1,490 matches
-
Astfel am prezentat noŃiunea căutând să găsesc o definiŃie a contractului de vânzare — cumpărare comercială dată de profesori în drept. Caracterele juridice le-am prezentat într-o formă succinta fără a insista asupra detaliilor suplimentare deoarece am căutat să nu aglomerez informaŃia punctând doar elementele esenŃiale. Nu am omis nici antecontractul și pactul de preferinŃă că forme de promisiuni de vânzare. Prin intermediul capitolului întâi am detaliat aceste aspecte amintite mai sus. Un considerent important îl constituie condiŃiile de valabilitate. Pentru a
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_1125]
-
astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa cu asemenea lucrări, încât devenise din ce în ce mai greu să găsească pentru toate un locșor potrivit în camerele, destul de numeroase de altfel, ale villa-ei. Clemantius evita, pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu socotelile sale, astfel că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu căruțul de butelie, să putem asigura transportul cărților, ș-apoi al copiilor. Alteori erau intervenții „în forță” ale mamei, care copleșită de treburile casnice, îmi lua cartea din față, în speță pe perioada vacanței de vară când se tot aglomerau cerințele în casă și tata era pe locomotivă. Altminteri, tata mă sprijinea de fiecare dată: „Lasă fata să facă ce-i place, vor veni și acele timpuri când bucătăria și baia vor fi prioritare, însă acum lasă-i să se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu căruțul de butelie, să putem asigura transportul cărților, ș apoi al copiilor. Alteori erau intervenții „în forță” ale mamei, care copleșită de treburile casnice, îmi lua cartea din față, în speță pe perioada vacanței de vară când se tot aglomerau cerințele în casă și tata era pe locomotivă. Altminteri, tata mă sprijinea de fiecare dată: „Lasă fata să facă ce-i place, vor veni și acele timpuri când bucătăria și baia vor fi prioritare, însă acum lasă-i să se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
azi.“ Dar, din păcate, aveai treabă și nu puteai să te învoiești. Te trezești la aceeași oră ca de obicei. Te speli pe față. Iei micul dejun. Te îmbraci și te îndrepți spre gară. Apoi iei metroul către muncă. E aglomerat, ca-ntotdeauna. Nimic deosebit. O altă zi obișnuită din viață. Până când cinci bărbați deghizați înfig vârful ascuțit al umbrelei într-o pungă umplută cu un lichid ciudat... LINIA CHIYODA TRENUL A 725K Hayashi Ikuo și Niimi Tomomitsu s-au „ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Chiyoda, dându-mi seama că nu mă simțeam deloc bine. Am tras aer în piept. Mi s-a oprit respirația. Stăteam în primul vagon, astfel încât de la stația Kasumigaseki să ajung cât mai repede la linia Hibiya. Metroul nu era prea aglomerat. Locurile erau toate ocupate și doar câțiva călători stăteau în picioare. Se putea vedea până în capătul celălalt al vagonului. Stăteam în față, aproape de scaunul conductorului și mă țineam de bara de lângă ușă. Și, așa cum am menționat mai înainte, am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Yoyogi-uehara, iar el rămâne în metrou până la stația Shinjuku. Însă în ziua aia mi-am pierdut vremea aiurea, am întârziat și am plecat singură. Am coborât la Kasumigaseki, unde schimb întotdeauna metroul pentru linia Hibiya, dar, pentru că era foarte aglomerat și încă mai aveam timp, m-am gândit să merg până la firmă pe jos. Durează cam cincisprezece minute. O stație de metrou. Deodată am zărit un angajat al stației prăbușit la pământ. Părea să sufere îngrozitor. Colegii lui se agitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
posibil. Din când în când mai apar și perverși. Dezgustător! La Ōtemachi sunt multe legături cu alte linii, și, după ce trec de stația asta, metroul se mai eliberează. Nijūbashimae urmează chiar după Ōtemachi, așa că pentru mine cam tot drumul e aglomerat. De la Machiya la Nishi-nippori, Sendagi, Nezu, Yushima, Shin-ochanomizu, Ōtemachi... Nu pot să fac nimic. Sunt prinsă ca în capcană. Mă urc și stau în picioare lângă ușă. Mă sprijin de mulțimea din metrou și adorm. Da, așa fac. Ațipesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noi la muncă și eram emoționată încă de dimineață. Am luat metroul de la stația X, linia Hibiya și, la stația Kasumigaseki, am trecut la linia Marunouchi. E mai bine să stau în față ca să pot schimba repede, dar e foarte aglomerat și mă urc urc în primul vagon, la ușa din spate. Însă, în ziua aceea metroul a venit imediat ce am coborât la peron, așa că m-am urcat pe la a doua ușă, cea din mijloc. Nu am putut să înaintez până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metrou. Niște pachete pătrățoase. Un lichid se scurgea din ele și băltea pe podea. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu cumva aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se vedea nimic. Bătrânelul care a stat în fața pachetului a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, avea deja spume la gură. Își pierduse cunoștința. Cei din jurul lui l-au luat în brațe și l-au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, pentru că s-a anuțat că: «Pe linia Chiyoda se circulă», m-am gândit că nu am încotro decât să merg până la stația Nogizaka, linia Chiyoda. Așa că m-am îndreptat spre linia aceea. Am trecut prin mulțimea din stație. Era aglomerat și am intrat rânduri-rânduri în metroul oprit. Ușile erau deschise. Nu am mers chiar atât de mult prin metrou. Doar câteva secunde. Când am ajuns la linia Chiyoda, metroul deja ajunsese în stație, așa că am sărit în el. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La stația Kita-senju, dacă las mai multe metrouri să treacă, pot sta jos, însă, dacă fac asta, îmi ia cam un sfert de oră, așa că m-am urcat direct în metroul care a venit. Chiar dacă stai jos, e atât de aglomerat încât ne atingem fețele unele de altele și nu e chiar așa de plăcut să iei loc. Bineînțeles că și în ziua aia era al naibii de aglomerat. De obicei, lunea e cea mai mare îmbulzeală. În general mă urc pe la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care își pierduseră cunoștința, erau cărate pe scări. Leșinaseră și erau întinse pe jos. Înainte să sun erau doar câțiva oameni care zăceau pe jos. Doar în intervalul de cincispreceze-douăzeci de minute cât am vorbit la telefon, zona s-a aglomerat. Era ca o scenă din infern, întocmai ca cele pe care le vezi la televizor. Niște detectivi se învârteau și strigau în gura mare: «A vâzut cineva infractorii care au pus gazul otrăvitor?» Imediat au venit și ambulanțele. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a plecat din Kodemmachō, oamenii din jur au început să tușească tare. Spuneau: «Să deschidem geamurile!» Pe podea se formase o baltă care a rămas mult timp acolo. Eu am călcat în ea. Nu am călcat intenționat, dar înăuntru era aglomerat, metroul era în mișcare, nu am reușit să-mi mențin echilibrul. Nu, nu am călcat pe pachet, ci pe lichid. De fapt, voiam să cobor la stația Kodemmachō și să iau alt metrou, însă nu am avut timp și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din gură. Mai aud câte o voce: «Lasă-mă, domnule, în pace!» Normal că și eu aș reacționa la fel, dacă mi s-ar întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și, gata, sunt extenuată. De la Kita-senju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și, gata, sunt extenuată. De la Kita-senju la Akihabara fac cincisprezece minute. Acolo coboară mulți oameni și parcă mai poți respira. O vreme nu mi-am amintit ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aflam a intrat în stația Kodemmachō. Atunci s-a auzit strigătul unei femei. Exact ca țipătul subțire al unui papagal. Nu știu sigur, dar cred că era o femeie. Se auzea de undeva din afara metroului. «Ce să fie?» Peronul era aglomerat și nu vedeam nimic. S-a făcut anunț: «Vom staționa câtva timp.» Trei sferturi din călători au coborât, dar eu am rămas pe scaun. E mai bine să stai pe loc. Vorbesc din proprie experiență. Este posibil ca metroul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în panică. Nu a spus nimic de cei din spate care vomitau. Era aglomerat rău și nu puteam înainta deloc. Erau cam doi kilometri până acolo, dar suma de pe aparat depășise 2 000 de yeni. Am vrut să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era exact ce-și dorea, urma să facă mai multe comenzi. Pe linia Hibiya mă urc mereu în primul vagon din față. Am ajuns în stație la Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
frecvent. El locuia singur într-un cămin din Kawaguchi și de obicei ne întâlneam în centrul Tokio-ului - la Yūrakuchō. Mergeam la film. Ne vedeam săptămânal și, dacă puteam, în weekend. Soțul meu era foarte ocupat. Dacă nu era prea aglomerat, își lua liber la sfâșitul săptămânii. Atunci când nu reușea, mă duceam eu la el la firmă. Ne potriveam de minune. Aici a fost mâna destinului. Timp de un an de zile cât am fost prieteni nu m-am plictisit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ceasul și am văzut afară lumină. Hai, repede, strânge calabalâcul! Mă uit la ceas, parcă era șase și zece. Ce să mai bei cafea! Mi-am făcut o cafea cu apă rece. Ziceam că e târziu și pe urmă se aglomerează la vamă. La recepție ne întreabă, ce faceți, de ce plecați așa devreme? Că o să fie vama mai strictă, la ora asta e foarte periculos. Când ne uităm la ceas, abia era trei fără un sfert. Nu era șase și zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorbiți de azi înainte dacă în noaptea asta n-o să se frîngă inimi, dacă n o să fie ele vedetele spectacolului de dans. — Ar trebui să mergem la ele, zice Curistul, e limpede că nu ne-au observat, deja s-a aglomerat destul de tare. — Ai dreptate, spune Părințelul, simțind niște furnicături în piept, de aceea s-au oprit locului. — Știți ce? Vă trimit la culcare dacă mai bateți cîmpii, începe să se distreze Roja, o femeie poate fi acuzată de orice, cu excepția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dormind nepăsător În nori. Este vara În care acceleratul de Constanța a zdrobit la bariera Lizeanu un vagon de tramvai de pe linia lui 17. Ca printr-un miracol, vatmanul și călătorii din primul vagon au scăpat cu viață. Tramvaiul era aglomerat, cu lume pe scări și Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei mici, ca niște funigei incandescenți, apar din când În când În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
naiba, la naiba. Nu te gândi la asta acum, continuă să te miști. Majoritatea clientelei venise acolo să-și etaleze ultima achiziție Gaultier și nici nu se gândeau să transpire în ea, așa că ringul de dans, deși mic, nu era aglomerat. Nu a trebuit decât să înghiontesc cu coatele pe câțiva. Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut câteva opriri pe la bar, însă nu am vrut să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
înțeles, totuși, bine, iar notele mele erau mai mari decât fuseseră vreodată la doamna Watkins. Cum nu era mai nimic de făcut, acum că tații, soții și prietenii erau toți plecați, toată lumea mergea la film. Chiar și duminică noaptea era aglomerat, când predicatorul avea întâlnirile de seară. Domnul Watkins a încercat să închidă cinematograful duminica de la șase, dar acesta era proprietatea fratelui șerifului și petiția s-a pierdut pe undeva. Aveau o mulțime de filme tehnicolor care ne plăceau mie, mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]