3,869 matches
-
comedia” vieții într-o manieră definită prin simplitate (structurarea piesei în două părți), accesibilitate a conflictului („cazuri de conștiință” prezentate într-un context cotidian), știință a dozării efectelor etc. Începuturile lui datează din anii ’60, vădind influența teatrului absurd, cu afinități mai degrabă pentru tensiunea pieselor lui Samuel Beckett decât față de orizontul parabolic al creațiilor lui Eugen Ionescu. „Uitate” prin arhivele secretariatelor literare, dintr-o simptomatică teamă față de presupusul lor caracter subversiv, textele dovedesc subtilitate și capacitate de a coagula înrâuriri
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
devin imnuri închinate căsniciei. Singular în poezia românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea este H.-R. prin simbolizarea pornirilor interioare contradictorii (Serafimul și heruvimul, Visul). Odată cu primele înrâuriri ale creației lui Victor Hugo, cu care avea puternice afinități, poetul român evoluează spre o gesticulație romantică, declamatorie, de tip mesianic, plină de grandilocvență, de simboluri și de alegorii. Poemele capătă treptat o coloratură socială și religioasă mai evidentă. Destinul omenirii și îndeosebi locul poetului-profet în univers constituie acum teme
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
În tinerețe a tradus fragmente, nepublicate, din poemele lui Hesiod (Operele și zilele și Theogonia) și din lirica poetei Sappho. El are meritul de a fi introdus la noi, prin culegeri cuprinzătoare, poezia lui Lamartine și Byron, deși nu avea afinități cu lirismul delicat al primilor poeți romantici. Din literatura clasică franceză și din cea a Luminilor a ales opere reprezentative: Amfitrion de Molière, Arta poetică a lui Boileau (tradusă parțial), tragediile lui Voltaire Fanatismul sau Mahomet prorocul și Brutu, precum și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Coșbuc „se ridică uneori până la poezia populară, Eminescu, poate, până la Miorița” (Poezie populară). Supraevaluat, I. Al. Brătescu-Voinești e o „combinație rară de realism desăvârșit și pătrunzător lirism, de adevăr și poezie”. Mihail Sadoveanu, studiat în cel puțin zece articole, are afinități mai degrabă cu Ion Neculce decât cu Creangă, el fiind pe deasupra un poet al misterului și naturii, „legat prin fibre tainice de sufletul acestui pământ”. În placheta După război. Cultură și literatură (1921) pe primul plan trece eseistul, de astă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
rol în „europenizarea Orientului“. Ca urmare, formula „între Orient și Occident“ trebuie înlocuită cu cea „între Occident și Orient“. Specificul poporului român (latini ortodocși) ne conferă o mai mare deschidere spre est și sud-est (decât Poloniei, spre exemplu), mai multe afinități și punți. • Aderarea la NATO a împlinit obiectivul strategic în privința securității. Integrarea în UE obligă însă România la o soluție de echilibru între NATO/SUA și UE/Marea Britanie, Franța, Germania, problemă nouă și dificilă pentru diplomația românească. • Are loc o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
efectiv, într-un timp greu accesibil memoriei noastre. Îndeplinește o funcție etiologică și relatează cum a apărut ceva, cum a devenit lumea ceea ce este7. Adună fapte, le aranjează, dezvăluie ascunzând și își propune să legitimeze o anumită situație: de unde și afinitățile dintre mit și ideologie 8, conjugate în aceleași tendințe de a justifica, a convinge, a integra, a legitima, a disimula 9. Căci între privirea critică asupra mitului și aceea credulă intervine, perturbator, factorul de putere. Nu ne surprinde, deci, că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
șerpii Încolăciți pe un lucru - care se Întretaie de șapte ori - asociat inițial cu zeul grec Hermes, mesagerul tuturor zeilor, și mai tîrziu folosit ca simbol in alchimie și medicină. Folosesc termenul de Împletitură celtică nu numai pentru că am o afinitate personală pentru vindecarea celtică, ci și pentru că modele Îmi par asemănătoare cu desenele celtice ale unui semn dinamic sub forma unei spirale infinite, care nu are Început și sfîrșit și care, uneori, formează o spirală triplă. Întocmai ca firele invizibile
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din copilărie) ține de partea caducă a operei lui G. O melodramă derizorie, Privighitoarea Socolei, amintind de Dama cu camelii a lui Al. Dumas-fiul, are afinități și cu nuvela Zoe de C. Negruzzi. Șanta este o sanguinolentă istorie cu haiduci, în maniera prozelor foileton. Ura din copilărie e o naivă încercare de manevrare a unor obscure resorturi ale subconștientului într-o expunere când sinistră, când frivolă
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
fond, ca și prietenii săi I. Păun-Pincio și D. Anghel, un sentimental meditativ, atras când și când de detașarea ironică a lui Alfred de Musset ori de badineria lui Heine, din a cărui operă a și tradus. Avea, de asemenea, afinități cu Arvers, al cărui Sonet îl tălmăcește în „Lumea ilustrată” (1891). Meșteșugar al versului simplu, laconic, muzical, poetul își conturează sentimentele în piruete verbale grațioase, ca mai târziu G. Topîrceanu. Și cugetările, fără profunzime, dar agreabile, se concentrează în versuri
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
cât în carte se anunța apariția „în curând” a unui volum intitulat Imagini și cărți românești, care ar fi trebuit să reunească texte despre Arghezi, Minulescu, Bacovia, Maniu, Galaction, Anton Pann, Creangă și Gherea, selecția dovedindu-se a fi rodul afinităților elective ale autorului. Din păcate, această carte nu avea să se mai nască, fiind tipărite în presa vremii doar foiletoanele pe teme literare românești, care ar fi constituit, desigur, un punct de plecare; parte din ele vor fi publicate în
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
descripția lui nu avea un model real, ci se năștea din negura minții.” Acest „paradis pierdut” pe care-l caută i-l redă numai amintirea. Dincolo de modelul „lumii rurale a lui Francis Jammes” sau de estetica urâtului de sorginte baudelairiană, afinități confesate de autorul însuși, dincolo de umbra lui Arghezi, pe care poetul îl descoperă spre a se găsi pe sine, după cum demonstrează Mircea Martin, Moldova copilăriei lui F. se recompune mozaicat din amintirea târgurilor patriarhale ale Herței, unde „miroase a ploaie
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
presa socialistă, la mai toate publicațiile sămănătoriste, F. a scris de la început o poezie de factură tradițională, vag contaminată de simbolism. Îndatorată prozodic uneori lui Coșbuc, mai des lui St. O. Iosif, cu ale cărui „cântece” are, de altfel, pronunțate afinități de timbru sufletesc, convergentă și cu versul lui Panait Cerna prin înclinația spre reflecție și alegorizare, poezia ei nu e totuși deloc „sămănătoristă”; în orice caz, nu în ceea ce autoarea a reținut pentru volumul ce o exprimă, Poezii (1937). În
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de la începuturi până în prezent, București, 1972 (în colaborare cu Adriana Hass); Georg Lukács, Estetica, I, București, 1972 (în colaborare cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și flamande, I-II, București, 1974 (în colaborare); J.W. Goethe, Afinitățile elective, București, 1975; Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935, 1268; [Informații biografice] „Anuarul diplomatic și consular al Regatului României
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
cele trei secțiuni componente (La întretăierea drumurilor comerciale, Elegii și Atelierele) ar putea fi asociate cu inserția istorică a „ciumei” totalitare, interiorizarea traumei și „analiza” detaliată a sistemului. Primul ciclu pare desprins din volumul de debut, cu care manifestă vădite afinități, inedite fiind doar aglutinarea lamentației istorice într-un spațiu textual definit și directețea aluziilor: „La întretăierea drumurilor comerciale/ se poate muri prin utopie sau uitare de sine./ O lume brutală, ai spune,/ dacă anumite previziuni nu te-ar mai fi
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
cu esteticul”, iar prin referiri la N. Iorga, totdeauna tratat cu răceală, cea a „etnicului cu esteticul”. Odată cu următoarele două volume - Evoluția poeziei lirice și Evoluția poeziei epice - erau schițate profiluri și fizionomii, scriitorii fiind grupați pe curente sau în funcție de afinități, în capitole ca Poezia de „sentiment”, Poezia de „fantezie”, Poezia de tendințe „extremiste”, Contribuția „Sburătorului” la epica urbană și la obiectivare, Contribuția „Gândirii” la poezia epică ș.a. Substanța următorului volum, Evoluția poeziei dramatice, redactat ulterior, poate fi dedusă din compendiul
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
călugărilor palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile cu autorii prestigioși invocați de severieni cu ocazia conferinței din 532. Unele indicii l-au determinat pe M. Richard să pună activitatea acestui autor (fără să conteste că acesta, așa cum arată numele său, a locuit poate câtva timp și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operelor lui Nilus nu a fost însă terminată și este complicată de textele lui Nilus transmise în alte limbi, în special în siriană, pentru că s-au păstrat astfel culegeri de maxime și o versiune a Discursului despre asceză care prezintă afinități, dar și diferențe sensibile, în raport cu textele grecești. Operele câtor autori au ajuns să fie reunite în corpusul lui Nilus? Bibliografie. Ediții: Textele ed. în PG 79. Ediții critice există doar pentru Narrationes care se referă la Nilus Sinaitul, sub îngrijirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
calcedoniană și messalianismul cu care îl bănuia că simpatizează; tratatele Despre unirea după ipostază (11) și Despre botez (4) ar reprezenta răspunsurile lui Marcu la cele două acuzații. În schimb, O. Hesse, în numeroase studii publicate începând cu 1967, subliniază afinitățile dintre Marcu și Macarie-Simeon și e tentat să deducă de aici o apropiere cronologică, situându-l pe Marcu la începutul secolului al V-lea. A. Grillmeier (1980) propune la rândul său ca tratatul 11 să fie considerat un atac la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e menționat și un eveniment petrecut la un an după această dată; așadar, compunerea operei e plasată de obicei către 447-450. Bartelink a studiat textul ca pe un exemplu ce aparține genului literar al biografiei unui călugăr și a subliniat afinitățile pe care le are cu Viața lui Antonie, scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează firește să compună o operă educativă și urmărește cu minuție cronologică viața lui Hipațiu, comentând minunile și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de neignorat. În Marele Alpha, criticul a întreprins o examinare a receptării operei lui Arghezi, procedând la reconsiderarea polemică a exegezei argheziene. În jurul lui E. Lovinescu (1975) oferă o nouă lectură a operei unui autor față de care comentatorul vădește o afinitate certă; analiza e lipsită de preconcepții și supusă la obiect, fără obnubilări hagiografice ale spiritului critic: pe adevăratul Lovinescu, după părerea exegetului, „îl descoperim în aplicațiile lui practice, în confruntarea cu operele, nu în declarațiile teoretice”. Pe Mateiu I. Caragiale
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
zona de confluență a visului și realității. Tălmăcirile strânse în Duh de basm, din Paul Claudel, Jules Supervielle, François Mauriac, Georges Duhamel și Léon-Paul Fargue, precum și cele rămase în periodice, din Philippe Soupault, Valery Larbaud, Maurice Maeterlinck, Guillaume Apollinaire, marchează afinitățile cu unele voci din poezia contemporană. Firesc, traducătorul le va căuta și în secolul al XIX-lea, poposind mai îndelung la poemele lui E.A. Poe, din care va transpune, aspirând să păstreze nu doar sensul, ci și ritmul și construcția
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
nume, fapte glorioase (Suceava, Mănăstirea Neamț, Valea Albă, Ștefan cel Mare ș.a.). Despre Moldova vorbește autorul și într-un credo patetic, cu rezonanțe incantatorii. Câteva parafraze ale unor motive întâlnite la Gh. Asachi, Ienăchiță Văcărescu și C. Conachi întăresc ideea afinității cu poeți și cu o poezie în interiorul căreia H. aspira, de fapt, să-i fie recunoscută prestația. SCRIERI: Cuvânt către elevii școalei ținut. Hotinului, ruși și moldoveni, tr. C. Stamati, Iași, 1855; ed. (Vechea slavă a Moldovei), îngr. P.V. Haneș
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
România - ASPRO - este prima alternativă instituțională la Uniunea Scriitorilor În câmpul literar românesc postcomunist. Spre deosebire de Uniunea Scriitorilor, care conserva o importanță reprezentare sindicală la nivel național, a aproape totalității scriitorilor români, ASPRO este o asociație de dimensiuni medii, creată pe afinități. Profilul sau este al unei fundații care promovează programe culturale. ASPRO organizează sau co-organizează anumite manifestări literare și culturale, festivaluri, târguri de carte, dezbateri și alte Întâlniri ale scriitorilor cu publicul. La edițiile BOOKAREST /cel mai mare târg de carte
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
surprinzătoare, se explică În primul rând prin rolul determinant al școlii În procesul de socializare care a putut să Împletească traiectorii atât de diferite sau opuse la plecare. Experiențele anterioare de sociabilitate (prieteniile), precum și criterii mai specifice de selecție intelectuală (afinitățile) sau schimburile de servicii Între membrii vechii și noii «clase de mijloc» au putut să influențeze strategiile de reproducere familială, acolo unde ruptură era necesară pentru ca să poată reuși reproducerea socială. Întreprinzătorii noii ordini morale Perioadă cea mai recentă (după 2000
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, L. nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, L. transpune în românește din poezia lui Pușkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinități cu autorii la care se oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor din Esenin, nu o dată concurând expresivitatea originalului. SCRIERI: Veac tânăr, Iași, 1931; Cântec deplin, București, 1934; Argint, București, 1938; Poezii
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]