1,261 matches
-
-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după tine. Acum, scoate-ți pantalonii. — De ce? se alarmă. — O să petreci zece zile în peștera asta, legat de mâini și de picioare... Dacă urinezi și faci pe tine o să-ți iasă bube - făcu un gest expresiv cu mâinile. O să-ți fie mai bine cu curul gol... Excelența sa, guvernatorul Hassan-ben-Koufra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în care se mișca. Era un om calm, ermetic și distant, ce părea că se află deasupra posibilelor probleme și primejdii, dar care acum, când vorbea de „pământul pustiu“, o făcea cu un respect ce nu putea să nu-l alarmeze. Pentru orice ființă umană, erg-ul pe care îl traversau ar fi însemnat sfârșitul tuturor drumurilor, începutul tuturor nebuniilor și moartea fără nici o speranță. Pentru targuí nu fusese decât etapa „comodă“ a unei călătorii ce, în curând, avea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața spre treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă de-a lungul coridorului și Închise singurul geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe jumătate Închiși: E ceva mai bine așa. Cel puțin nu mai e curent. Acum mi-e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat de faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea Întregii situații un aer de blasfemie conștientă. O făcu să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părut că ceva nu e n regulă. În consecință, nu ia răspuns. Furios, eroul, a alergat acasă la el. și - a tras un foc în cap. Ca să moară, dar, n-a murit,însă, nici mult nu mai avea. S-au alarmat vecinii. S-au adunat. L-au dus la spital. Vocile poporului: vai, tocmai el, polițistul nostru cel viteaz, și scump, măi-măi ... Da, tocmai el! De ce, oare? Nu l-au lăsat părinții, să se însoare cu amanta. Ce vorbă e asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi comercializate și arme nucleare, ori, componente ale acestora? Nimănui. și, totuși,...Când acel ceferist descoperi că ușa unuia dintre vagoanele de marfă era deschisă, iar,din locul lor, lipseau, după aprecierile sale, patru lăzi mari cu focoase atomice, se alarmă foarte. Imediat anunță faptul la 112; la numărul poliției, deci! Alarma se răspândi cu viteză. Garnitura de marfă se afla în ultima stație de pe teritoriul României. Un pas mai încolo, ieșea din țară, intra în Bulgaria, și, se cutremură ceferistul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și ce doriți? întreba bătrânul, cu voce groasă. Suntem oameni pașnici și căutăm protecție împotriva atacurilor unui rechin alb, răspunse Miti Matái, înclinând ușor capul. Vă rugăm să ne acordați ospitalitatea voastră până când va trece pericolul. —Un rechin alb! se alarmă celălalt, schimbându-se la culoare. Cand v-a atacat? —Ieri la amiază. De atunci nu l-am mai văzut, dar cu Teatea Maó nu se știe niciodată. —Știu, recunoscu bătrânul. De unde veniți? —De pe Marara. Suntem o expediție de pedepsire, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când, venea în sat să aducă medicamente și să vorbească cu războinicii despre lucruri pe care femeile nu le împărtășeau niciodată cu ei. — Ți-e foame? întrebă el; și văzând că nu i se clintise nici un mușchi de pe față, se alarmă: Te pomenești că nu vorbești spaniola! Fata se mărgini să-l privească așa cum ar fi putut să-l privească un câine de vânătoare. — Ne-am aranjat...! comentă el cu voce tare. Nici măcar n-o să vorbim. Poate că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă iute spre mijlocul lagunei. Se opri când un corp vâscos îi atinse piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să reușească. Ani În șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma la scăderea oxigenului din sânge. S-a aruncat de la balcon, dar cum un alt sinucigaș tocmai dăduse foc clădirii, un etaj mai jos, a căzut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
elastomeri, spumă poliuretanică, gelatină și jeleu, adică tot ceea ce burdușea până nu demult interiorul celor mai arătoase ființe din zonă, sau, dimpotrivă, ceea ce le prisosea, cum ar fi pungile de grăsime rezultată după milioane de sucțiuni. Departe de-a se alarma, din ce În ce mai mulți oameni s-au strâns pe malurile râului pentru a privi această scurgere ca pe o defilare mondenă pe covorul roșu, gândindu-se cu nostalgie la vremurile apuse ale Împănării, când sânii falși arătau ca niște baloane gata să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu s-au îmbătat bine, că i-a și băgat pe vienezi în sperieți, tulburând liniștea capitalei austriece cu înjurături, țipete de femei, strigăte de luptă și lovituri de topor. Dar, popor român, vă rog țineți-vă firea, nu vă alarmați ci mai degrabă bucurați-vă, fiindcă în cei douăzeci de ani, de la prima invadare a Europei de țigănimea română, lucrurile par să fi evoluat enorm. Dacă în primii ani, după eliberarea turiștilor noștri din lagărul socialist, aceștia luau la ochi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lărgindu-și cureaua cu o grimasă de satisfacție. Nu sunt sceptic din fire. De fapt, sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai degrabă îmi dau curaj. — Adică? Henry tăcu câteva clipe, în timp ce ștergea absent sosul din farfurie cu degetul. — Ia-o așa: știai că în următorii cinci ani avem de gând să renunțăm la mesele gratuite din școli pentru peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când afacerile trebuie făcute clandestin, în spatele ușilor închise. Avem nevoie de aliați. Avem nevoie de relații. Dar pe voi nu vă interesează decât afacerile. În timp ce își continuau turul, generalul îi explica lui Mark de ce îl adusese din nou la laborator. Alarmat de efectele secundare ale substanțelor chimice extrem de volatile voiau să încheie un contract pentru instalarea unei noi uzine de purificare a aerului. — Mă bucur să aud că te preocupă ocrotirea mediului, spuse Mark. Prietenului lui păru să-i placă gluma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
convertit gata. Atunci, nici o discuție nu va mai fi posibilă. De altfel, s-a întîmplat ca d-l Sen, care suferea de câteva luni de presiune arterială tot mai gravă, să aibă două-trei atacuri repetate de "mouches-volantes", și aceasta a alarmat toată casa. Plimbările noastre cu mașina s-au rărit, mai toată vremea trebuind să stau în odaia d-lui Sen, cetindu-i fie romane, fie cărți de psihologie și medicină. (Căci inginerul, de când s-a văzut silit la imobilitate, a început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ieșit de mai multe ori în curte, să spionez, și vedeam mereu lumină în camera inginerului, auzeam acolo glasuri, câteodată un scâncet, pe care nu-l ghiceam al cui poate să fie (Maitreyi, Chabù, sora lui Khokha?). Toate acestea mă alarmau nespus. Mă întorceam iarăși în jețul meu și mă trudeam să înțeleg ce pot să însemne vorbele Maitreyiei: Chabù a spus tot...". Ce ar fi putut spune Chabù în nebunia ei? Tot ce-a putut vedea și înțelege ea? Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vadă ce se mai petrecuse pe drumul de retragere. Trecuseră destul de puține și numai pe drumul din dreapta. Știam că trebuie să vină mult mai multe și măsuram distanțele dintre cele două capcane. Foloseam arme de-ale friților, ca să nu se alarmeze dacă auzeau Împușcături, iar capcanele le puseseră dincolo de intersecții, ca să nu facem abatoare din ele. Voiam ca ei să treacă În viteză de intersecții și să-și continue drumul. — E o guet-apens frumoasă, spuse Claude și Fred mă Întrebă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha! - râde la o fereastră Ploaia - acum pot să mă joc cum vreau cu pământul, să dau de-a dura casele oamenilor și viețuitoarele, ha - ha! Ce-a fost asta? - se alarmează Ana -, o altă zmeoaică? Fii liniștită, Ana - zâmbește blând Împăratul -, e Ploaia, o copilă zburdalnică și cam fără minte.. Se bucură că își poate face de cap nestingherită. Nu vrea să facă rele dar uneori le face. Un alt glas
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
or fi gândit la fel când erau copii?!“ Asta-l îngrijora uneori. Un consătean murise în somn. Se culcase seara, după ce dăduse mâncare și apă animalelor casei, după ce închisese poiata păsărilor și se- nchinase, într-un târziu. Dimineața următoare, cineva, alarmat de vitele care mugeau în grajd, bătuse-n poartă, bătuse la ușa lui, degeaba. Câinele urla încontinuu și, asta-i dăduse fiori. L-au găsit mort în propriul pat. Șederea în casa părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-i gata de plecare și duși suntem - s-a entuziasmat Drâmbă. ― Dar dacă cine știe din ce motive nu pleacă nici un marfar În ziua aceea și tractorul trebuie să sosească În gară, iar el numai nu vine? Nu se dă alarma?... Era o amiază cu soare blând de sfârșit de mai. Buștenii din remorci au fost descărcați. Drâmbă și cu mine am urcat pe tractor, iar Mișa pe prima remorcă și am pornit pe drumul de Întoarcere spre lagăr... Mergeam cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prostia asta? Nu te-am văzut niciodată așa. Nu urmez nici un om care acceptă înfrângerea dinainte. O să-ți arăt eu ce vom face cu ăsta... Se întrerupse. Gărzi, străpungeți-l cu lancea! Nimeni nu făcea nici o mișcare. Soldații se uitau alarmați la Czinczar, care dădu din cap cu răceală. - Executați - spuse. Aș vrea să știu dacă poate fi ucis. Tot nu se simțea nici o mișcare. Era pe cât se vede un ordin prea moale, sau ceva din tensiunea conducătorului se transmisese oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Avusesem intenția să stau cu ea măcar până la data nașterii copilului, făcând doar incursiuni sporadice în lumea mea. Dar se ținea după mine prin toată casa. Aproape că m-a surprins când manevram ceasul, în vreo două rânduri. Eram din ce în ce mai alarmat. Apoi, mi-am dat seama că Joseph Maynard trebuia să-și părăsească din nou epoca, de data asta pentru totdeauna. La urma urmei - mă gândeam eu - ce sens avea să-mi asigur propria mea naștere, dacă tot nu puteam face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cum crede generația ei, că inventez strigoi. M-am dus, atunci, la unica revistă culturală, fostă almanahul "Luptăm". Sarcina ("Scoateți un almanah") o lansase însuși Mișa Novicov, buzduganul pe care Leonte Răutu îl trimitea la Iași: "Vine tovarășul Mișa!", dădea alarma conducerea Filialei. Forul respectiv o îndruma "pe linie de creiațîie". La București, Leonte Răutu funcționa pe post de Jdanov și după legile lui Jdanov. La Iași, Mișa Novicov pe post de Răutu. Pentru opozanți folosea apelative grele: burjui, trădători, mișei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]