3,081 matches
-
măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
travcrsmcl. Mini avu o scurtă ezitare. Nu-i plăcea să intre în localuri publice, dar trebuia să se adăpostească. Când sosise atunci, pe iarna geroasă, în Cetate, dimpotrivă, era lacomă de zgomot, de mulțime. Abia pripășită, căuta locurile gălăgioase și aglomerate, pentru a-și ascunde și apăra în ele timiditatea. Cunoștea orașul de mult, îl mai locuise adesea, dar totdeauna mai nainte îl străbătuse cu indiferență, îl privise cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un doctor și nu renunță până când nu-i este adus unul. Doctorul poartă mască și nu înaintează decât până la pragul ușii. Îi vinde lui Pandit niște medicamente scumpe și-l sfătuiește să se ferească de aerul viciat și de spațiile aglomerate. Nu mai este necesar să-l prevină. Întrunirile publice și procesiunile au fost interzise. Activitatea tribunalului a fost suspendată prin ordinul Ofițerului Sanitar al districtului. Un funcționar tânăr este trimis să-l informeze pe, dar Razdan refuză să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este pentru noi? le întreabă Pran. Și așa este. Șoferul înghesuie cuferele în portbagaj, claxonează imperativ și pornește motorul atât de puternic. Apoi, într-un nor de praf, lăsând în urmă băieții veniți să caște gura, o zbughește pe străzile aglomerate. Lui Pran îi bate inima sub burka din cauza zăpușelii, sentimentul de propulsie reîntregindu-i speranța că ar putea totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore și pe drumul deschis în fața lor, Pran observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai avea nici un motiv să-i încurajeze pe ceilalți spre o credință pe care ea însăși o părăsea. Când dădu glas acestei idei și cuvintele i se formară în cap, în timp ce mergea într-o zi pe bicicletă pe o stradă aglomerată, avu brusc un sentiment de vină, simțind sudoarea rece a trădării izbucnindu-i sub braț, între sâni. Resturile unei neveste de misionar, transpirând din abundență prin toți porii. Imaginați-vă o doctrină secretă. Imaginați-vă înțelepciunea străveche. Ideile nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
place deloc. Chiar o să mâncăm în acest loc? întreabă. Nu i se pare locul potrivit pentru o cină romantică. — Sigur că da. Și vom mânca tocană chinezească. Nu e grozav? Jonathan nu este așa de sigur. Încăperea destul de mică, este aglomerată și plină de fum. Comparat cu restul clienților, el și Star sunt prea eleganți. Li se servesc boluri mari, albastre și albe cu mâncare, care lui i se pare greu de introdus în gură fără să împrăștii sosul pe plastronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înainte. Cunoaște logica ce se aplică aici, sistemul i-a intrat deja sub piele. La vamă, antropologii așteaptă să li se proceseze documentele, în timp ce oficialii verifică un transport uriaș de băutură, mirosul de gin din două sticle sparte inundând sala aglomerată și supraâncălzită. Jonathan se ridică și urmărește busculada. Obiectele care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ne poate învăța - modalitățile de a satisface bărbații. Închiriem o căruță trasă de un măgar. După o jumătate de oră, ajungem în colțul vestic al Pekingului, unde străzile se îngustează și aerul miroase urât. Coborâm din căruță în spatele unei străzi aglomerate, unde proprietarii de magazine și-au așezat unele peste altele coșurile cu fructe și legume stricate. Îmi ascund fața în spatele unei eșarfe și pășesc repede alături de Fann Sora cea Mare și An-te-hai. Ne oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să ne strângem cu toții În fiecare an, decenii multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
referire directă la evenimentul care se petrecea chiar înaintea ochilor săi, ci spuse doar atât: — Vă rog, întoarceți-vă la locul dumneavoastră, stăpâne. Seniorul Nobutada, Seniorul Nobusumi, Seniorul Niwa și toți ceilalți generali vă așteaptă. Nobunaga, îmblânzit, reveni în sala aglomerată, dar nu se mai așeză. Rămase în picioare, privind în jur. — Iertați-mă. Cred că v-am cam stricat cheful. Mâncați și beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se închise în apartamentele lui private
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fantastic pe care câțiva copaci îl desenau cu ramurile pe fereastra din fața sa. Cumva, aceștia reușiseră să supraviețuiască în lupta lor cu nevoia de spațiu a așezării, devenită tot mai aglomerată o dată cu dezvoltarea zonei. Tonne era unul dintre cele mai aglomerate habitusuri ce apăruseră într-un mod oarecum normal în preajma celui mai mare starport de pe Sagius II. Înghesuit pe înălțime, între munți, construit fără nici un plan bine stabilit, semăna mai mult cu un labirint, în care se învârteau zilnic câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
am dat ochii peste cap În timp ce ea râdea, probabil de expresia mea. ― Ok, bine. Putem pleca acum? ― Absolut, zise Maria și am urmat-o În timp ce ieșea pe ușă. Am respirat ușurată când ne-am văzut afară. Străzile nu erau foarte aglomerate și vântul nu era mai mult decât o adiere. Părea o zi perfectă pentru o plimbare. ― Ok, deci unde anume mă duci? am Întrebat-o pentru a treia oară pe Maria, care mergea lângă mine fără să scoată un sunet
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de a fi o simplă elevă cu mintea Îndeajuns de limpede pentru a rezolva o problemă de matematică parcă mă depășea acum, deși aveam note perfecte. ― Ne-a fost dor de tine, zise Bianca, prinzându-mă de braț pe culoarul aglomerat. Bianca devenise oarecum cea mai bună prietenă a mea de când aflasem de povestea cu Victor și Eliza. Era o tipă destul de timidă, dar drăguță și de Încredere. Eram colege de clasă, dar până acum câteva săptămâni abia dacă comunicasem vreun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să fim împreună. Speram ca pe parcursul vizitei s-apuce să-l cunoască și pe Randall. și-mi doream foarte tare ca Randall să petreacă mai mult timp cu Bea și cu Harry, pe parcursul acestui week-end. Din cauza programelor de muncă extrem de aglomerate, pentru noi doi nu mai rămâneau decât câteva clipe furate în fiecare săptămână și nimic mai mult, ceea ce făcea și mai dificilă planificarea unor întâlniri în patru. Era ciudat, ținând cont de faptul că eu și Randall ieșeam deja împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu toate că aeroportul era la patruzeci de minute de casa noastră. Conceptul luării unui taxi îi era mamei la fel de străin și de „New York-ez“ ca și acela de a comanda cina acasă, de la restaurantul din colț. — Mamă! am țipat, în mijlocul aeroportului aglomerat. Când ne-a văzut, mama s-a luminat la față. Eu și Beatrice am luat-o la goană către ea și am sărit s-o îmbrățișăm, aproape dărâmând-o din picioare. Băieții, încărcați cu toate bagajele, se târau în urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cine știe. Săptămâna devine dinamică: miercuri de gardă la telefon, vineri pe teren. În sfârșit, se întâmplă ceva, chiar dacă nu se întâmplă nimic. Așteaptă în stația de la Rond tramvaiul 23. Tramvaiul nu vine. Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adus-o seara din Rahova domnește o faună mai sălbatică decât în trenurile regionale de pe vremuri. Un exhibiționist din ăștia de cartier începuse aseară să se frece de spatele, de fesele ei prin hainele de iarnă, nici măcar nu era foarte aglomerată mașina, a frecat-o până i-a simțit membrul fierbinte și a umplut-o de miez pe pantalonul de piele. Singură a trebuit să se lupte cu muistul, a început să-i dea cu geanta-n cap, da’ ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
asta. Imediat ce‑mi cumpăr fardurile și îmi primesc cadoul gratuit. Îmi umplu coșul cu tot felul de chestii de înfrumusețare, mă grăbesc la casă și semnez chitanța de credit fără măcar să arunc un ochi pe ea, apoi ies pe strada aglomerată. Așa. E 3.30, ceea ce înseamnă că am suficient timp să ajung la Guggenheim și să fac o baie rapidă de cultură. Excelent, de fapt, abia aștept. Stau pe marginea trotuarului, cu mâna ridicată pentru a face semn unui taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
are importanță. Îmi pun voința la încercare. Afișez cel mai larg zâmbet al meu. Ca să am grijă de rochia albastră, port o haină veche. În felul ăsta mă simt liberă să dau din coate ca să-mi fac loc în autobuzele aglomerate. Iau cu mine rochia albastră și mă schimb înainte de întrevederi. Mă schimb la loc în haina veche după întâlnire. Din cauză că adesea îmi chiorăie mațele în timpul discuțiilor, beau multă apă. Trebuie să-mi ascund picioarele, căci mi se umflă de la atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi gata. ― De ce la sfârșitul lunii? Nu, nu! Exclus! Eu le vreau gata pe 3 ianuarie. Am neapărată nevoie de ele pe 3 ianuarie. Acum ori niciodată! ― Oh, îmi pare nespus de rău, boierule, dar nu este posibil. Sunt extrem de aglomerat. Am o grămadă de comenzi. ― Lași tot și mi le faci! Înțelegi? Pe 3 ianuarie vreau să merg la reprezentațiune cu aceste haine. ― Ah, mergeți la reprezentațiune... La domnișoara Nanone... Ce frumos!... Ochii croitorului priveau undeva, în sus, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bucătărie, James a făcut exact asta. Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodatătc "Bărbați și femei. Femei și bărbați. N‑o să meargă niciodată" Natasha’s cafe era ascunsă pe o străduță laterală, la doar câțiva metri de aglomerata High Street, strada frecventată de întreaga lume și de soții... sau soții cu numărul doi. Acesta era unul din locurile preferate de adunare ale clubului, în principal pentru că mâncarea era preparată chiar acolo, deci bucătarul putea să satisfacă multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atât de simplu! Dar când Julia și-a verificat din nou ceasul, a început să se întrebe dacă nu cumva asta avea să fie răzbunarea lui Deborah - să-i tragă clapa, lăsând-o să aștepte într-unul dintre cele mai aglomerate și mai la modă restaurante din Londra. Dar nu. Iată că femeia a apărut în ușă, iar acum se uita prin restaurant. Julia a recunoscut-o pentru că văzuse fotografii cu ea în albumele de familie ale lui James și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din nou la goană, știind că Milly o aștepta. Știu, s-a gândit femeia, o sun și-i spun să mă mai aștepte câteva minute. Da’ unde-o fi telefonul? Traficul de pe strada pe care trebuia s-o traverseze era aglomerat, așa că Susan s-a oprit la colț și-a așteptat ca semaforul din depărtare să se facă roșu. Între timp, s-a aplecat, și-a pus geanta pe jos și s-a apucat, din nou, să cotrobăie prin ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]