walter Adolph Georg Gropius (1883-1969), arhitect german, pionier al arhitecturii moderne. . Specialități tradiționale de cârnați din Germania. . James Ramsay MacDonald (1866-1937), premier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face într-adevăr rău, un mare rău. Fiindcă unele dintre aceste reproșuri au la bază fapte reale, desigur, doar că aceste fapte sunt interpretate incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gât pentru a putea continua orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima e folositoare pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe adepții primului și a-i afurisi pe complicii celui de-al doilea. Epicur nu gândește atât în termeni de bine și de rău, cât în termeni de bun și de rău. în această ordine de idei, „bun” desemnează tot ceea ce permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură, blândețe și pace. Plăcerea teatralizată de Petroniu nu seamănă deloc cu cea practicată de adepții filosofiei lui Epicur. La o masă organizată pentru a celebra aniversarea nașterii Magistrului - care și-a exprimat dorința în acest sens în testamentul său -, Philodemos mănâncă roadele pământului și ale mării italiene: năut, varză și sardele încă strălucind de prospețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată. Philodemos investește, în ceea ce-l privește, în domenii noi, evitate de primii adepți ai lui Epicur: istoria filosofiei, muzica, poezia și retorica. De unde o abilitare a esteticii în geografia intelectuală epicuriană. Descoperirea papirusurilor din vilă scoate, într-adevăr, la lumină o Istorie a filosofiei în zece volume semnată de Philodemos. Când, în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sunt întotdeauna înțelepți, iar stoicii sunt adesea incapabili să suporte și să se abțină - maxima lor - cu eleganță... Să lăsăm deci în urma noastră ideea unui discipol al Grădinii egocentric, preocupat doar de sine și uitând de lume confruntat cu un adept al Porticului, angajat în treburile cetății, virtuos, măreț, mare senior, semănând până la confuzie cu clișeele peplumurilor... Versiunea lui Cicero spune mai multe despre incapacitatea unui om de a trăi la înălțimea idealurilor sale decât despre adevărul tezei lui. Pentru că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de gândirea unui bolnav mintal care sfârșește prin a-și pune capăt zilelor în floarea vârstei? Care-i imbecilul în stare să crediteze poemul epicurian cu o fărâmă de interes, știind că este produsul unei individualități deranjate? Dificilă agape la adepții Răstignitului... Ca să calomniezi cu folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]