10,749 matches
-
ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
încurcătură, dar spera că, totuși, într-o bună zi, va fi și ea copil ascultător și responsabil. Drumul cu autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
cutremurătoare viziunea blasfemică, eretică, de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare de plăcere. Este o aberație! Viziunea îngustă de a-l admira pentru faptul că refuza femeia este un nonsens. IIsus nu este firesc să fie analizat din punct de vedere uman, ca un om plin de voință, divinitatea este un fenomen. Parcă geniul are voința studiului, cunoașterii, simțirii? El există, e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bucuroasă că merge cu colegii și se distrează în excursie. După mai multe muzee, case memoriale și mănăstiri, ajung la un palat vechi pe care-l vizitează conduși de un ghid. Grupul de copii merge după ghid, ascultând explicațiile și admirând camerele cu tablourile vechi și mobila de epocă. Dar parcă prea se merge repede... − Nici n-ai timp să le vezi bine, gândește Shelley. Nu-i normal să te grăbești așa! Și Shelley rămâne în urmă, într-o cameră frumoasă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era cea mai frumoasă babă a copilăriei noaste! În fiecare zi, o admiram și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
comuna Secăria (trecând prin Comarnic), frumoasă așezare de munte; spre Telega (trecând prin Câmpina) unde se pot face băi în lacul sărat (83m adâncime) și se poate vedea clădirea închisorii Doftana; spre Brebu (odată cu vizitarea localitătii Telegaă unde se poate admira complexul architectural (format din casă domnească- reședința de vară a domnitorului Matei Basarab, biserică si clopotniță), lacul Brebu și cadrul natural imortalizat pe pânză de pictorul Stefan Luchian; spre lacul de acumulare Paltinu și comuna Valea Doftanei, cochetă așezare de
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
ușor perversă. Comit, într un fel, o indiscreție, mai ales că nu am putut afla o dispoziție testamentară privind acest manuscris. Doamna Elise Bacinski nu știe nimic despre așa ceva. Recunosc litera înaltă, ovală, puțin aplecată, a bătrânului intelectual basarabean. Îi admiram scrisul prin 1977-1978, pe o carte poștală, o felicitare de Paști, în versuri. O trimisese prietenului său, Livius Frangolea, fost avocat, fost politician, fost pușcăriaș (14 ani recluziune, pe lângă trei în care a stat ascuns într-un sat din Bărăgan
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un ecran plin de culori vesele, luminoase, înfrumusețând un instinct care, la drept vorbind, îl face solidar cu toate bestiile? Simplu! crede scriitorul. Printr-un joc erotic complex, dirijat parțial de rațiune, deci prin conștientizare și control. Animalul adulmecă, omul admiră. Desigur, ajunge și să se îmbete cu parfumul celuilalt, dar, în același timp, își percepe beția, plasînd-o într-o rețea de trăiri, de sentimente și gânduri, astfel creând fondul, care poate contura un complex numit de poeți „arta de a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
insinueze în suflet (oare bănuiește ceva?), să îl captiveze tot mai mult cu vorba ei calmă, cu felul cum îl privește drept în ochi, deschis, oferindu-i cu generozitate și încredere gândurile și trăirile ei imediate. Domnul R. se surprinde admirându-i mâinile frumoase, părul negru contrastând cu fața smeadă, și își dă seama că, într-adevăr, Teodora a început să-l intereseze „nepermis de mult”, cum conchide, pe un ton de reproș, P.H. Lippa, scriitorul pe care contemporanii l-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pasional, mai apoi cu un fel de religiozitate („din cupele astea au băut cei doi feți-frumoși” - își spune în gând). Teodora se lasă luată în brațe ca un copil, spre a fi dusă... unde altundeva decât în pat? El îi admiră mijlocul subțire și picioarele frumos desenate. Pe când îi prinde în palme fesele mici și rotunde, cu buzele se plimbă pe abdomenul ei catifelat și perfect întins, ajungând la celelalte buze, ale ei, aproape erecte. Pentru că l-a privit oarecum mirată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vârsta sa!) un „Don Juan de mahala”. Prin urmare, se străduiește să o convingă (și are suficiente argumente!) că farmecul ei nu stă doar în „podoabele fizice” cu care a fost dăruită. „-Să nu te superi dacă îți spun că admir în tine mai întâi pe mama iubitoare! Nimic nu-mi pare mai de preț decât devotamentul tău pentru aceste două, cum să le zic?, «ființe fragedeă. Îmi place simțul tău matern și felul cum te controlezi, cu inteligență și umor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în tăcere, zâmbind. Cu siguranță, gândește Profesorul felicitându-se în gând, nimeni nu i-a mai spus așa ceva. Se teme „totuși” că frazele lui i-ar putea suna fals și că în tăcerea ei se ascunde un răspuns de genul: „Admiri, deși nu poți înțelege! Te-aș crede dacă ar fi și copiii tăi...” El știe bine că, într-un fel, este vulnerabil. Într-adevăr, nu a avut niciodată curajul să-și asume, cum se zice, „răspunderea de tată”. Poate că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altcineva... O regăsește pe enoriașa aflată pe patul de agonie și preotul, făcându-l gelos (încă o dată) pe scriitorul îndrăgostit. Sarah avea un farmec aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul (o mare pată roșie: angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu care am fost contemporan din 1943 și pînă prin 1978, când a fost înmormântat în București. Parcă văd o ultimă „operă” a sa din timpul vieții: o felicitare pascală, în versuri, la care am făcut trimitere mai devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă adâncesc din nou, cu toată zgâlțâiala ostilă a trenului. Domnul R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a scos-o dintr un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor în care se complăcea de atâta timp! La început l-a privit cu indiferență, apoi cu oarecare interes și multă neîncredere, pentru a ajunge să-i admire momentele de efervescență spirituală, stimulată (la început nu și-a dat seama) chiar de prezența ei. I s-a părut deodată neașteptat de tânăr și capabil de surprize într-o relație dezinteresată, de prietenie deschisă, sinceră, așa cum a și fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ireproșabilă fidelitate, tot se simte bine când este luată în seamă de un străin. Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape de el! Ea îl ascultă zâmbind și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un personaj complex: amanta care știe să dăruiască mângâieri unice; prietena devotată și iubitoare chiar și în mustrare; mama exemplară al cărei instinct controlat și dirijat cu responsabilitate o înalță ca pe o icoană, vie și memorabilă. Domnul R. o admiră pe Teodora în această postură, atâta vreme cât el însuși mai păstrează ceva din copilul care-și venerează propria mamă la modul primar, „matricial”. Acest dat inițial, „conștientizat la maturitate”, îi hrănește sensibilitatea, făcându-l capabil să ajungă la „revelația maternității” ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el, bucuros de prelungirea șederii, se destăinuie în continuare. Ea îl ascultă, intervine din când în când, „punctează” cu un gând propriu sau „deturnează” cu o glumă cursul prea grav al discuției. Deși nu lasă să se vadă, ea îi admiră cursivitatea vorbirii, memoria, spontaneitatea unor asocieri de idei, simțul umorului. Fără a fi preocupat în mod special de efectul vorbelor sale, Profesorul este bucuros de „participarea activă” a Teodorei. Numai astfel, (i-a declarat-o de multe ori) îl „inspiră
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mare Doamnă!...” Dar ea nu a voit să fie decît o mamă... Astăzi privește o poză de grup, în care Teodora „a ieșit” cu mîna stîngă în prim plan. O mînă frumoasă, cu degete lungi și fine. Domnul R. o admiră; o înscrie și pe ea în șirul nesfîrșit de mame, a căror iubire nesfîrșită asigură primenirea acestei lumi cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Cometei Halley, cum îi spuneți voi, i-am schimbat traiectoria mișcării cu căteva grade în urmă cu cinci sute de ani în spațiu și acum la o sută de ani obosită, dar spectaculoasă, trece pe lăngă Pămănt pentru a fi admirată. Profesorul: Oamenii de știință “căntăresc” periodic Pămăntul și au constatat că în fiecare an greutatea și volumul Pămăntului cresc datorită depunerilor prafului cosmic și a meteoriților. Oare va rezista încă 5 milioane de ani fără să se prăbușească în haos
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
revăd ce-am susținut o viață și am lăsat posterității - o teorie. Evelin: Mergem, eu vă invit la operă, “Nabuco” cu corul sclavilor. Darwin: și te mai rog ceva: să vizităm o grădina zoologică; vreau să mai văd și să admir maimuțele mele. Oare există vreo teorie care a fost aplaudată de toată omenirea și apoi să nu fie infirmată? Evelin: Domnule Darwin, mă bucur că am fost contemporan cu dumneavoastră. Darwin: Eu, un muritor mort, iar dumneata un nemuritor viu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
adus sămănța de om pe Pămănt iar maimuța mea a rămas doar în istoria umanității ca o rudă apropiată. Evelin: Asta-i evoluția, selecția naturală, transmiterea genetică de la o generație la alta de milioane de ani. Pentru toate acestea vă admir, vă consider un geniu și geniile nu pot ieși niciodată din istorie! Dacă sunteți de acord facem o întălnire aici și cu alte genii ale științei umane. Darwin: De acord! Mai am o rugăminte: să-mi detaliezi și mie povestea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a oprit și fără nicio explicație am stat căteva ore după care, tot fără explicații, am plecat și am ajuns pe acoperișul lumii. Ghidul a vorbit: ne-am grăbit și sufletul rămăne în urmă. Evelin: Acesta-i omul și-l admir; speranța de viață și mai ales speranța de nemurire după moarte. Deci neuterina este speranța de viață după moarte. Din căte știu eu, la 400 de ani pămănteni voi, oamenii, rămăneți în urmă cu sufletul, deci cu viața cu 1
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Galactice”? Sunt un fel de colonii Cosmice ale civilizațiilor dintr-un spațiu și timp Cosmic comun care sunt locuite de milioane de ființe vii, evoluate, care locuiesc în păntecele Pămăntului?! Darwin: Mi-a plăcut S.F.-ul, pe unii i-am admirat, cum a fost Julles Vernes: S.F. cu multă știință. Profesorul: S.F.-iștii împart civilizațiile în trei categorii: 1, 2 și 3, după stadiul de dezvoltare și, mai ales, după modul de alimentare cu energie Cosmică și în funcție de atribuțiuni interne și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Asistența aplaudă. Evelin continuă să cănte la pian. O muzică care surprinde asistența: un fragment din Aida. Aplauze. Aurora: Aida de Verdi; premiera în anul 1871 la Cairo, țara faraonilor și piramidelor?! Apoi, Evelin, căntă un fragment din Nabuco. Asistența admiră virtuțile de interpret ale lui Evelin la pian. Aplauze, peste aplauze. Evelin: Nabucco este melodia care ne aduce aminte de vremurile în care am fost sclavi. Dar, parcă am mai spus, ne place de la voi muzica de fanfară, opera: Mozart
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]