3,016 matches
-
urmează pe acest amorezat ce se înalță tot mai sus,atât de sus încât privirea mea nu-l poate atinge și se prăbușește în negura unduitoare asemeni unei draperii din mătase fină. Și aerul devine tot mai rece și-o adiere trezita din somn,zâmbește luni și fruntea-ș înaltă din pădurea de stejari și așează peste mine nu covor țesut din parfumuri fine.Îar eu inspir adânc absorbind mireasma răcoroasă a nopți și atras de clipocitul luminos ce străbate cerul,îmi
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
și frumusețea dimineți persistă că un parfum multicolor ce-ți decorează sufletul,Ionașcu porni dealungul bulevardului admirând vitrinele magazinelor și ignorând trecători ce-l depașeau.Mergea încet savurând fiecare minut petrecut în aerul dimineti.Dar se obri brusc când o adiere ușoară învălui trupul său lipindu-i de piele un parfum de iarbă cosita izvorât din parcul din apropiere și urmărind parfumul pătrunse prin porțile din fonta forjata,străjuite de doi lei scluptați în granit și se așeza pe o bancă
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
câte mai face și a făcut în numele religiei. Toți suntem, sigur, o parte din univers, de acolo venim și acolo ne ducem ; azi am avut șansa să reprezentăm un om, mâine poatem suntem o frunză, un nor sau o simplă adiere. Sa mulțumim celui de sus pentru tot ce ne-a dat sau ne va mai da. Că suntem daci, români, este foarte important pentru istoria noastră, esențial pentru noi cei de azi este să avem grijă de noi, de CUIBUL
DACIA ŞI DACII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352910_a_354239]
-
și imaginilor horror, povestirea se încheie astfel: „Experiența de pe insula Trios o să le rămână mereu în amintiri, dar mai ales lui Miwaco care știa, în sfârșit, care era scopul ei în această viață” și care i-a dat speranța unei adieri eliberatoare din strânsoarea demonicului. Prin lecturarea acestor povestiri am constatat că magia neagră are o atracție deosebită asupra imaginilor imaginate ale autorilor, conștienți de un impact mult mai mare asupra unui public postmodern. Obișnuit cu producțiile horror, dar și cu
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
multe flori... Dar dorul să-mi bată cuminte! Când luna ne săruta și-n toate Se simte mirajul iubirii, Când sunt înfloriți trandafirii, Dansează cu mine în noapte! Și-n valsul iubirii mă strânge, Dansează cu mine în vânt, Cănd adierea e cânt, Iar mărul petala își plânge! Rămâi în al meu univers, Dansează cu mine în ploaie Trimite-mi iubirea în valuri,șuvoaie De dor în pasul meu șters! Referință Bibliografica: RĂMÂI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RAMAI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354281_a_355610]
-
relații casnice și intratribale, ce “crezi” că ar mai putea dumiri persoana mea. Începe frust, are un plan pentru așezarea fiecărei vorbe, nu aruncate otova ca să rămână “nemestecate”, își pironește ochii din nou în lustra aprinsă în toiul zilei, o adiere a elicelor ventilatoarelor îi clintesc un mușchi al obrazului încă neted și proaspăt bărbierit, întins totuși și care își încheie sub barbă rictusul abia încolțit a unei neliniști interioare, poate “păcatul” de a se confesa unui “semiateu” “lucrat la greu
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
clipe ce zace-n speranța aștept lacrima soarelui să spele de păcate, coroană abandonată ciorilor stinghere... O toamnă, zeița care teși visarea, măi lasă-mi, frunzele să-mi acopere gândurile ce mor de dorul iubirii, să-mi aducă a veșniciei adiere păsările să mă atingă cu degetele fericirii. Referință Bibliografica: Sunt copac / Elenă Lavinia Niculicea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT COPAC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354344_a_355673]
-
din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Autor, OCTAVIAN CURPAȘ Editura "Anthem" Arizona, SUA, octombrie 2011 CAPITOLUL I Trei instantanee cu copii, părinți și bunici din România, la început de secol XX Arizona. Veri fierbinți, cu frunțile nopților mângâiate de adieri pale de vânt și lumina dimineților, limpede și clară, inundând fiecare colțișor al orașului moleșit de căldură... Într-una din aceste dimineți strălucitoare și calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
mai 2012 Toate Articolele Autorului O ÎNTREBARE! Ce ai putea să-mi dai tu mie, Să am prilej de bucurie? Dă-mi zâmbetul tău cald, Privirea în care să mă scald. Dă-mi câte o simplă mângâiere, A tinereții veche adiere, Să-ți dau în schimb iubirea mea, Pe care o simte inima. *** NU TE RECUNOSC! Nu te recunosc persoană, Oare tu ești cel ce ai fost? Tânăr, mândru, fără teamă, Acum bătrân și fără rost! Referință Bibliografică: O întrebare! Mihai
O ÎNTREBARE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354419_a_355748]
-
iubirii. Și stele-n pupilele lui se ascund. Palma luminii din ziua de astăzi, Ușor mângâiat-a pleoapa de cer. Aplaudă crinii cu mâinile noastre, Iar stihul se-apleacă plin de mister. Scriu cu lacrima-n genele ierbii... Și las adierea să spulbere-n vânt, Un zâmbet de viață din grădina iubirii, Având poezia ca un candid veșmânt. Cluj Napoca, 21 aprilie 2016 Pictură S-a oprit în loc clipita... Să mai zăbovească-n noi, Picurând din veșnicia, Stihului ce-aduce zori. Dacă
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
Karl deschise larg fereastra camerei sale. Cu mâinile sprijinite de pervaz, începu să recepteze cu aviditate unduirile înviorătoare din văzduh, menite să alunge monotonia și nepăsarea din timpul verii și trezind sentimente de nostalgie ce dau sens preocupărilor și speranțelor. Adierile vântului, scuturând câte o frunză din umbrarele dese ale plopilor și teilor de pe bordura aleilor, aminteau lumii un sentiment atavic. Inducea astfel sentimentul sfârsitului abundenței inconștiente și reînvia meditația însingurării prin care, periodic, lucrurile și ființele trebuia să se destăinuie
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
bâțâim cum fac acum consătenii noștri, care, după cum observ, au intrat cam adânc în „crama președintelui”. - Nu am nimic împotrivă, merg cu plăcere. Chiar doream să plec din fumul acesta. Mă sufoc, cu toate că au ferestrele larg deschise. Nu intră nicio adiere de afară și, după cum ai observat, a început să se înnoreze. Cei doi tineri se îndreptară spre sala de spectacole, sub privirile pătrunzătoare ale lui Viorel, ce tremura de nervi. I-a propus Ramonei să meargă și ei la dans
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
orizontului. Nu e nimeni în tot parcul. E doar paradisul meu. Sunt un visător, dorm liniștit, izbăvit de orice griji, cât e ziua de mare, printre ierburi și flori. Lucrează albinele pentru mine, așa că eu dorm liniștit, cu fața la soare, în adierea caldă de vară. Atât de adânc am adormit încât, de la o vreme, încep să visez. Îmi părea că cineva se apropie de mine și îmi privește somnul. Era o fată ca o școlăriță cuminte cu ghiozdan. Ce fată minunată! N-
VIS ÎN ZI DE VARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353820_a_355149]
-
hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, si păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare că să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ Referință Bibliografica: Zanmai / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZANMAI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353835_a_355164]
-
nevoie să-l invite, ci pur și simplu se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr. Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
simțurile fără ca organismul să nu reacționeze imediat la această apropiere, în care două corpuri își transmiteau unul celuilalt involuntar senzații interesante. Încercă să se depărteze cât mai mult de corpul tânăr ce-i vibra în brațe ca o frunză în adierea brizei din zorii zilelor de vară târzie, sau ca o strună de violă în mâna unui violonist maestru cum era Ștefan în problema seducerii femeilor. Capul Daliei se odihnea pe umărul bărbatului, simțindu-și creșterea precipitată a bătăilor inimii, în timp ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
vrăjite înspre zare în ritmuri repezi parcă aiurite umplându-le de saț și de ardoare nu se sfiesc veșmântul să și-l poarte în lumea largă într-un gest firesc e felul lor în drumul către moarte să-i spună adierii „te iubesc” *** Referință Bibliografică: iubire mută / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
IUBIRE MUTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353901_a_355230]
-
purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul decor o vrăbiuță din ramuri
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353906_a_355235]
-
Toate Articolele Autorului Din unghere răsăreau umbre sfioase tăcerea deasă transforma tic-tacul în suspin, se adunau secundele rătăcite în casă viața se unduia peste destin. Unde suntem, strigam dincolo de gând, peste unda de vânt ca o boare clopotul rătăcea în adierea de cânt linii negre, linii negre, silnice tenebre. În barba neagră cu sclipiri de argint dorm visuri tainice și amintiri, le-am adunat, le disec în gene peste tăceri, clipe și iubiri. Referință Bibliografică: Începutul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN
ÎNCEPUTUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353909_a_355238]
-
ca un chin De sărbători păgâne; sălbăticită-n rugi Nu vei avea, de tine, nici unde să mai fugi Eu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin. Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi De adiere mută, să știi că te-am iubit Cu toată disperarea, pe-o lamă de cuțit Prin care trece albul smintitelor zăpezi... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Eu voi pleca de mâine / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]
-
de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul, și auzul, și... Fu trezit din gândurile sale de glasul subțirel, abia auzit al femeii: Te
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
o ceată de umbre fără chip, care zburau în jurul lui într-o horă amețitoare. - El e! Țipătul ascuțit, făcu umbrele să se oprească și prindă forme. Femei nespus de frumoase se apropiară de el. Una, îi atinse obrazul, ca o adiere de vânt. - Te-ai întors, suspină în timp ce lacrimi uriașe luminară obrazul străveziu. - Sânziana, nu-l atinge, săriră celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cea din față. Noi nu plecăm la cer când bate vântul, Ci ne tocmim aici cu noimă dusul, De când e lumea noastră și pământul Amiaza ne-a hrănit mereu apusul. Noi nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă, Lăsăm și-o adiere de suflare În tot ce-am strâns cu sârg într-o desagă, Drept leac, prin vremi, la scumpa neuitare. Moștenitorule, și tu la fel ți-adună La ce-ți rămâne zestre de la mine, Iar tot obolul tău din zi cu
MOŞTENITORILOR... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353137_a_354466]
-
apă și un prosop, baba Vasilichia își plimba mâinile rotunde și pufoase, cu pete maronii, peste vânătăile tari, rostind, cu ochii închiși, cuvinte doar de ea știute, nu se auzea nimic, doar vedeam buzele mișcându-se ca frunzele sub o adiere ușoară... Într-o seară de vară, când soarele mare cât o tavă pentru copt pâinea cobora în cuptorul pământului, sprijinindu-se cu coatele pe marginea zării dinspre luncă, tata, unchiu Tudor și unchiuGică reparau gardul de nuiele din spatele curții, gard
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]