1,935 matches
-
naive, prețiozități emfatice, snobism intelectual, prin care este satirizat un mediu pecetluit într-o ridicolă suficiență. Citite de-a lungul anilor pe scenă ori la televiziune, textele și-au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul „mușatismelor” din celebra rubrică „10” din revista „Contemporanul” (1965-1970), reunite în Fiecare cu părerea lui (1970) ș.a. Însă ceea ce l-a consacrat pe M. este dramaturgia. În 1932 are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în 1936 cu
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
europenizează „tradiția”, deschid „localismul” spre modernitate. Argumentul forte este Brâncuși, exponent al „localismelor caracterologiei oltenești”, mesagerul „spiritului cobilițar” în lume. P. reia această utopie în Pomul vieții (1946), jurnal de reflecții morale, manual de morală practică, dar și colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
unde fiecare notă este prima silabă a primului cuvânt din cele opt versuri, fiecare vers fiind clădit pe un picior metric invariant ș.a.m.d. SCRIERI: Aide-mémoire, postfață Nicolae Manolescu, București, 1989; Scrisorile de acasă, Pitești, 1995; Titlul poemului este aforism, Botoșani, 1997; Mă chemau păsările, Timișoara, 1999; Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Brașov, 2002; Game, Brașov, 2002. Repere bibliografice: Eugen Simion, Trei poeți, RL, 1989, 43; Ioan Holban, Sancta simplicitas, CRC, 1990, 17; Ioana Pârvulescu, O reconstituire, CNP
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
maturitate, de exemplu) este de a asigura desprinderea afectivă de vechiul statut social de copil și integrarea eficace în noul statut de matur. Karl Marx și Friedrich Engels (1958) propun o altă explicație funcțională a fenomenului religios, sintetizată în celebrul aforism „religia este opiu pentru popor”. În societățile bazate pe oprimare, funcția compensatorie a religiei este utilizată de către clasa dominantă ca un instrument eficace de integrare ideologică și socială a claselor oprimate într-o organizare socială care le dezavantajează: ea promovează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de creație al lui N.A. Nekrasov, București, 1956 (în colaborare cu N. Stoian și D. Năstase); Howard Fast, Tony și portița fermecată, București, 1956 (în colaborare cu Andrei Bantaș); Erich Auerbach, Mimesis, pref. Romul Munteanu, București, 1967; Georg Christoph Lichtenberg, Aforisme, București, 1970; Friedrich Hölderlin, Poezii, București, 1971 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș și Virgil Nemoianu). Repere bibliografice: Căprariu, Jurnal, 92-97; Felea, Reflexii, 160-165; Piru, Panorama, 145-146; Mincu, Critice, I, 174-177; Cesereanu, Ipostaze, 144-151; Manolescu, Poezia, 66-68, 229-235; Grigurcu, Teritoriu
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
forma confesiunii, în care personaje reale și fictive se amestecă, sau 51 prozopoeme despre obiecte, ființe, plante și insecte, precum și despre cuvinte sublime, tertipuri și eiusdem farinae (1979) cuprinde, ordonate alfabetic, poeme în proză, meditații, schițe, idei notate în fugă, aforisme. Notabilă este varietatea subiectelor abordate, adesea în spiritul prozei argheziene. Comentariul de subtext îi asigură autorului o libertate pe care reportajul, mai cu seamă cel confecționat conform unui standard ideologic, nu ar fi avut cum să-i ofere. SCRIERI: În
NICOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filologie”, studii de literatură veche și note etimologice. Lucian Blaga susține rubrica „Filosofie”, în care publică patru eseuri, unele interpretări privind miturile și mai multe cugetări și aforisme. Al. S. Iorga se ocupă de artele plastice (Arta și războiul), însoțindu-și textele cu picturi proprii sau cu reproduceri din artiști celebri. Cronica științifică este asigurată de Victor Stanciu, Alexandru Borza, Gavril Todică, Savin Evuțian și alții. Revista are
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
demistificare a convențiilor narative. Profund cunoscător al literaturii franceze, el se situează, în generația optzecistă, cel mai aproape de literalitate, textele lui fiind pline de rapeluri culturale, de la Gustave Flaubert și Marcel Prévost până la Samuel Beckett. Se află aici dicționare, indexuri, aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian ce își ascunde existența sub asteriscuri și sub tăblițe de argilă. Teatrul lui suportă același „tratament”: experimentale, mesaje despre sine, despre scriitură, secvențe beckettiene, pirandelliene, dactilograme
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu aforisme și paradoxuri debitate cu aplomb. Obsesia dramaturgului e de a avea replică, cât mai deșteaptă și subțire. În Noaptea e un sfetnic bun e vorba de dramă. Drama este a inginerului Anatol, om cu experiență vastă și de o neîndoielnică
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
oricărei concepții despre viață, dar nu îl considera unica atitudine esențială; admitea durerea ca factor pozitiv, dar atribuia același rol și plăcerii. Apreciind în mod deosebit arta scriitoricească a lui Schopenhauer, traduce un fragment din Parerga und Paralipomena sub titlul Aforisme asupra înțelepciunii în viață (1890), după ce în 1870 tălmăcise un text mai puțin cunoscut, Despre filosofia la Universitate. O primă versiune, fragmentară, a traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
deosebit arta scriitoricească a lui Schopenhauer, traduce un fragment din Parerga und Paralipomena sub titlul Aforisme asupra înțelepciunii în viață (1890), după ce în 1870 tălmăcise un text mai puțin cunoscut, Despre filosofia la Universitate. O primă versiune, fragmentară, a traducerii aforismelor a apărut în „Convorbiri literare” în 1872, fiind reluată și publicată integral, în aceeași revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând și reluând noua versiune în numeroase ediții. Contribuie astfel la cunoașterea la noi a filosofului german
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1978-1988; Prelegeri de filosofie, îngr. Grigore Traian Pop și Alexandru Surdu, pref. Grigore Traian Pop, Craiova, 1980; Scrieri din tinerețe, îngr. și pref. Simion Ghiță, tr. Alex. Ionescu, Radu Stoichiță, Ion Herdan, Tudor Vianu, I.E. Torouțiu, Cluj-Napoca, 1981; Cugetări și aforisme, îngr. și introd. Simion Ghiță, București, 1986; Scrieri de logică, tr. și introd. Alexandru Surdu, pref. Sorin Vieru, București, 1988; Critice, îngr. Domnica Filimon, introd. Dan Mănucă, București, 2000. Traduceri: Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, București, 1890; ed.
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Vianu, I.E. Torouțiu, Cluj-Napoca, 1981; Cugetări și aforisme, îngr. și introd. Simion Ghiță, București, 1986; Scrieri de logică, tr. și introd. Alexandru Surdu, pref. Sorin Vieru, București, 1988; Critice, îngr. Domnica Filimon, introd. Dan Mănucă, București, 2000. Traduceri: Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, București, 1890; ed. îngr. Domnica Filimon-Stoicescu, pref. Liviu Rusu, București, 1969; Patru nuvele, pref. trad., Craiova, 1882; H. Ibsen, Copilul Eyolf, pref. trad., București, 1895. Repere bibliografice: Procesul Maiorescu, Iași, 1865; C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I-
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
atenția traduceri din Dino Buzzati, realizate de Paul B. Marian și Ileana Moldovan, din Michel de Villiers în versiunea Rodicăi Lungulescu și pagini din umorul străin transpuse de Marius Tupan. Revista mai oferă informații din actualitate prezentate în manieră umoristică, aforisme de Tudor Mușatescu, caricaturi, anecdote, știri sportive, poșta redacției. Alți colaboratori: Dan Cojocaru, Adrian Socaciu, Mircea Enescu, Varujan Vosganian, Victor Pițigoi, Dumitru Dinulescu, Ion Besoiu. M.W.
MOFTUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
, Cilibi (1812, Focșani - 31.I.1870, București), creator popular de aforisme și reflecții. Froim Moise Schwarz va fi cunoscut drept Moise Ovreiul sau, după poreclă, Cilibi, ceea ce în limba turcă înseamnă „înțeleptul”. Se trăgea dintr-o familie cu zece copii, soarta lovind crunt pe părinți, dintre toți numai el rămânând în
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
redusă la tăcerea zguduitoare a unor cifre sau statistici, istoria reclamă contextualizări și dezbateri. Pentru cei care caută în istorie date, iar nu semnificații, Considerațiile inactuale ale lui Nietzsche rămân o lectură obligatorie. Dacă negoțul zilnic cu necunoscutul prilejuiește atât aforismul agnostic, cât și pariul pascalian, istoria poate deveni suportul oricărui argument metafizic. Istoria este oglinda vie a posibilității - o noțiune pe care Kierkegaard o considera categoria supremă a gândirii. Istoria ne lasă să bănuim că, până la „obștescul sfârșit” al umanității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar exemplul întregii certitudini apodictice (filosofice)33. Este greu să ne închipuim un contrast mai puternic între acest ideal al cunoașterii metafizice și înțelegerea blagiană a construcției metafizice ca viziune personală asupra lumii, modelată stilistic. Încă în culegerea sa de aforisme Discobolul, Blaga își va fixa poziția scriind: „Metafizica intenționează să fie revelare și izbutește să fie doar creație.” De pe această poziție, el se va delimita net de înțelegerea metafizicii ca știință și ca o încoronare a științelor, fie ea cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
libere să se exprime, ne-ar duce la distrugere. Grație refulării, pulsiunile periculoase nu ne sunt cunoscute, ele fiind deci private de orice influență. Pornind de la existența acestei refulări reușite, Le Guen et al. (1985) au putut ajunge la un aforism cu atât mai paradoxal cu cât este enunțat de niște psihanaliști: „Ființa umană nu este născută pentru a fi psihanalizată; refularea nu este făcută pentru a fi suspendată”. Istorictc "Istoric" Psihanaliza nu poate fi concepută în absența refulării, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exil cu scurte eseuri, dintre care cel despre Craii de Curtea-Veche (în „România”, New York, octombrie 1961) merită a fi în primul rând amintit. Frecventează cenaclul „Apoziția” cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
vor intra în placheta Poemele luminii. Debutase la „Tribuna” din Arad în 1910, cu poezia Noapte, semnată L.B. Brașov. În „Românul” din Arad, unde iscălea și Ion Albu, avea să îi apară studiul Intuiția în filosofia lui Bergson (1914). Dă aforisme și articole la „Pagini literare” din Arad. Debutează editorial cu Poemele luminii (1919), apărute parțial în „Glasul Bucovinei”, în același an publicând culegerea de cugetări Pietre pentru templul meu, ambele obținând Premiul Academiei Române, la propunerea lui Sextil Pușcariu. Trimite versuri
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Secția de istorie literară și folclor a Academiei, Filiala Cluj. Elaborează pentru aceasta lucrările Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea și Experimentul și spiritul matematic, amândouă tipărite postum, în 1966 și, respectiv, în 1969. După culegerea de aforisme Discobolul (1945) nu mai poate publica, deși scrie foarte mult, decât traduceri: Goethe, Faust (1955), Din lirica universală (1957) și Lessing, Opere (I-II, 1958). Este propus în 1959 de Academia Suedeză între candidați la Premiul Nobel. Revine în viața
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
D. Anastasescu-Diana, Ion Lolu (eseuri), Radu Sandu (critică literară). Revista mai conține fragmente din Sburătorul, „poem dramatic în patru acte și în versuri”, și din Orfeu, „tragedie antică în 5 acte” de Em. Papazissu, epigrame, umor popular, strigături, chiuituri, proverbe, aforisme, anecdote, articole pe teme pedagogice și folclorice. Alți colaboratori: Nic. Badea, Tudor Măinescu, Emil Diaconescu, Ion Marinescu, B. Zăinescu, Achil Constantinescu, Eustațiu Țintea, V. Ghețea. A.P.
CAMINUL NOSTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286053_a_287382]
-
din frământările vieții locale a tuturor faptelor bune, determinarea și încurajarea lor”, precum și „intenția de a da de lucru diferitelor tinere elemente scriitoricești de aci” (Răspunsuri). Pe prima pagină a fiecărui număr este reprodusă o maximă, o cugetare sau un aforism. Redactorii publicației au vădite simpatii față de modernism și avangardă. Cel mai important și unul dintre cei mai constanți colaboratori este Geo (George) Bogza. Alături de el, semnează versuri Al. Tudor-Miu, Șt. Alexiu, V. Stoenescu, N. Ionescu-Bontaș, Tudor Siliște, Șt. V.
CAMPINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286057_a_287386]
-
literaturii și despre misia de „luminători și conducători de oameni” pe care o au scriitorii. În pofida intențiilor ce îl animă, autorul nu-și depășește mediocritatea nici când scrie proză. Romanul Misterele căsătoriei, apărut în trei volume (1861-1886), împrumută idei și aforisme din La Physiologie du mariage de Balzac, din Michelet, din J.-J. Rousseau și mulți alții, clișee din romanele lui E. Sue și Paul de Kock, într-o încercare, până la urmă ilară, de a alcătui un îndreptar și de a
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
care nu reușim acest lucru, să nu dramatizăm. Șeful de secție sau chiar un coleg poate să ne ajute, având de partea sa un plus de luciditate și de spirit critic. „Tot ce se taie nu se fluieră”, zice un aforism nu tocmai academic. Important este ca fragmentele eliminate să nu afecteze nici expresivitatea, nici fluența stilistică sau ideatică a textului. Este o adevărată artă să tai fără să se simtă. De regulă, șefii au o plăcere diabolică să intervină în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]