10,866 matches
-
Revoluție, îi reține preț de atâtea pagini interesul analitic. Nu pare o curiozitate pentru tot ceea ce este - și se propagă - aberant, ci un interes așa-zicând științific, de medic confruntat cu simptome de nebunie pestriță, intens și divers colorată. "Tulburări afective și afectivități tulburate", cum notează el ironic, la un moment-dat. O carte inegală, cu hibe, dar și cu porțiuni de mare densitate descoperim în aceste Tangențiale, în care spiritul critic, câteodată eclipsat, se înfățișează cel mai pregnant în ipostaza lui
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
cercetarea omenească atunci cînd este însoțită de o pasiune autentică. Cartea Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea este o dovadă în această privință: ea arată că acribia intelectuală este fecundă dacă, în dedesubturile sufletești ale celui care o practică, există un filon afectiv. Cu alte cuvinte, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea s-a născut din dragostea pe care elevul de odinioară, în timpul anilor petrecuți la liceul din Botoșani, a resimțit-o pentru figura stranie și greu de așezat în tipare a militantului socialist de
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
acestei neobișnuite îndemînări a pictorului, extinsă pe un spațiu foarte larg: îndemînare tehnică, îndemînare tactică, îndemînare strategică, îndemînare în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, complet neimplicată din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, este absent într-un mod superior. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
funcția de vehicul ideologic (evidență de ordin sociologic). Parte din avangardă - aceea care hibridizează genurile și bruiază referința, ca de pildă Raymond Roussel -, literatura matematizată de la OuLiPo, Noul Roman, Noul teatru, textualismul (în prelungirea lor) și parte din literatura ,memoriei afective", pe traiectorie proustiană, y compris literatura genealogică și mitologizantă (de la Jean Rouaud, Pierre Michon, la recenta școală Nouvelle fiction, dar și la Pascal Quignard) contribuie la constituirea unui canon al prozei recalcitrante. Toate aceste tipuri de literatură militau pentru ceva
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel sentimentele” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30) și de la ideea conform căreia comunicarea îl conține pe om, iar omul se înfățișează sau se ascunde în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
empatia nu este nici cunoaștere deductiva abstractă și nici intuiție impresionista, ci o intenție cognitivă, o voință participativa, un efort imaginativ, o tentativă de anticipare vizând înțelegerea ,,eului” altuia, o previziune a potențialelor sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La rândul său, Kenneth B. Clark definește empatia că ,,o capacitate a unui individ
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
socială, individul dobândește acel tip specific de înțelegere a semenilor” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30). În studiile de specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea abordărilor este dată de separația dintre intuitiv și rațional, afectiv și intelectiv, separație provenită din dualitatea gnoseologica (intuiție-rațiune) și dualitatea psihologică (cunoaștere-trăire; intelect-afect) și făcută de susținătorii uneia sau alteia dintre idei. Domnilor, toata polologhia de mai sus rămâne, cel mult o selecție de idei cu structura teoretică incitantă, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua, de a lăsa un altfel de sfârșit. Analizând finalul eseului asupra căruia m-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
am procurat-o pînă acum sună o iotă paradoxal: personajele sînt sentimentele. Mai exact, cele două fete, Alex (Ioana Barbu) și Kiki (Maria Popistașu) se reduc la atracția dintre ele, ultima eventual și la relația cu fratele ei. În afara polarizării afective, nimic nu le "ține". Că sunt amorale, ok, nimeni nu le cere să aibă o conștiință etică. Nici nu conștientizează că există vreo barieră în calea relației lor sau că mediul românesc e dominat de homofobie. Ambiție sau vreun țel
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
stradă, fiindcă le acostează ca un adolescent huliganic (...) Dacă Voitec este Ťfemeia cu barbăť (bărbat molâu și șovăitor, decis numai în favoarea propriilor interese), apoi Groza este o prostituată a trotuarului politic, cu o mentalitate de prostituată și cu o memorie afectivă similară" (p. 227). Savuros în dezvăluirile de culise și inventiv în anecdota pamfletară, Petre Pandrea te obligă să-l citezi. Când scrii despre memorialistica lui, riști să-ți transformi comentariul într-o antologie de citate memorabile (de această capcană nu
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
schimbă felul de a privi. Chiar dacă iese din sacru, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește și o mare capacitate de admirație a pictorului care, în ultimă instanță, nu este decît un semn al prospețimii privirii și al candorii afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare, Bărbat cu papagal, Bărbat cu broască țestoasă etc., deși ies din categoria divinului și din aceea a fondatorilor, se înscriu în aceeași galerie de chipuri unice, de existențe ireductibile
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
mai sus, și întreaga carte se rotesc în jurul acestei ,blestemate probleme insolubile" ce angajează deopotrivă viața și literatura autorului. Traseul biografic, expus sintetic, în câte un desfășurător existențial derulat rapid, sau, dimpotrivă, decupat în episoade și frânturi dilatate de memoria afectivă a protagonistului, se desenează în linie dreaptă, până la actualele porți ale îndoielii. Deși provine, într-adevăr, dintr-un mediu burghez, conservator, înrădăcinat în tradiții religioase și economice, cu gusturi literare îndoielnice (tatăl e un fervent admirator al lui Cezar Petrescu
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
expediții în vârsta copilăriei și a inconștienței, când lumea era un amestec de lumini și mirosuri (vezi superbul poem al odăii din copilărie, prin care umbla o găină în libertate, cu referința concretă la o mică dramă din trecutul său afectiv). Prin intensitatea propriei sale contemplații, poemul pare să găsească labirintul ascuns, drumul spre mirific, spre puritate, spre sens. Stă mărturie celebra ,citire" a desenului de pe covor, elogiul acelei facultăți de a uita de sine aflată la îndemâna oricărui copil visător, reverie
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
ici, pe colo. Și datorită actorilor Maria Ploae și Gheorghe Visu care joacă fără să apese pe pedale, cu farmec, cu umor, cu ironie și chiar autoironie, cu detașare, dînd măsura exactă întregii povești. Toate astea cumva și în prelungirea afectivă a lui 89.89..., spectacol în care sînt doi dintre protagoniști. Dacă acolo interpretările sînt sensibil egale, aici, distanța între Gheorghe Visu, Maria Ploae și restul distribuției este considerabilă. În timp, experiența și vitaminele pot ajuta.
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
sentimentelor iubitei, un ,ceasornicar" al sufletului feminin: , Sunt un ceasornicar pentru sufletul Daniei" - afirmă el foarte preocupat - ,Pun urechea și ascult fiecare sunet venit de la ea. Apoi îl cântăresc îndelung". Așa procedează de fiecare dată, ca un expert al semnalelor afective, greu de interpretat. Dacă Sandu iubește cu bibliografie (ca să-l parafrazez pe Eugen Simion), Anton Holban nu scrie pastișând referințele proustiene. Irina, Ioana sau Diana nu sunt variante de Albertine. Personajele lui Anton Holban iubesc cu bibliografie (Racine, Proust, Fromentin
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
încercând o acomodare proprie într-un confort ce le rămânea străin, de care nu se pricepeau să se folosească și care nu le dădea satisfacții". întrețineau, prin urmare, relații strict utilitare cu obiectele din jur, refuzându-le instinctiv pe cele afective, ,privându-se" de bucuria obișnuințelor, de comoditatea tabieturilor, străini de atmosfera casei, și fără vreun acord de intimitate cu ea. Pe când părinții își petreceau zilele prin ambasade la fel de alienante, eroina, singură în impozantul imobil avea coșmaruri, se visa dispersată în
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
în structura psihică a omului. Mecanismul refulării corespundea unor tensiuni agresive, confirmate la scară colectivă de primul război mondial, iar împlinirea eului survenea în ultimă instanță că satisfacție narcisiaca 8. Alfred Adler a valorificat și el conceptul analitic de complex afectiv, susținând existența unei mișcări psihice compensatorii necesare între sentimentul de inferioritate și cel de superioritate, care se traducea prin afirmarea subiectivă a telului biruinței și a dispoziției de atac9. Este adevărat, criticii umanismului democratic nu și-au asumat niciodată explicit
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
care Carl Gustav Jung îl desemna cu termenul individuație, ca integrare spiritual-normativă, asadar că orientare adaptativa a individului într-un sistem de semnificații colective transcendent-imanente16. În opoziție cu teoriile de inspirație darwinista, omul se relevă așadar că personalitate participativa, predispusa afectiv la sociabilitate, în temeiul arhetipurilor care asigurau unitatea mentală a genului și coerentă valorica a producțiilor sale culturale 17. Doctrina adleriană cultiva, de asemenea, sentimentul comuniunii sociale, dar în accepțiunea unui precept metafizic exterior sau adăugat eului - funcție a relaționării
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
nefiind nimic altceva decît o emoție colectivă. Chiar asta înseamnă sentimentul (sufletul) național: emoția discretă sau expansivă pe care oamenii o împărtășesc prin chiar faptul că aparțin aceleiași comunități. Orice grup uman are o stare de spirit, adică o dispoziție afectivă ce se răsfrînge asupra fiecărui membru al grupului. Starea aceasta de spirit nu supraviețuiește grupului și nici nu îl precede. Ea este ca temperatura unui gaz: spune ceva despre starea moleculelor ce interacționează statistic în interiorul incintei. Că incinta este reprezentată
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
este reprezentată de încăperea unui seminar filozofic, de un stadion în delir sau de hotarele geografice ale unei țări ai cărei cetățeni privesc aceleași posturi de televiziune și citesc aceleași ziare - aceste diferențe spațiale nu schimbă datele problemei: o dispoziție afectivă există și într-un caz și în altul, iar intensitatea ei, întocmai precum gradația temperaturii, poate aduce incandescența sau înghețul celor care o trăiesc. Nu temperatura gazului este în discuție, ci doar mărimea acesteia. Nu moleculele gazului, diferite de la caz
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoție colectivă. Oricît de precară ar fi analogia, ea vrea să spună un singur lucru: că fiecare națiune are o temperatură a existenței ei, adică o banală și firească dispoziție afectivă a celor care știu că fac parte din acea națiune. Ea este o rezultantă statistică, nu o esență căzută din cer și nici o substanță ieșită din copca unui pretins genotip național. Această dispoziție afectivă este chiar spiritul (sufletul) acelei națiuni
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
adică o banală și firească dispoziție afectivă a celor care știu că fac parte din acea națiune. Ea este o rezultantă statistică, nu o esență căzută din cer și nici o substanță ieșită din copca unui pretins genotip național. Această dispoziție afectivă este chiar spiritul (sufletul) acelei națiuni. Ea, această emoție colectivă, este cea în numele căreia putem vorbi cu îndreptățire de sentiment național sau de suflet național. Că sentimentul acesta o poate lua razna, preschimbîndu-se în mesianism revoluționar, este o altă chestiune. Dar
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
afirme că el nu există deloc în realitate. Sau, dacă există, el există ca metaforă, ca joc de limbaj. Fals: toate tresăririle colective, începînd cu sărbătorile și festivitățile colective, trecînd prin scandalurile publice și referendumurile naționale, și terminînd cu reacțiile afective în fața inundațiilor, a ororilor sau infamiilor cu răsunet național, toate sînt forme de manifestare ale emoțiilor colective. Iar aceste emoții sînt chiar sentimentul național. La fel, reacțiile afective în fața trecutului comun sau al viitorului comun dau contur aceluiași suflet național
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
colective, trecînd prin scandalurile publice și referendumurile naționale, și terminînd cu reacțiile afective în fața inundațiilor, a ororilor sau infamiilor cu răsunet național, toate sînt forme de manifestare ale emoțiilor colective. Iar aceste emoții sînt chiar sentimentul național. La fel, reacțiile afective în fața trecutului comun sau al viitorului comun dau contur aceluiași suflet național. De aceea, ,sufletul național" nu poate fi o metaforă căreia să nu-i corespundă nimic în realitate. Nici temperaturii gazului nu-i corespunde o substanță sau o esență
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]