1,915 matches
-
altul, ca și cum s-ar fi hotărât să sape o groapă în care să încapă câteva trupuri, și tot atunci auzi șuieratul ascuțit al avioanelor de vânătoare germane zburând foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte, surde, înfundate, ale brandurilor rusești. - ... Evident, continuă desfăcând un nou pachet de țigări, atunci mi-am dat seama că visez
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu moară... Se întrerupse brusc, dîndu-și seama că lăsase cărarea și umbla acum, călcând anevoie, printre porumbi. Întoarse capul și-l zări pe Zamfira la câțiva pași în urmă. - Mă băieți, spuse, da voi știți unde mergem? Pe-aici ne afundăm în porumbiște... - Pe-aici e drumul, domnule elev, spuse Zamfira apropiindu-se. Că dacă am umbla pe cărare, poate dă peste noi vreo patrulă rusească. O ținem tot pe-aici, prin porumb, până către miezul nopții, și numai după aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noaptea asta, reluă Iliescu. Porumb. Păcat că e cam trecut și nu putem face jăratic să-l coacem, dar e bun și așa. Ține de foame. Darie se hotărî să-și vâre batista în buzunar, tocmai când bocancul i se afundă într-o groapă. Era gata să cadă, cu ranița alunecîndu-i brusc pe ceafă, când îl prinse de braț Zamfira. - Doamne-ajută! că dacă vă scrânteați piciorul tocmai acum, nu era bine. - Când aluneci într-o groapă și nu cazi, se spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
capul înspre mine și-i dădui țigarea. Lixandru scormonea sub piatră. - Poate ne-o ajuta Dumnezeu și Maica Domnului, șopti una din femei, făcîndu-și cruce. - Binecuvîntează-ne, părinte, spuse Lixandru fără să ridice capul. Spune o rugăciune, să nu se mai afunde în pământ. - Să nu ne mai scape printre degete, cum ne-a scăpat de Sfântă Mărie, vorbi una din femei. Iar de-o fi fermecată... - Nu e fermecată, o întrerupse dascălul. Lixandru se înălță din șanț, cu mâna pe târnăcop
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hotărât pe toți s-o căutăm, și chiar în noaptea aceea, de Sfântă Mărie, a dat de comoară, a simțit-o sub lopată, dar n-a apucat s-o dezgroape, pentru că până să vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ. - Am început s-o căutăm după 23 august, după ce-am aflat de armistițiu. Până atunci, oamenii se tot codeau. Dar ne-a spus Moșu c-au să vină vremuri grele, că acum e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca întotdeauna, Sergiu a spus: -Tu nu trebuie să urmezi exemplul părinților tăi. Poate lângă ei nu a fost cine trebuia, la vreme potrivită. Chiar exemplul lor este pentru tine cel mai bun argument că n-ar trebui să te afunzi, ci ar trebui să lupți ca să te îndepărtezi cât mai mult și să nu-i uiți pe frății tăi. Pentru ei tu ești totul și apoi mai suntem și noi pe aici, zice el cu o schimbare vizibilă în glas
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic, repede genunchiul și, încă și mai repede, clipește din ochiul stâng : un tic survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o întunece... Cu halatul de casă aruncat neglijent pe umeri și cu părul strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit familiar mustățile lăsate să crească, se va afunda în fotel, ca de atâtea ori, pradă amintirii. Un abur lasciv are să îi încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură o eșarfă roșie, iar fraza adresată tovarășului său sună ceva de genul: Ivan, repetă după mine: davai ceas! Cum să-ți dorești să te afunzi Într-o lecție de istorie redundantă, cu o morală didactică suficient de sobră Încît să nu supere firile sensibile și să provoace un efect pe dos? Ai În față acest ghem și tragi de un fir și-ți iese un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază. Adam îl ținea cu strășnicie pe Zet, ca nu cumva să-i vină cheful de a se strecura înăuntru. (De fapt, Zet nu avea deloc intenția să se afunde sub pământ, nu pentru că n-ar fi fost un câine curajos, dar suferea de claustrofobie și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se părea că e închingat într-o verigă de oțel, că e încătușat, înrădăcinat în locul unde se afla. Câteodată avea impresia că de-a lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl. Ura asemenea conversații, care-i scormoneau propria-i teamă printr-o atingere directă și precisă, ca un deget întins ca să zgândăre o rană. — Eu nu cred că o să mă maturizez vreodată. O să mă târăsc într-o văgăună, o să mă afund în ea și o să dorm acolo pe vecie. — Hattie, încetează, nu mai fi atât de slabă, gândește-te ce noroc ai, vei merge la universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se opri aici și amândoi izbucniră în râs. — E imposibil! — Ai citit-o cu glas tare ca și cum ai fi înțeles-o. — E frumoasă... dar ce vrea să spună? — Despre ce crezi că e vorba, ce fel de scenă evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din... nu, nu poate fi așa, longe trebuie să aibă un obiect, poate că pasărea?... poate că pasărea e ca o rufă, o fi o pasăre albă care se afundă... ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l luă și pe Zet în apă. Se gândea că poate și el vrea să înoate, în fond înota atât de bine și lui Adam îi plăcea colosal să-l vadă înotând. Îl purtă dincolo de spuma de la țărm și-l afundă ușurel în apă, privind cum blana albă, uscată, se udă și i se lipește de trupușor și bucurându-se să simtă în mâini căldura câinelui în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu bucurie cum vâslea din lăbuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna să-și reamintească incidentul cu mașina. Reauzea zgomotul odios al automobilului afundându-se în apă și revedea felul extraordinar în care Stella ieșise pe portiera mașinii, ca un pește. Dar nu-și putea aduce aminte limpede de ceea ce se întâmplase înainte. Oare împinsese într-adevăr mașina, putuse el face una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pieptănase, și îl încâlcise tot, învârtindu-și, în timpul discuției, șuvițele în jurul degetelor. Rochia îi era strâmb încheiată. Ii tremurau buzele și bărbia, mâinile îi erau nesigure, respira sacadat. Ochii albaștri lăptoși îi străluceau de lacrimi și de furie. John Robert, afundat în fotoliul adânc, arăta ca o gigantică broască țestoasă, pe jumătate ascunsă în carapace; se opinti din greu să se ridice, frecându-și picioarele de covorul ros și făcând brațele fotoliului să scârțâie sub mâinile sale încordate, dar nu izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scot cămașa. Dar, de bună seamă, nu-l puteam dezbrăca în timp ce dormea“. Se lăsă în genunchi, la marginea bazinului și apăsă cu forță cămașa albastră, simțind sub palme umerii grași, bombați, ai victimei sale. Apăsă și apăsă cu amândouă mâinile, afundând tot ce se mai ivea la suprafață. Execută această operație timp de multe minute, cu mișcările cuiva care înmoaie rufe. În cele din urmă, își dădu seama că nu mai era necesar să continue. În apa învolburată, plutea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zile întregi cerul rămânea acoperit de nori o pânză cenușie și deasă întinsă peste oraș. Ferestrele de pe latura lungă a clasei dădeau tot în Strada Principală, ca și anul trecut. Se vedea capul bulevardului Regina Elisabeta, cu castanii lui deși, afundându-se ca într-o pădure întunecoasă. Cătălin stătea de vorbă cu Nelu Manolache. Îl întreba: Noaptea tu visezi întâmplări? Eu visez locuri. Nelu Manolache râdea: Eu îl visez pe tata că vine și mă croiește c-un băț pe spinare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tot zeflemitor, părea gata în orice clipă să se ferească de o lovitură venită pe neașteptate. Tu visezi locuri sau întâmplări? îl întrebă Cătălin. Ce?! făcu Damian, surprins, c-o ușoară zvâcnitură înainte. Cătălin visa în multe nopți că se afundă în desișul castanilor de pe bulevardul Regina Elisabeta, care te scoate afară din oraș, și merge și tot merge până când în dreapta sa Valea Prahovei se lărgea și se adâncea imens, însorită, până într-atât încât departe pe versantul celălalt abia mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe acestea Paul și le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel cu acoperiș de crengi rupte, cam cinci pași, nu mai mult, afundându-se în verdeață. Dincolo de tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca un miner al cuvintelor cobor în adâncimile / cititului și scrisului. tabernaculul cărții sau mic / mormânt. nu știu: să aprind lumânări sau să mă scald / în lumina spicelor apei celei luminate. ca un miner / solitar îmi ascut pana / și mă afund în grafitul cuvântului. sărind și jucând. / săpând înainte, grămădind în urmă. Leo Butnaru: Ordine de zi, ordine de noapte sau viața ca tentativă de a fi Volumul Ordine de zi, ordine de noapte (Editura Valman, Rm. Sărat, 2009), al lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]