6,732 matches
-
citat în articolele sale"), autoclaustrarea din anii exilului parizian. Eugen Simion,"spirit conservator în cel mai bun, mai nobil sens al cuvântului", care de mult timp nu i-a mai făcut lui Nicolae Breban „onoarea unui text exegetic", cultivă „o admirație rigidă" față de Marin Preda, neaducându-și la zi cărțile consacrate scriitorilor români de azi. Mircea Martin a părăsit de mult critica de întâmpinare, retrăgându-se în „cercetarea domeniului estetic" și în activități de editor. Eu sunt certat (nu e prima
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
o țigară în gură, în timp ce tatăl acestuia i-o aprinde, un copil care se află pe grătar și copii în cluburi de striptease. Multe persoane au comentat la acest filmuleț, unii dintre ei privind cu disptreț acești părinți, alții cu admirație, unul dintre ei atrăgându-i atenția creatorului filmulețului că a uitat imaginea cu Michael Jackson ținându-și fiul peste balustradă.
Vezi cei mai răi părinţi din lume () [Corola-journal/Journalistic/67983_a_69308]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu La conferințele de presă trăim tot felul de stări. De curiozitate, de nerăbdare, de amuzament, de admirație, uimire, grabă, mai rar de emoție. Poate doar nou sosiții care cred că l-au prins pe Dumnezeu de un picior dacă îl văd pe Leonardo DiCaprio în carne și oase. Am trecut și eu pe acolo, cu mulți ani
Cannes, 2013 - Michael Douglas: ”Nu am jucat pentru premii. Mi-am făcut doar meseria” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78962_a_80287]
-
care-mi vorbesc despre indivizii pe care-i urăsc, dar când vine vorba de motivația urii, constat că n-au, de fapt, nici un motiv. Ba chiar că, în alte condiții, aceleași argumente ar conduce la sentimentele contrarii, la iubire și admirație. În așteptarea zilelor senine, în acest vestibul de otrăvuri și nemernicii în care-am transformat România, ei merg pe cartea urii. Sau a iubirii. Sau a iubirii-urii. Nu de alta, dar suntem născuți pentru imparțialitate. Iar mai imparțiali ca azi
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
Elenă Badea Andreea Marin, fostă "Zână a Surprizelor", s-a lăsat fotografiată într-o ipostază inedită, într-un loc de vis, spre admirația fanilor săi. "La Moeciu, în locul de vis numit Centrul Cultural Pălămari (www.palamaris.ro), timp de 3 zile copii din toate colțurile țării, câștigători în Caravană Prețuiește Viață au trăit, alături de părinții lor, momente de care își vor aminti o
Andreea Marin, ședință foto într-un loc de vis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79127_a_80452]
-
Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia practicii d-
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia practicii d-
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un egal al, recunoaștem, excelentului poet Ion Mureșanu? Dar parcă pentru a estompa asemenea acute "exerciții de admirație", criticul nu se dă în lături a lua în colimator pe însuși Eminescu, în postura-i, evident, cea mai ingrată, de epistolier în parteneriat cu Veronica Micle. Cum să nu fim de acord că nu o dată și nu de puține
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
acord că nu o dată și nu de puține ori eminescologia "a căzut în delir, din exces de devoțiune"? Că a înflorit pe seama ei "o exegeză de praznic, desigur,de exaltare festivă, cu discernămîntul mereu amenințat de o supradoză letală de admirație, asumată ca sarcină și datină patriotică - de nu cumva direct ca jertfă patriotică". De acord, exegezele cu temă eminesciană la intersecția dintre secole sunt "hagiografii, dacă nu în totalitate, în strălucită majoritate". Corespondența eminesciană cu caracter erotic are rolul unui
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
celebrității - Odobescu a ales deliberat varianta finir en beauté. Decît să ajungă o ruină intelectuală precum Hasdeu, veșnicul său concurent, a preferat să-și reteze singur firul vieții, cît încă se afla pe culme, în perfectă luciditate și obiect al admirației unanime. Sinuciderea lui nu relevă atît disperare, cît prelungirea unui narcisism de factură estetică. Prin acest ultim gest, de mare curaj, dar și de mare egoism, viața lui Odobescu s-a dovedit într-adevăr, pînă la capăt, rotundă și armonioasă
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, care, susținuți de mult prea puțini dintre noi, continuă să lupte cu amnezia indecentă care se întinde tot mai mult în țară. Unii o numesc, justificator, "bucurie de a
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
a avut loc în martie 1790, când a plecat din Jena pentru a o însoți spre casă pe ducesa Ana Amalia. Este a doua călătorie în Italia și, într-o epistolă către ducele Carl August, Goethe recunoaște că "petalele primei admirații și curiozități au căzut". Italia e acum mai puțin un ideal romantic pentru poetul deja preocupat de scrierile științifice pe care abia aștepta să le reia la întoarcere. Epigramele, scrise după modelul Martial, concis și cu spirit de observație, au
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
la care autorul adaugă câteva texte inedite și un eșantion de 60 de pagini dintr-un jurnal, a cărui primă notație este din 3 ianuarie 1992. Textele de evocare din prima secțiune sunt, în cea mai mare parte, exerciții de admirație, dar și mostre de chibzuită judecată asupra faptelor unor oameni, într-o perioadă foarte complicată a istoriei. Astăzi totul se judecă în alb și negru, nimeni nu mai pune în balanță contextul epocii respective. Pentru tinerii cu veleități literare, aflați
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
sunt doar două dintre personajele care, zugrăvite de Gabriel Dimisianu își nuanțează mult profilurile tradițional acceptate. De altfel, atunci când evocă oamenii care i-au marcat tinerețea, criticul de azi retrăiește vârsta respectivă, cu emoțiile, spaimele și formidabila ei putere de admirație. Și astăzi, după mai bine de jumătate de secol se simt în scrisul lui Gabriel Dimisianu fiorii întâlnirii cu Arghezi sau cu Gala Galaction. Marea revelație a volumului Oameni și cărți o constituie însă, fără îndoială, cele 60 de pagini
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
un mare prozator. Cronică de familie a fost o lectură ulterioară, confirmând, prin volumul întâi și mari porțiuni din cel de-al doilea, că așa stăteau lucrurile; iar cărțile realist-socialiste, parcurse mai mult din necesități didactice, au știrbit prea puțin admirația pentru scriitor. Sunt critici care caută numai punctele vulnerabile ale operei și biografiei unei autor, insistând pe ele și proiectând asupra ansamblului lumini și umbre compromițătoare. E în natura umană să observi mai curând defectele decât calitățile semenului tău, iar
O vară de neuitat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7952_a_9277]
-
la români, slavi și la alte popoare, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, Contribuție la cronologizarea și geneza baladei la români, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei Meșterului Manole în Balcani, Cântecul nunului, Pământ și apă... în marea sa admirație pentru opera lui Caraman monografistul nu se raportează și la unele rezerve care au fost formulate de cei care au scris, de pildă, despre Colindatul... Nu aflăm care a fost opinia recenzenților P. P. Panaitescu, Valentin Gr. Chelaru, Hr. Vakarelski
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
viziunea căreia etnologul era o persoană "bizară și nocivă", un însingurat, un izolat. Dimpotrivă, scrie monografistul, omul a fost caracterizat de sociabilitate, de atitudine blajină, de cultul muncii, de cultul familiei, de cultul Iașilor, de înțeleaptă iubire față de oameni, de admirație față de personalități ale trecutului precum D. Cantemir și B. P. Hasdeu, față de contemporani marcanți ai săi, ca Eugen Coșeriu, Th. Simenschy, Ion Petrovici, I. D. Ștefănescu, G. T. Kirileanu ș.a. O altă notă a personalității lui Caraman a fost credința nestrămutată
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
Adrian Năstase ar fi o înscenare. El se întreabă, însă, dacă pentru fostul premier o sinucidere reală "prin care vroia să se sustragă de la executarea unei sentințe a Justiției din țara pe care a condus-o, e mai demnă de admirație, mai benefică imaginii României în exterior decât o sinucidere trucată". Jurnalistul își continuă exprimarea poziției față de Adrian Năstase prin a sublinia că acum spune că-i pare rău pentru soția și fiii săi, însă "dacă sinuciderea ar fi fost reușită
CTPopescu, top șase întrebări pentru "girafa Năstase" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79666_a_80991]
-
scoarțe, gravitatea oamenilor veseli. A celor care, glumind cu aproape orice, dibuiesc puținele lucruri, și pe încă și mai puținii semeni, de luat în serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte, crustă peste smîrcuri, din exerciții baritonale de admirație, simpatizînd cu cei care-i pozează pentru portret, însă avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunecă peste marmură. Așa iese, din admirația asta în clini, care cade și șlefuiește nu piedestalul, ci liniile mișcătoare ale statuii, Caragiale, par
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
serios. Așa încît primul volum e făcut, în parte, crustă peste smîrcuri, din exerciții baritonale de admirație, simpatizînd cu cei care-i pozează pentru portret, însă avînd mîngîierea grea a mîinii de pietrar care alunecă peste marmură. Așa iese, din admirația asta în clini, care cade și șlefuiește nu piedestalul, ci liniile mișcătoare ale statuii, Caragiale, par lui-meme, trimițîndu-i, în seara cînd i se joacă Momente-le, o telegramă regizorului. În care-i spune să nu dispere. Și cum să nu
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
Mircea Mihăieș Trăim vremuri văduvite de glorie și sărace în onoare. Toată lumea urăște pe toată lumea. Fair-play-ul a ajuns o vorbă de ocară, respectul pentru celălalt o autoinjurie, iar admirația un instrument prin care ne măsurăm dimensiunea poftelor. Nu știu dacă specia umană a fost întotdeauna atât de demnă de dispreț, ca în acest timp al decadenței și minciunii. E posibil să retrăim același și același coșmar, în care doar
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
Virgil Nemoianu Cînd la București, la începutul anilor '60 profesorii Mihai Pop, Alexandru Rossetti și Tudor Vianu au decis să deschidă un "Cerc de stilistică și poetică" i-au urmat cu entuziasm, cu admirație loială pe acești dascăli și cărturari străluciți un număr de tineri care tocmai absolviseră; un bun număr dintre aceștia au emigrat apoi și s-au afirmat în străinătate; printre participanți se numărau, desigur și tinere cadre didactice care se bucurau
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
când vei pofti la trântă/ Să te apuci cu vijelia mea/ Am încălțat condurii reci ai lunii/ Și'n praștie mi-am pus o stea." Capricii e aproape o rescriere, în bemol, a lui Satan. Tânără, o ingenioasă îmbinare de admirație inocentă și de aluzie cunoscătoare: "Ce tânără ți-e fruntea și cât de tânăr chipul/ Pe care-l dărui străzii și casei tale seara, - / Ce proaspătă ți-e coapsa și șoldul ce'n nisipul/ Balcicului își lasă pentru'n sezon
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]