1,462 matches
-
de dincolo de discursiv), senzațiile odorifere, tactile și termice (vizând miresmele, "obrazul gutuilor", zăpezile) să sugereze sensuri neașteptate. Un "cer firebinte", estival, "începe din creștetul spicelor"; "Măduva surâsului mi-e caldă"; "E-n aer miros de dragoste viu, / Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul". Tușe argintii, solare, ademenitoare vorbesc de un senzualism sănătos, de frenezii și inocență, de exuberanță și suavități, de un ceremonial expansionist potrivit vârstei. Personalitatea de bază a poetei aceasta este. Neliniștile, scepticismul, regretele, dilemele, conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1982), linie ambiguă, coexistă cu moartea. Natura însăși, precară în spovedaniile poetei, spectacol peren de alternanțe, nu estompează tragicul cum se întâmplă la Eminescu, la Sadoveanu, la alții. Introspectivă, totdeauna gânditoare, retrasă într-o subzonă de penumbre, în preajma Ilenei Mălăncioiu adulmecă moartea, fâlfâie păsări de noapte nevăzute, se închid obloane; anotimpurile repetă spre neuitare ideea de Trecere. "Moartea mă caută de când m-am născut" (În lumina crudă a iernii). Prin somn o vizitează stafii, "ființe reci și înfricoșătoare" suscitând teroare: În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Carpații și-au ridicat semeț crestele chiar în mijlocul apelor oceanului primordial (Tethys). A zămislit încontinuu pământ peste care s-a așternut un covor de vegetație luxuriantă din care s-au înfruptat dinozaurii. Printre ferigi și palmieri stăteau ascunse reptile ierbivore adulmecate de carnivore rapace. Teropozii căutau ornitopozi și hadrozauri, pitiți prin desișuri. Plutind prin aer, pterozaurii priveau la grozăvia petrecută la sol. Înălțându-se, Carpații au determinat, treptat, restrângerea, în regiune, a oceanului primordial, ajuns în timp la dimensiunile unei mări
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
peșteri, neștiute de nimeni, avuții închipuite. Tânjeau să fure trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și doineau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sunt cele ale unor femei semănând cu Gorgonele, îmbrăcate în negru, cu capete în jurul cărora se încolăcesc șerpi. Din ochi li se preling picături de sânge. Corul nu le vede, dar Oreste, da. Sunt „cățelele mamei sale”, care i-au adulmecat urma și care îl hăituiesc. Fantoma răzbunătoare nu se arată oricui. Eumenidele confirmă faptul că eriniile sunt, în realitate, manifestări ale acestei fantome răzbunătoare, și asta nu doar pentru că eidolon-ul Clitemnestrei intervine, după cum am văzut, ca să le întărâte, să le
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
îneca (2); întreg (2); masticație (2); a mesteca (2); mestecă (2); mestecat (2); minciună (2); mîncarea (2); mușca (2); pește (2); plăcut (2); sătul (2); suge (2); sughiț (2); sughița (2); a termina (2); abținere; ac; a acapara; acțiune; adăpost; adulmeca; alcool; alimentar; amigdale; în apă; asimila; a asimila; așteptare; ață; ban; bănuțul; băutură; berea; bilă; biscuiți; bîlbîi; bomboane; bucată; bucături; cafea; capsulă; a căsca; ceai; ceva; pe cineva; cola; comestibil; cuie; dacă; dai înapoi; decență; déjà-vu; delicios; dificil; digeri; digestie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gospodărești; apoi a apărut îndoiala: „Iar ne dau ăștia piure cu vițel la tavă și salată bulgărească... o fi bine, o fi rău?“; intuiția mea gospodărească, ieșită pe nesimțite din starea de letargie și cuprinsă de o neliniște creatoare, a adulmecat dincolo de cortina de fier a meniurilor fixe și a deslușit terra incognita pe care s-ar putea afla comori minunate. După o perioadă de zbucium intens am hotărât: gata, de acum preiau frâiele domeniului culinar! Intru în bucătăria mea și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
chinul de a curăța vietățile minuscule exact după indicațiile manualului Piscicultura pentru toți, Anexa II - „Preparate din pește“, ori de a găti ciorba după o carte de bucate foarte veche... Cel mai rău a fost când a ajuns acasă. A adulmecat nedumerit aroma din bucătărie și nici măcar nu m-a sărutat: s-a dus glonț la aragaz, a ridicat capacul și a plimbat polonicul prin oală... Cearta a fost cumplită: nu m-a crezut pe cuvânt când i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
îngrețoșată: erau miasme brute, care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate aceste lucruri abia când l-am prins lângă mașina de spălat, la coșul de rufe. Își mirosea hainele de sâmbătă seara, adulmeca cu nesaț duhoarea furată de la oamenii grotei... Eu comandam pentru acasă cele mai fine specialități, ajunsesem să primesc mâncare par avion de la firme pariziene de catering, doar-doar va fi mulțumit, iar el tot la mâncare de cazan tânjea. Cine să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neajungând a se satisface decât pe ele înseși, se afundă fără perspectivă într-un univers osteologic, astfel: "un os curge frumos peste Siret", osul lui Ion curge la vale, apa este de vertebre argintii, poetul însuși este pește în Siret, adulmecând ciolanul lui Ion. Strofa devine gratuită, și cele nouă poeme, deși se vor moderne în construcție și în expresie, nu reușesc să se impună: "Am vrut să nu mai fim/ Iată-ne. Suntem/ și am găsit pentru suntem/ cele șase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dar unul dintre ei "a picat jos" și a murit, după ce ridicase toporul, iar celălalt a amuțit și n-a reușit să spună nimic despre cele întâmplate, evidențiază forța malefică a hangiței. Revenind în plan real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze masa în odaie. Pe cucoana Marghioala, naratorul o cunoștea de când era mic: era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", iar el devenise "curățel și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă și fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
găsesc, pare-se, animale monstruoase. Când s-a întors, o prietenă l-a întrebat dacă a fost o vânătoare reușită și dacă a ucis ceva. "Nimic, spuse el. N-am putut trage. Îi vedeam prea frumoși..." Avea să mă mai adulmece mult ? Cât mai trebuia să rămân în stare de alertă? Din fericire, ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
copiilor. O veste a naibii de îngrijorătoare: "Ursul ne-a făcut o vizită în timpul nopții! Sunt urme în jurul bisericii....". Lecția este brusc întreruptă, sala evacuată și, în câteva minute, toată lumea se uită la urmele proaspete lăsate de ursul venit să adulmece mirosul lui Dumnezeu. Era o "lecție de viață", după cum se spunea în acele timpuri. Mai degrabă o lecție de urs. Nimănui nu i-a fost teamă. Nici nu aveau de ce să se teamă : ursul făcea parte din sat, din viața
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de bine, ori animalele aud și văd infinit mai bine decât noi. Sau poate că m-au simțit, înainte de a mă vedea. Nu doar câinii de vânătoare au nas. Se pare că, la fel ca mistreții, și căprioarele știu să adulmece: pe lângă văz și auz (poate în mai mare măsură decât ele), mirosul este cel care ajută vânatul să detecteze prezența omului oaia lui neagră. În timp ce omul sau oaia neagră înaintează în cizmele sale "Vultur" foarte confortabile, locatarii marii păduri de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Nu mai mult. Când începem să ne aplecăm asupra inteligenței omului, ne dăm seama că aceasta este multiplă. Unii au o inteligență academică, alții au o inteligență instinctivă, senzorială... Unii oameni sunt inteligenți pentru că au fler, la fel cum câinele adulmecă o urmă. Noi, oamenii, ne-am pierdut formele primitive de inteligență, ne-am pierdut acea facultate de a intra în relație cu natura. Am uitat cum se ține urma, ceea ce oamenii primitivi încă mai știu. Și așa, construcția societății actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și a schimbărilor (evenimentelor). Animalul acționează ca și cum ar cunoaște cauzalitatea. De exemplu, atunci cînd iese din vizuina sa, el este sigur că va regăsi aceeași pădure neschimbată cu toate detaliile ei cunoscute, iar atunci cînd constată o schimbare, atunci cînd adulmecă, de pildă, un anumit miros, devine temător sau agresiv, caută inconștient cauza acestei schimbări. În ceea ce privește căutarea cauzelor, omul primitiv se deosebește de animal prin faptul că el nu mai trăiește din excitație în excitație; el își dă seama că fiecare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
facă totul pentru reîntoarcerea ei, deși necruțător în lucida lui dezamăgire: "ședeam lângă Hanna și miroseam o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare a continua firesc, chiar dacă prin schimbare de semn, paginile unui roman de dragoste, sugerat prin grila mirosurilor adulmecate de adolescent pe trupul Hannei, dar și cele de analiză grafologică a scrisului ei, precum și glosele la masca mortuară a sinucigașei. Cititorul, o suită de 46 de secvențe narative, admirabil traduse de Ana Mureșan, uneori poate prea fidel, este versiunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]