1,907 matches
-
de mii de lire, ceea ce Însemna că până atunci câștigase. Îi dădu două lui, păstrându-le pe celelalte. Înapoi În sala principală de joc, trebuia să aștepte câteva minute Înainte să se poată strecura lângă masa de ruletă și, odată ajunși, el așteptă două ture până când, fără vreun motiv pe care să-l poată numi, i se păru că e momentul potrivit să joace. Punând cele două jetoane unul peste celălalt În palmă, le așeză orbește pe masă, apoi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bancheta din spate, laté cît tot autobuzul, si aștepta hopurile. Lui Șasa Îi era totuna dacé Îl lésa cu fereastră deschisé sau nu, céci el nu avea morișcé. Lui Șasa chiar Îi plécea șoferul cu mustațé, céci mergea mai tare. Ajuns acasé, Isi scoase jachetă albastré de la costum și-și préji patru oué, si le mîncé cu pîine cu unt și cu ceai. MÎncé din picioare, ca și cum n-ar fi trebuit sé ménînce, ci sé réspundé la tablé În fața lui Nadejda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ce ești..." "Io sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Curte. Judecătorii ajung aici în urma unui simplu interviu la CSM, un criteriu de numire netransparent și arbitrar. CSM nu-și motivează deciziile de respingere a candidaților, prin urmare accesul la Înalta Curte se face pe criterii pur subiective. Iar odată ajunși acolo, vorba lui Voicu, „sunt până la moarte“. Or, pentru politicieni, popularea celei mai înalte instanțe cu personaje manipulabile, slab pregătite sau șantajabile e un obiectiv vital. Așa s-a întâmplat, de-a lungul timpului, cu Rodica Stănoiu și oamenii ei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de stăpân. Visează mereu cum va fi el știucă în acvariul cu intelectuali, mai ales dacă va găsi pentru a-și demonstra genialitatea și o publicație irigată editorial de altcineva care să facă tot ce ține de corvoada zilnică. Hahalera ajunsă prof. dr. are un bâzdâc: fiind geniu, toată lumea trebuie să-l asculte, să-l aduleze, să-l protejeze de orice răutăți și alte chestii din astea care să-i creeze un climat propice manifestărilor sale „geniale”. Și se manifestă în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
putea face praf și pulbere. Pe măsură ce acestea dispăreau, se vedea cu ochiul liber cum copoșii de la conducere prosperau pe zi ce trecea, apăreau ca din pământ pe numele unor foști pârliți unii din tagma comercianților ambulanți de gumă de mestecat, ajunși acum în fruntea bucatelor, magazine luxoase prin centrul orașului, vile, lacuri cu pești și zone de agrement, societăți comerciale și alte chestii din acestea ce pot face viața dulce unora, bașca distracție la cataramă la botezuri și nunți cu tămbălău
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
inima Europei ne-a luat pe loc piuitul la brandul de țară mâncând lebedele din parcurile Vienei. Deci am putea spune că mâncătorii de lebede au pus prima cărămidă la constituirea brandului de țară a României. Pe urmă acești țigani ajunși în mod oficial romi, au trudit din ce în ce mai greu ca să ne facă un renume în Europa. Ia gândiți-vă de exemplu la țiganul Mailat, care pentru o mai bună înțelegere a nației, după ce a violat o italiancă a și omorât-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns în cireș și după încă alte minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea, te rog să nu mă oprești! După îndelungi căutări ajunse, cu amărăciune, la concluzia că soțul ei avusese dreptate și că o forță întunecată pătrunsese în viața ei ca să i-o dea peste cap, să-i închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
soției sale. Și în ciuda a toate, Luana îl iubea. Când se despărțiră, Ștefan știu că ea nu va face nimic din ce-i promisese. Cu mâinile legate, el rămase să privească în urma ei, cu sufletul zbuciumat de o presimțire groaznică. Ajunsă acasă, Luana își găsi bărbatul inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orice pas greșit o va face să se prăbușească. Pe partea cealaltă a străzii Radu îi urmărea, așteptând ca ea să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut, fără ca soția lui să-i sesizeze prezența. Ajunși acasă, Sanda le ieși în cale gata de orice sacrificiu. Micuța Aniela, bine instruită să nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și o să ajungi la podul peste râul Fossa. Un alt psalm, și ajungi la canalul de irigație numit Sega, unde o să vezi o răspântie. De-acolo o iei pe drumul de la dreapta ta. Un al treilea psalm, și iată-te ajuns. Nu știu la care psalm se referea bărbatul, dar indicațiile lui s-au dovedit a fi precise. Am mers în liniște de unul singur, la umbra copacilor ce-și întindeau crengile, unindu-le într-un acoperiș verde deasupra drumului, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu, mi-a poruncit. Nu-mi rămânea decât să mă supun. Goneam amândoi spre marginea așezării. Mi se alătura să vadă cum respir. Dacă dădeam semne de oboseală, încetinea, goana devenind mers. Imediat ce începeam să respir normal, relua alergatul. Odată ajunși, s-a cățărat ca un râs în vârful unui stejar; abia de-am putut să ajung la al doilea rând de crengi. După care ne-am potolit setea la un izvor, chiar sub copac. Rotari m-a supus acestui tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta ceva mișcându-se în apă. Erau vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în clipele acelea n-am văzut nimic, căci inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul. Noroc cu Calinic că m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci altfel aș fi tot continuat să merg cu capul în pământ și cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mama și de Corina, ea se desprinde leneș de, bărbații intră pe o poartă în biserică și femeile pe alta, abia ne putem strecura înăuntru de mulțimea copiilor înghesuiți la ușă, tata e salutat din gesturi și priviri de cei ajunși deja în biserică, eu și Alex îl urmăm spre locul statornicit bărbaților din familia noastră, recunosc chipurile pe care le văd în jur și instantaneu eu și Alex întoarcem capul să căutăm femeile, eu știind unde să mă uit întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o deschid oricând de pe coridorul cel mare și agitat, ca să privesc liniștirea aceea bruscă a apei, a cărei priveliște schimbase fiecare atom din mine cea veche. Era oare asta posibil ? Sau fusese o scânteie dintr-un ordin misterios al existenței, ajunsă nu se știe prin ce accident la mine ? Încercând să reproduc experiența fluidizării cu metode de laborator, m-am gândit că poate ar trebui să fac cumva să am din nou febră. Știam că multe lucruri bune se pot Întâmpla
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel de program predestinat existența mea de fată liniștită cu ochelari a Început deodată să se manifeste prin poezie, ca și cum un declanșator ascuns ar fi fost activat peste noapte pentru ca În fine să prind viață și să trăiesc. iată-mă ajunsă deodată din starea de mineral În cea de ființă vie - și mă manifestam acum precum o forță a naturii, așa cum se manifestă de fapt toate animalele tinere. odată cu descoperirea acelei stări distilate la care aveam acces prin poezie, conceptele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Întrebat eu cu prefăcută naivitate. — Poți să fii drăguță cu ei dacă vrei, dacă Îți place, nimeni nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. Adina Dabija 108 — E obligatoriu ? am insistat eu. Face parte din job ? o muscă mare, verde, ajunsă nu se știe cum acolo, Începu să i se plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o Îndepărtă cu mâna enervat și Îi spuse ceva În flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fărĂ să mă privească sau să-și ia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până În acel punct În viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călĂuzitoare și imaginile Întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul Încremenea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pași mărunți, cu o expresie de parcă ar fi fost salvați. Partea interioară a casei se afla destul de departe, așa că nu era nefiresc ca soției lui să i se facă adesea dor să-l vadă. Lăsând În urmă multe coridoare sinuoase, ajunse, În sfârșit, În apartamentele soției sale. În ziua nunții lor, hainele sărmanului ostatic din Mikawa nu se putuseră compara cu luxul și strălucirea Îmbrăcăminții Domnișoarei Tsukiyama, o fiică adoptivă a lui Imagawa Yoshimoto. „Bărbatul din Mikawa“, cunoscut după acest epitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avea să poată face altceva decât să stea jos și să tremure. Cu toate acestea, ziua respectivă sosi și, lăsându-și soacra la han, plecă singură la castel, aducând daruri din Sunomata. La castel, păru să-și uite toate neliniștile. Ajunsă acolo, Își privi pentru, prima oară, seniorul În față și, contrar așteptărilor ei, constată că era afabil și că avea o minte deschisă. — Trebuie că te-ai extenuat Îngrozitor, având grijă de castel atât de mult timp și ocupându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ordinul de a trimite capul fiului său la Castelul Itami. E o problemă de disciplină militară și nu folosește la nimic să intervii. Și astfel, Nobunaga Închise scurt gura vasalului său. Hideyoshi reveni În noaptea aceea la Harima dar, după ce ajunse, trimise, În secret, un mesager spre capitală, cu o scrisoare pentru Hanbei. Ceea ce conținea scrisoarea se va Înțelege mai târziu, dar, În esență, era vorba de durerea lui Hideyoshi pentru fiul prietenului și consilierului său, Kuroda Kanbei. Mesagerul lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]