1,692 matches
-
lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit, Ca lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc între ele Și de zbaterea arterelor, Feluritele arme mișcîndu-și Părțile cu greutate, Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale, tobe Alcătuind o haită Ce mușcă lacom, Pînă la os Făptura cîntării. Alai oprit (de netăgăduit strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O piedică pe această gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe De parcă
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
mașinile și casele lui Făzănescu, care a făcut din țara asta o urmă de glonț. Mașina Miliției virează periculos spre Mașina Inchiziției Noi, ceilalți, suntem urme lucide în visul maimuțelor. S-a dus farmecul, a plecat și prim secretarul cu alaiul lui de dihori. Un Dumnezeu ramolit pune notele de la educație fizică - la estetică Demagogii, otrava, ară pământul cu crinii Altă lumină Domnului Gabriel Liiceanu Este o zi atât de grea - în spatele Timpului nu se află nimic. Este o zi atât
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul vesel, excitat, al mulțimii, sui treptele CEC-ului din interiorul poștei, se prezentă la ghișeul care îi fusese arătat și îi întinse funcționarei biletul câștigător. Ea îl întoarse pe-o parte și pe alta; îl privea îngrozită (ne aflăm în
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme - imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește brusc ca o flacără până sub cupola Operei În timp ce auzul și ochii și pieptul mic al copilului se umplu de lacrimi de-o fericire pierdută și regăsită în timp ce cortina coboară mereu se ridică mereu învăluind
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
se mai poate ghici unde și când se stinge viața și adie apropierile morții Nici urmă nu se mai aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
cavalerul de negură? băiatul de lăptar a încercat să fugă, a încercat să țipe precis cavalerul a fost, cel fără cap, zic copiii și pîndesc pînă noaptea tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
Alexandru LUNGU Lumina frântă umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... În urmă cu peste trei decenii, într-un sfârșit de Cuptor, făceam un fel de ucenicie gazetărească cutreierând satele țării, în vederea unei eventuale oploșiri pe lângă un ziar al vremii
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
declarații ale oficialităților de la Chișinău, referitoare îndeosebi la struțo-cămila "istoriei integrate". Și imaginea unor înalte personalități de pe un mal și altul al Prutului ciocnind, în iarna trecută, în inima Bucureștilor, stacane de vin, în fum de grătare, cu zumzet și alai de muzici naționale. Se trecuse, până acolo, desigur, tot un pod... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
făceau elevii practică de toamnă - șoferul frâna mașina „de teren” în fața sediului Gospodăriei, pe vremuri conacul vreunui moșier care fugise de mânia proletară sau putrezea în pușcărie (cum i-o fi fost norocul), directorul ne aștepta în poartă cu un alai de agronomi băuți (se bea, aici, de dimineață până seara), mă invita la masă - mămăliguță cu brânză și smântână, friptură de văcuță cu mujdei și fructe - ne informa asupra izbânzilor gospodăriei (procente, investiții) apoi ne conducea pe dealul unde făceau
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în timpanele verzi ale verii tot mai rar clipa-și sună pașii desculți tot mai reci amintiri printre degete printre nori zboară palid găurită de viespi turta lunii turnată din ceară și prin sângele unicornului rănit trece în chiot ultimul alai de nuntă sau de vânătoare pe când iscoadele cetății decapitate de vis stau de veghe la porțile dimineții lampa răsăritului se stinge de la același întrerupător Parcul de iluzii spulberate parcul de iluzii spulberate se întinde mult peste real pale de emoții
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
Geometria unui vis : „Trist străbăteam un ocean / poate saturnian / când deodat’, îndepărtat, / sufletul mi-a sfâșiat // marele zvon dodecafon / al câinilor lui Acteon. Unde-s? mi-am zis. În care vis / zarurile iar m-au trimis? // Unde-i - strigai - zveltul alai, / unde e cel fără grai, / care în sine însuși dispare / ca într-o floare devoratoare?” Dincolo de amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
puțin... mai mult... Era în mine - un tumult! (...) ...Cu sfîșietoare părere de rău că drumul meu era prin Valahia doar de trecere, m-am rupt de această petrecere și-am plecat cu daruri încărcat. Era în faptul serii. Cu mare alai și cinste am fost dus pînă la porțile țării. Ah, Valahia! Fereastră deschisă spre Orient! Am trăit cu nesaț un fragment din acest amestec delicios de primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
părăsit pe meleaguri străine de stăpânul cinic sau inconștient?", m-am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând bucuroasă în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au clătinat a ignoranță. Iar
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Corbu - Cum iarăși se ninge cu strașnic temei, Vârtos îndesându-mi căciula în pac, Scoț limba, ca puștii vecinilor mei, Și fulgii pi dânsa îmi dac. Sedus de candoarea acestui ningău, Cu sufletu-n sinemi festiv tinemirp, îi murmur brașoave alaiului său: Momindu-l să-mi intre-n rovdirp. Acuma, că ninge, mi-s iarăși cu mau! (Ci, toamna, de-a pururea-s grav-ciglatson!) Incaltea, sunt singur: zăpezile au Intenții să-mi poarte coron! Florile dalbe se fâțâie-n joc nuligest
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează frecvent autorul. Ce-i drept, cîteodată lansează ipoteze relativ interesante, cum e aceea referitoare la cruzimea copilului Pu Yi, care își terorizează prin capricii și furii supușii și alaiul de servitori, justificată printr-o lipsă acută de intimitate. Legătura dintre mizantropie și absența unui spațiu privat nu e prea subtilă, poate, dar plasată în contextul potrivit ea are cel puțin un efect retoric. Cred că lui Behr îi lipsește
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
mecanic, urît, definind însăși concepția săracă, lipsită de vreo imaginație a constructorilor posaci de deasupra care mai rămăseseră încă în viață, să desăvîrșească intrarea în viitorul paradis terestru... În vechime, bărbații căzuți în lupte erau înălțați pe scuturi, însoțiți de alaiul fecioarelor ce-i jeleau în hexametri... Nici moartea nu mai era ca odinioară; moartea despre care un filozof marxist ar fi zis că era singura proprietate neaparținînd de fapt nimănui... Porumbeii de pe Gabroveni. Un zgomot fin -, niște rîcîituri mici, dese
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
inteligibilității ideilor prezentate. Ultimul ei volum publicat, romanul In America, e în multe privințe simptomatic pentru un asemenea profil intelectual. Personajul principal al cărții este o actriță poloneză pe nume Maryna Zalezowska, care hotărăște să emigreze în America împreună cu un alai de rude și prieteni fideli în plină glorie profesională, asumîndu-și riscul ca peste ocean să nu obțină decît roluri minore. Decizia ei, care pe unele dintre personaje le nedumerește, pe altele le revoltă, este tema romanului. De ce părăsește un om
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
fiindcă nu respectă exigența formei culte. Nu orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-un protocol de punere în scenă grație
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
de plasă, - mai �nainte să plece iar în Est/ și,-apoi, în Vest, de unde va reveni la anu'.../ Ilovățu-i o oază de liniște, în rest,/ prin care se preumblă Eliza Brătianu// (ce locuiește-n casa Ioanizilor, Ťla curteť)/ cu un alai, în jurul ei tot mai partizan/ Aliaților, de-a lungul unei veri tot mai scurte, -/ iar Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
în ziua cînd să treacă Dunărea cu bacul, unde o aștepta Fănică, se rupe bacul din legături și se duce la vale. Ce să facem? Amînăm nunta, că doar n-o să treacă mireasa de pe insulă la mal cu barca, fără alai. Și atunci începe Virginica să plîngă. Ea se duce și înot după alesul ei! Pe mal, îmbrăcat în haine de ginere, Fănică Theodorescu adusese cîțiva barcagii și a pornit cu ei, să o întîlnească la mijlocul apei. Bătea un vînt cu
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]