1,472 matches
-
pe 19 ianuarie 1950 a fost transferat în camera 4-spital, unde a fost iscodit de Pătrășcanu. Deși 'Nutti' pretinde că Țurcanu l-ar fi luat la discuții pe Jianu și l-ar fi forțat să bată fără a-l fi agresat înainte, realitatea este că el a fost torturat începând din seara zilei de 21 ianuarie 1950 la camera 4-spital, și probabil pe parcursul întregii sale șederi la Pitești, Pătrășcanu amintind că în martie 1950 a fost schingiuit de Țurcanu pentru că a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au fost mutați la camera 2-subsol, unde li s-a cerut să obțină informații de la alte victime. A stat în această cameră până pe 6 decembrie 1950, timp în care i s-a cerut să se arate fidel acțiunii și să agreseze pe alții. În momentul declanșării bătăilor, în cameră au sosit și Țurcanu, și Leonida. A devenit planton, iar de Paștele anului 1951 a asistat la batjocorirea liturghiei, când deținuții au fost obligați să se închine unui falus sculptat în săpun
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
timișorenilor, pe 31 decembrie 1949, fiind bătut de Țurcanu, Popa, Gebac, Virgil Bordeianu, Roșca, Pușcașu, Livinschi, Bogos, Mărtinuș și Andronache. Imediat după torturi și autodenunțuri, a fost forțat de Popa să facă parte din 'comitetul' a două camere, unde a agresat mai mulți deținuți, până pe 1 martie 1950, alături de Popa însuși, Murărescu și Grigore Romanescu. Pretinde că din martie până în iunie 1950 ar fi făcut un fel de pregătire teoretică, citind romane comuniste în diverse camere, iar la începutul lunii iunie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
unicele metode de schingiuire a deținuților. Un important rol l-au avut metodele psihice, în mod evident studiate de către inițiatori înainte de a fi aplicate. Sursele de tensiune erau multiple: în primul rând, după cum am mai menționat, șocul de a fi agresat de către colegul de suferință, deseori chiar de un fost prieten, era imens și avea un efect paralizant. Apoi, bestialitatea acțiunii îi deconcerta total: chiar unul dintre cei care au cedat, ulterior, ajuns membru în 'comitetele' de conducere ale agresiunilor, Maximilian
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să ofere o explicație pentru comportamentele din timpul acțiunii, Lucinescu afirmă că tortura și privarea de somn induc oamenilor o stare mai deplorabilă decât cea creată de substanțele halucinogene, astfel că victimele deveneau involuntar receptive la ordinele agresorilor: dacă mai agresaseră oameni ori animale, puteau tortura la comandă, dar dacă nu, atunci nu puteau fi hipnotizați în acest sens. El consideră că, la Gherla, acțiunea a avut mai puțină intensitate și că a fost preluată de către Goiciu și Avădanei, spre insatisfacția
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
impulsurilor agresive. O altă cauză a declanșărilor este scăderea nivelului de serotonină. Condițiile extraordinare de la Pitești au impus adaptarea psihicului, astfel că s-a ajuns la dedublarea personalității, Ioniță dând exemplul unor mici gesturi prin care aceiași colegi care îl agresau îi arătau înțelegere și compasiune. Mihai Buracu face o interesantă paralelă între destinul deținuților politici și cel al lui Iona, considerând eliberarea ca o trecere dintr-o burtă mai mică într-una mai mare. Mai mult decât atât, viața în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
foarte periculos să intri singură. Astea erau pavilioane cu 50 de paturi într-o parte, 50 în alta, legate printr-un culoar, iar supravegherea bolnavilor o făceau doar doi infirmieri. Cu niciun doctor. Infirmierii împingeau în ei, ca să nu ne agreseze când făceam foile de observație... Era un regim medical de o mare sărĂcie și brutalitate, care nu știu cât de repede s-a schimbat după ’90. N-am văzut însă deloc în spitalul mare nicio urmă de psihiatrie politică. Dar, din nou
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lăsat pe oameni singuri. După cum proprietatea tuturor e proprietatea nimănui, tot așa o solidaritate generală nu mai e deloc solidaritate. Adunându-i pe toți membrii societății Într-o masă nediferențiată, comunismul n-a făcut decât să-i separe. Sistemul a agresat neîncetat orice formă intermediară de sociabilitate. Oamenii au pierdut obiceiul de a se asocia. Între Putere și oameni nu trebuia să mai existe nimic. Jucând jocul colectivist, fiecare și-a văzut de propriile interese. Colectivismul a generat individualism și, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-mi revin în fire, după fiecare nou calup de informației pe care mi-l livra. - Așadar, acest domn Lawrence... era negru? După altă pauză, Kimball dădu din cap. - Și avea un câine. Un mic maidanez pe care atacatorul l-a agresat deopotrivă. Aruncă din nou o privire notelor sale. Atacatorul i-a fracturat câinelui cele două picioare din față. Nu doream asta, dar scopul vizitei lui Kimball îmi devenea tot mai clar pentru mine. - Domnul Lawrence mai avea și un trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peretele unei biserici ruinate. Kaliningrad este orașul unei existențe mortificate, unde nu vezi un zâmbet sau o privire visătoare. Am jubilat realmente în sinea mea când trenul nostru a părăsit acel loc, în care viitorul este absent, în schimb te agresează din toate părțile un trecut tragic. - Cum ai văzut Europa, ca identitate culturală, înainte de a fi ajuns la bordul Expresului Literar și cum o vezi după ce acest periplu s-a încheiat? Nu ți se pare cumva extrem de accentuată, obositoare - pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cea mai puternică monedă din lume ar trebui să inspire celor slabi, națiunilor mijlocii, care n-au șansa să poată da nebuniilor cauțiunea unui Manifest Destiny, un reflex de salvgardare. Absența frontierelor comune cu țările pe care Statele Unite le agresează sau le ocupă îl justifică pe agresorul îndepărtat (chiar și după 11 septembrie) să dea prima lovitură fără să se aștepte la o ripostă. Când casa vecinului ia foc, normal este să cauți apă ca să stingi incendiul. Marea insulă se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
parte a muntelui te găsești. Dincolo, pe teritoriul libanez, am auzit exact aceleași cuvinte. "Vrem să trăim în pace, vrem o viață normală". Sau: "Cu cât vor distruge ei, cu atât vom construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de credință își împărtășesc suferința și indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și capătă coadă șuvăită, vânătă și la coadă capătă două steaguri, de o parte și de alta și aripi ascuțite. Cu aripile înoată, iar cu limba, cu focul lui zboară în nouri»”. Într-un număr magic ce sugerează totalitatea, ei agresează mediul ordonat în Trei frați cu nouă zmei I(9), precum fac bourul ori cerbul coborât din munte să strice „fălos” viile, în colindele de flăcău. Miza zmeilor este însă alta: „Ce război în sa’ la noi?/ Sân bătăi de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mulcomiș,/ Mâna la brâu își pune,/ Buzduganul își trăgea,/ O dată îl răsucea,/ Ochii Sâlei îi fura/ Și în Sâla iute da,/ Așa tare o lovea,/ Încât Sâla jos cădea”. Simetrică sub aspectul evoluției narative, balada anticipa de la provocarea monstrului deznodământul. Agresată vizual de prezența alesului pe tărâmul ei, Sâla va pierde exact acest simț. Echivalentă castrării, orbirea anulează orice putere a Samodivei de a mai agresa Cosmosul, căci „ochiul este sediul vieții, personalității, sufletului”. Buzduganul, armă specifică basmelor românești, cu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Încât Sâla jos cădea”. Simetrică sub aspectul evoluției narative, balada anticipa de la provocarea monstrului deznodământul. Agresată vizual de prezența alesului pe tărâmul ei, Sâla va pierde exact acest simț. Echivalentă castrării, orbirea anulează orice putere a Samodivei de a mai agresa Cosmosul, căci „ochiul este sediul vieții, personalității, sufletului”. Buzduganul, armă specifică basmelor românești, cu o încărcătură puternic masculină, materializează de fapt puterea interioară a eroului asupra neantului. Odată învinsă Sâla, lumea fenomenală se regenerează iar Bogdan e demn de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nimic neclar. Dacă există în adevăr o „problemă”, ea a fost creată de sovietici, prin refuzul de a retroceda României bunurile confiscate fără nici un motiv real. Refuzul a fost „motivat” la început prin faptul că armata regală română ar fi agresat armata rusă aflată în Moldova; când în România a venit la putere Partidul Comunist, motivația statului burghezo-moșieresc exploatator nu s-a mai putut invoca, așa că s-a recurs la altceva: conducerea de la Moscova nu știa nimic despre „problema Tezaurului” și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i recomandabil să fie plecat din țară sau să nu se întoarcă repede acasă. Cui a folosit (și cui mai folosește) fărâmițarea "generaționistă" și "promoționistă"? Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a-i diseca, deconstrui, nemuri. Iubitor al picturilor lui Francis Bacon, i-am întors pe dos, le-am scos mațele, le-am îmbucătățit, "morcelat", trupul simbolic, doar pe cei opt (motivanți ideologici ai excluderii mele din Cloaca de French) agresându-i eu și salivar. Al. Călinescu lui-mêeme en a pris pour son grade. Bineînțeles că, etica mea fiind neo-aristocratică, peizană plus libertară, nu am de gând să-i iert, ci să-i uit... pe drum... acum când îi regăsesc bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timpul incinerării și prin oxidarea lentă, biologică, urmare a activității vitale a organismelor descompunătoare din pământ. Totul e să se folosească un combustibil curat, cum ar fi biomasa. Deci, prin nici una dintre metodele de distrugere a cadavrului, natura nu este agresată În nici un fel. Dar e agresată de către ritualul ce Însoțește operațiunea și care depășește cu mult chiar preceptele religioase. Biblia nu spune decât că omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biologică, urmare a activității vitale a organismelor descompunătoare din pământ. Totul e să se folosească un combustibil curat, cum ar fi biomasa. Deci, prin nici una dintre metodele de distrugere a cadavrului, natura nu este agresată În nici un fel. Dar e agresată de către ritualul ce Însoțește operațiunea și care depășește cu mult chiar preceptele religioase. Biblia nu spune decât că omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului primitiv: Între cadavru și pământ nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să n’aibă nici În clin nici În mânecă cu ecologia, cursuri fie și cu caracter general. În fond, viitorii specialiști sunt viitori oameni de decizie și, indiferent unde, În mecanică, textile chiar, deciziile pe care le vor lua pot agresa mediul. Deși nu obișnuiesc, voi adapta radiofonic o comunicare pe care am ținut-o la Bacău În fața unui auditoriu preponderent chimist, fapt ce m’a silit la o altă paranteză. Anume, specialiștii În protecția mediului provin, cel puțin În momentul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai demult s’o profetizez, ca o compensare a efectului vieții animale și umane de astăzi. Romantismul n’a dispărut, topit În impresionism. El a supraviețuit, prin aspecte noi. Reacția actuală a omenirii, concretizată În Încercarea de a proteja mediul, agresat În continuare În ciuda avertismentului romantic este, lăsând deoparte o necesitate stringentă, altceva? Altceva decât romantism? “Radiosfera”, 15 ianuarie 1996, ora 9,24 65. O sută de lei: poluare sau depoluare? Poluarea este un fenomen vizibil În ziua de astăzi, chiar dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele industriale. Nu trebuie să ne mire: Așa cum apare În mitologia sa, românul tradițional nu agresează natura, pe care o consideră cosubstanțială cu el Însuși. Și, dacă discutăm problema ca aspect ecologic, e clar că e mai bine ca un străin de ecosistemul nostru să nu se amestece În el. Revenind la cele două culori ale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu complex privind ecologia acelei specii. Un prieten basarabean Îmi propunea, acum câteva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire, dezinteresată sau interesată - iar oscilații! -, iar natura trebuie iubită pentru ea Însăși, nu pentru frica de pedeapsă. Chiar dacă nu contează cine sau câți agresează natura, consecințele le vom trage cu toții, mai târziu, când incompatibilitatea dintre esența noastră biologică și mediul ultratehnologizat pe care ni-l creăm, dar și dintre esența noastră biologică și mutațiile spirituale spre care aspirăm, incompatibilitate deci, va deveni evidentă. Ne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]