11,001 matches
-
și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere „România literară“ Îl urmăresc cîteva clipe de pe scara autobuzului, cu mersul lui ușor nesigur, cu umerii aduși și peste imaginea lui se suprapune o imagine mai veche, aceea a unui bătrîn care pășea clătinîndu-se noaptea pe aleea din fața blocului nostru, vorbind singur și oprindu-se În dreptul fiecărui felinar. Așa l-am văzut ultima dată pe Leon. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sete iar cea de a treia am adus-o ca s-o savurați cu plăcere și să uitați de căldură. Pardon, cred că nu trebuia să pomenesc de... așa mi-ați spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă, începu să zâmbeas că. Începea să-i placă chelnerul ăsta. Chiar dacă întâlnirea lor nu debutase sub cele mai bune auspicii, acum îi devenise simpatic. Felul în care clasificase cele trei halbe de bere era de-a dreptul fenomenal, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era acolo și o cârciumă cu han, numită „Crâșma lui Scridon”, proprietatea postelnicului Scridonică. Herțanu care stăpânea și o parte din moșia Mărăști, restul fiind a răzeșilor mărășteni. Hanul și crâșma, așezate între păduri, erau deseori prădate de hoți. Veniturile aduse proprietarului erau nesemnificative, fapt care a făcut ca afacerea să fie lichidată, deși pentru popasul călătorilor era un loc cu priință. Acolo, în jurul hanului, și-au găsit loc de popas și înnoptare bejenarii bucovineni, urmând ca a doua zi să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1890-1891 lasă să se întrevad situația, dacă nu dramatică, cel puțin nesatisfăcătoare, pentru gospodăria țărănească din comuna Filipeni. Se impune precizarea că soiurile de grâu și, în special, de porumb erau slab productive. Se cultiva cu precădere soiul cincantin, porumb adusă din nordul Italiei, cu bobul mică și cu perioada de vegetație mai scurtă, bun la gust, dar cu producții de maximum 1200 kg/ha. Dacă producțiile medii la ha la grâu era mai mare pe proprietățile boierești, se datora lucrărilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a organelor statului și statul întreg, subordonat partidului unic, pentru reprimarea tuturor celor care era adversari, sau ar fi putut deveni. Au fost create noile organe ale statului democrat-popular: securitatea și miliția. În securitate au acționat, organizat și condusă securiști aduși din Uniunea Sovietică, mulți evrei și unguri, dar și români, unii au fost delatori, informatori, vigilenți cu dușmanii poporului, alții au fost torționarii din lagăre și închisori care au maltratat, bătut, schingiuit, omorât oameni nevinovați. Când toate pârghiile de conducere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din agricultură este îmbătrânită, oamenii bătrâni nu mai pot lucra, iar cei tineri sunt plecați în străinătate sau au alte surse de câștig. Deși se produce mult mai puțin decât pe timpul regimului totalitar comunist, nu lipsescă din magazie produsele alimentare, aduse, evident, de pe piețele străine. Procesul privatizării a demarat mai greu și din cauza izolării, a greutăților impuse de o infrastructură deficitară, dar până la urmă, și-a făcut loc , ca peste tot sub forma buticurilor, a magazinelor alimentare, a unor ferme și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiică, Ioana, crescută de el cu bonă nemțoaică, cu limbi străine, cu cele mai bune școli. Fata s-a căsătorit cu un cetățean austriac, străin, ceea ce, atunci, pentru un demnitar, era trecerea pe linie moartă. N-au mai contat serviciile aduse (Ceaușescu l-a trimisă cu probleme financiare în Maroc!), nici lucrările publicate, nici formarea cadrelor de specialitate, nimic, a fost trimisă (numit) director adjunct la LotoPronosport, de unde a ieșit la pensie în 1982. L-am văzut ultima dată la înmormântarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oraș comercializează pânzeturi flamande, sare din Zeelanda, cuțite englezești, sticlă flamandă, metale din Germania, în schimbul produselor din Orient. Orașul nu are decât 20 000 de locuitori când, pe la 1450, devine principalul loc de schimb al produselor din Europa de Nord cu mirodenii aduse acum din Africa și din Asia de către corăbiile portugheze și spaniole: piper, stafide, scorțișoară, zahăr. Toată lumea, chiar și englezii sau francezii, vin să-și vopsească aici țesăturile după niște tehnici ținute cu strășnicie secrete. Bursa din Anvers devine primul centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
odată terminat jocul, nu mai rămânea nimic altceva decât să stea cu brațele încrucișate și să aștepte sentința finală a urnelor. Cînd în adunarea electorală numărul paisprezece, pentru a cărei funcționare am avut satisfacția enormă de a consacra, ca omagiu adus acelor cetățeni devotați, un capitol întreg, fără să omitem chiar anumite probleme intime din viața câtorva dintre ei, când în toate celelalte adunări electorale, de la numărul unu la numărul treisprezece, de la numărul cincisprezece la numărul patruzeci și patru, respectivii președinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah e mare, se hotărî până la urmă să Înceapă sarazinul, dar al-Jazari... e și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah e mare, se hotărî până la urmă să Înceapă sarazinul, dar al-Jazari... e și mai mare. Își Îngropase capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah Îl asculta. - Al-Jazari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap și Își văzură de drum, dispărând după o cotitură. Priorul Îi urmărise din privire până În ultima clipă. Se gândea cât de ușor era să te faci nevăzut În orașul lui, de parcă zidurile caselor ar fi fost ridicate drept omagiu adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îi văzusem mai înainte, și îi văzui și după. Cred că deja am spus că cei doi erau făcuți din același lemn putred. Împreună se duseră la primărie, care a fost transformată în cazarmă grație venirii unei duzine de jandarmi aduși special pentru asta. Primul ordin al judecătorului a fost să fie mutate în fața șemineului din biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o trimise pe Louisette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Alex. Rămân dator. — Tu doar asigură-te că, dacă vreodată te hotărăști să-ți faci reclamă, eu voi fi primul cu care vorbești, bine? Poți fi sigur. Am pus jos receptorul și mi-am deschis agenda. Plata mea pentru serviciile aduse lui Frau Gertrude Lange ar fi trebuit să fie făcută de cel puțin o săptămână. Mi-am privit ceasul și m-am gândit că aș putea foarte bine să o iau din loc înaintea orei de vârf spre vestul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus, De-acolo, din câmpia văroasă și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
face apel de-a lungul celor trei nuvele la o retorică subiectiv-informaționala nu neapărat discursiva în care factorul istoric are un rol frenator vizavi de hedonismul și ludicul care tinde să acapareze astmosfera. Prima nuvelă-Dreptul la viață este un elogiu adus unei femei care în urma unei căsătorii se află departe de casă și care încearcă prin întemeierea unei familii să ducă un trai decent, normal în mijlocul poporului evreu. Dorința Sofiei de a avea un copil este din păcate spulberata de un
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
său la Ipotești unde i se hotărăște continuarea studiilor și trimis la Viena. Între anii 1869-1872 este * audient extraordinar *, la Facultatea de filozofie romanică. În 1870 debutează în Convorbiti literare, Albina și Federațiunea din Pesta. În 1871, după toate elogiile aduse lui Eminescu de către Titu Maiorescu, începe o campanie contra poeziei lui , mai ales în revistele bucureștene; Columna lui Traian, Revista Contemporană, Ghimpele și Perdaful. În august 1871, are loc marea serbare de la Putna, unde acțiunea lui Eminescu se caracterizează la
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
perioadă de persecuții care au tulburat-o, de la Nero până la Dioclețian. Împăratul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, și a fost înmormântat în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele și serviciile aduse creștinismului, Biserica l-a cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul sfinților, împreună cu mama sa, Elena, și numindu-l „cel întocmai cu Apostolii”, atribuindu-i înțelepciunea lui Solomon și blândețea lui David. Referințe bibliografice: 1. Ion Barnea, Octavian Iliescu
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
1941 semnat de generalul Ion Antonescu, publicat în Monitorul oficial nr. 109/10.05.1941 regelui Mihai I i se acorda gradul de mareșal, în calitatea sa de șef al armatei. Iar prin Decretul 2332/21.08.1941, pentru servicii aduse patriei, regele îl investea, la rândul său, pe generalul de armată Ion Antonescu cu același grad. Regele Carol I, a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversării a 70 ani) din partea lui Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei [4], delegatului
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
rang militar de-sine-stătător ; toți regii României au primit această demnitate în calitatea lor de capi ai oștirii, demnitate ce a reprezentat însemne ale puterii militare ; Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Ion Antonescu au fost investiți cu această demnitate pentru servicii aduse țării pe câmpurile de bătălie, ultimul fiind singurul ofițer activ ce a purtat această demnitate ; o dată cu dispariția sa a murit de fapt și demnitatea de mareșal [6]. George Baciu NOTE. [1]. Apostu N., Miler D. (coord.), Mareșalii României, București, Ed.
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
fost supus. “(Magdalena Popescu).Răul care , chiar dacă Mircea Ciobanu ajunge să-l urască , nu poate să i se sustragă . Poetul caută fericirea mai departe , dincolo de speranțe ,o inventează ,și depășind totul , se regăsește pe sine prin aducere aminte :” De -atingerea adusă aminte m-am temut;/ de loc adus aminte; de fața ta rămasă /sub giulgii neclintită mă tem -și-n somnul mut /se-ntâmplă că puterea cuvântului mă lasă.( Chip).Imploziile sale de credință , ușor mascate, sunt o bucurie , dar o bucurie
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]