1,433 matches
-
mai puține persoane decât la recensământul din 1991. Din punct de vedere etnic, conform datelor din 2000 citate de CIA, bosniacii reprezintă 48% din populație, sârbi 37,1%, croații 14,3%, și alte grupuri 0,6%, inclusiv evrei, romi și albanezi. Conform unor estimări neoficiale ale BHAS citate de Departamentul de Stat al SUA în 2008, 45% din populatie se identifică din punct de vedere religios că musulmani, 36% că ortodocși sârbi, 15% că romano-catolici, 1% că protestanți, si 3% ca
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
convenit câteva rectificări minore de frontieră cu Iugoslavia pentru a rezolva problemele cu linia de demarcație între cele două țări. Cu toate acestea, ea a fost grav destabilizată de Războiul din Kosovo din 1999, când aproximativ 360.000 de etnici albanezi s-au refugiat din Kosovo în Macedonia. Deși aceștia au plecat la scurt timp după război, naționaliștii albanezi de ambele părți ale frontierei au pus mâna pe arme la scurt timp, cerând autonomie sau independență pentru zonele Macedoniei populate majoritar
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
au refugiat din Kosovo în Macedonia. Deși aceștia au plecat la scurt timp după război, naționaliștii albanezi de ambele părți ale frontierei au pus mâna pe arme la scurt timp, cerând autonomie sau independență pentru zonele Macedoniei populate majoritar de albanezi. Un a avut loc între guvern și insurgenții etnici albanezi, mai ales în partea de nord și de vest a țării, între lunile februarie și august 2001. Războiul s-a încheiat cu intervenția unei forțe NATO de monitorizare a armistițiului
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
război în 2001, după care s-a convenit asupra unei metode mai echitabile de împărțire a puterii. În august 2004, parlamentul Macedoniei a adoptat legislația prin care retrasa limitele unităților administrative locale și acorda o mai mare autonomie locală etnicilor albanezi în zonele în care aceștia sunt majoritari. După o problematică pre-campanie electorală, Macedonia a trecut printr-o schimbare de guvernare relativ liniștită și democratică după . Alegerile au fost marcate de o victorie decisivă a partidului de centru-dreapta VMRO-DPMNE, condus de
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de 2.022.547 de locuitori. O estimare oficială din 2009, fără modificări semnificative, ofera o cifra de 2.050.671. Conform ultimului recensământ, cel mai mare grup etnic din țară sunt macedonenii. Al doilea cel mai mare grup sunt albanezii care domină o mare parte din nord-vestul țării. Unele estimări neoficiale indică faptul că în Republica Macedonia ar putea exista până la 260.000 de . Creștinismul ortodox este religia majoritară în Republica Macedonia, alcătuind 64,7% din populație, marea majoritate a
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
alte confesiuni creștine alcătuiau 0,37% din populație. Musulmanii cuprindeau 33,3% din populație; Macedonia are a cincea cea mai mare proporție de Musulmani în Europa, după Turcia (96%), Kosovo (90%), Albania (60%) și Bosnia-Herțegovina (45%). Cei mai mulți musulmani sunt etnici albanezi, turci sau romi, deși există și puțini . Restul de 1.63% nu au specificat apartenența la o religie în recensământul din 2002. În total, la sfârșitul lui 2011 erau 1842 biserici și 580 de moschei în toată țara. Comunitățile religioase
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de est a Macedoniei). Limba standard a fost în perioada de după al Doilea Război Mondial și a acumulat o oarecare tradiție literară. Potrivit ultimului recensământ, 1.344.815 de cetățeni macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 au declarat albaneza, 71.757 turca, 38528 romani, 6884 aromâna, 24.773 sârba, 8560 bosniaca, și 19.241 vorbeau în alte limbi. În Macedonia se vorbește o mare varietate de limbi, ceea ce reflectă diversitatea etnică. Pe lângă limba națională și oficială, macedoneana, limbi minoritare
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
În "Istoria" sa scrisă în 1079-1080, istoricul bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe "Albanoi" ca participanți la o revoltă împotriva Constantinopolului în 1043 și pe "Arbanitai" ca supuși ai ducelui de Dyrrachium. În Evul Mediu, albanezii și-au denumit țara "Arbër" sau "Arbën", iar pe ei înșiși Arbëresh sau "Arbnesh". Încă din secolul al XVI-lea, toponimul "Shqipëria" și etnonimul "Shqiptarë" au înlocuit treptat "Arbëria" și "Arbëresh". Deși cei doi termeni sunt interpretați popular ca însemnând
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
oficial "Arnavutluk", iar locuitorii ei arnăuți (oficial, "Arnavutlar"). Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei. Cuvântul este considerat a fi o metateză din cuvântul "arvanit", termenul grecesc folosit pentru a-i desemna pe albanezi. Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.Hr., odată cu primele atestării ale denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg, după victoria otomană în asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
contextul colapsului economic și al tensiunilor sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996,în urma prăbușirii unor jocuri piramidale ce au funcționat în țară, culminând, în 1997, cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a albanezilor, în principal, în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord. În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania. Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
funcționat în țară, culminând, în 1997, cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a albanezilor, în principal, în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord. În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania. Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009. Țara a cerut să devină candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Republica Albania este o democrație parlamentară reglementată de constituția modificată cel mai
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
în nord. Aproape 95% din ploi cad iarna. Ploile din zonele montane sunt mai abundente. Nu există înregistrări precise, iar estimările sunt foarte variate, dar mediile anuale se cifrează probabil în preajma a și ar putea ajunge la în nord. Alpii Albanezi din vest (valea Boga) se numără printre cele mai umede zone din Europa, primind circa de precipitații anual. Variațiile sezoniere sunt mai reduse în zona de coastă. În 2009, o expediție a Universității Colorado a descoperit patru mici ghețari în
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
0,1%), alte etnii 2.644 (0,1%), etnia nefiind declarată de 390.938 de persoane (14%), și irelevantă în cazul a 44.144 (1,6%). Se arată și că 2.765.610 sau 98,767% din populație a declarat albaneza ca limbă maternă („prima sau principala limbă vorbită acasă în copilărie”). Minoritățile macedoneană și greacă au criticat dur articolul 20 al legii recensământului, conform căruia oricine declară altă etnie decât cea din certificatul de naștere este pasibil de o amendă
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
naționaliștii, diferite organizații de intelectuali și partide politice din țară și-au exprimat îngrijorarea că recensământul ar putea crește artificial numărul minorității grecești, ceea ce ar putea duce la amenințarea integrității teritoriale a Albaniei de către Grecia. Limba oficială și dominantă este albaneza, a cărei variantă standard a fost formată din două dialecte principale, Gheg și Tosk, ultimul având o influență predominantă față de primul. Râul Shkumbin este linia de separație între arealele de răspândire ale celor două dialecte. În zonele locuite de minoritatea
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
zonele locuite de minoritatea greacă, se vorbește un dialect grecesc ce păstrează unele trăsături astăzi dispărute din greaca modernă. Alte limbi vorbite de minoritățile etnice sunt aromâna, sârba, macedoneana, bulgara, gorani și romani. Conform recensământului din 2011, 58,79% din albanezi sunt musulmani, creștinismul este practicat de 17% din populație, prin care este a doua religie a țării, iar 25% din populație este ori fără religie, ori aparține altor grupări religioase. Biserica Ortodoxă Albaneză a refuzat să recunoască rezultatele recensământului din
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
fi 24% din populație, și nu 6,75%. Înainte de al doilea război mondial, 70% din populație erau musulmani, 20% ortodocși și 10% catolici. Conform unui sondaj din 2010, religia joacă astăzi un rol important în viețile a doar 39% din albanezi, iar Albania este printre cele mai puțin religioase țări din lume. Un studiu efectuat în 2012 de Pew Research Center a notat că 65% din musulmanii albanezi nu se consideră membri ai vreunei denominații musulmane (suniți, șiiți, sufiți). Albanezii apar
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
din albanezi, iar Albania este printre cele mai puțin religioase țări din lume. Un studiu efectuat în 2012 de Pew Research Center a notat că 65% din musulmanii albanezi nu se consideră membri ai vreunei denominații musulmane (suniți, șiiți, sufiți). Albanezii apar pentru prima oară în izvoarele scrise bizantine la sfârșitul secolului al XI-lea. În acest moment, ei erau deja creștinați. Islamul a apărut apoi ca religie dominantă în secolele de dominație otomană, deși o minoritate importantă au rămas creștini
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
din patrimoniul folcloric albanez, în special cele din jurul zilei Sfântului Lazăr, de la începutul primăverii. Cântecele de leagăn și bocetele ("vajtim") sunt tipuri importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei. Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă indo-europeană, familie în care ea formează o ramură distinctă al cărei unic membru este. Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră în vreme ce alții, susțin că provine din daco-tracă. (Ilira și daco-traca ar putea să fie însă chiar
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
tipuri importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei. Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă indo-europeană, familie în care ea formează o ramură distinctă al cărei unic membru este. Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră în vreme ce alții, susțin că provine din daco-tracă. (Ilira și daco-traca ar putea să fie însă chiar limbi strâns înrudite.) La distanțe mai mari, albaneza este adesea comprată cu limbile balto-slave pe de o parte și cu cele
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
formează o ramură distinctă al cărei unic membru este. Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră în vreme ce alții, susțin că provine din daco-tracă. (Ilira și daco-traca ar putea să fie însă chiar limbi strâns înrudite.) La distanțe mai mari, albaneza este adesea comprată cu limbile balto-slave pe de o parte și cu cele germanice pe de altă parte, cu care are în comun o serie de isoglose. Renașterea culturală s-a manifestat în principal prin dezvoltarea limbii albaneze în domeniul
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
albaneză liturghia catolică, încercând să facă pentru albaneză ceea ce făcuse Luther pentru germană. "Meshari" de Gjon Buzuku, publicat în 1555, este considerată a fi prima operă literară scrisă în albaneză. Există dovezi fragmentare datând dinainte de Buzuku, ce indică faptul că albaneza era scrisă încă din secolul al XIV-lea. Prima dovadă documentară datează din 1332 cu un raport în latină al dominicanului francez Guillelmus Adae, arhiepiscop de Antivari, care a scris că albanezii folosesc litere latinești în cărțile lor, chiar dacă limba
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
fragmentare datând dinainte de Buzuku, ce indică faptul că albaneza era scrisă încă din secolul al XIV-lea. Prima dovadă documentară datează din 1332 cu un raport în latină al dominicanului francez Guillelmus Adae, arhiepiscop de Antivari, care a scris că albanezii folosesc litere latinești în cărțile lor, chiar dacă limba este foarte diferită de latină. Alte exemple semnificative sunt: o formulă de botez ("Unte paghesont premenit Atit et Birit et spertit senit") din 1462, scrisă în albaneză în cadrul unui text în latină
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
în limba bulgară a cuvintelor provenite din tracică și latină. Cuvinte de origine tracă au intrat și în cadrul altor limbi din Balcani, cum ar fi în limba sârbă, alături de cele de origine latină și ilirică. Anumiți filosofi au susținut că albanezii de azi sunt descendenții triburilor tracice care și-au menținut limba lor inițială. Dar această teorie este puternic controversată deoarece istoriografia albaneză oficială consideră că poporul albanez este urmașul ilirilor. Istoricii bulgari consideră de asemenea că este posibil ca vlahii
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
a acestor două orașe rivale și învecinate: Chalkis și Eretria . [...] În zilele noastre populația Eviei nu este foarte variată. Ea este constituită din greci care au imigrat de pe continent și din alte insule. Alături de aceștia, în zona sudică, se întâlnesc albanezi (veniți probabil din Andros) iar în municipalitățile muntoase Metsovo și Epirus se întâlnesc vlahi . Date demografice (2001) Prefectura Evia ( /Nomos Evvia ) ocupă locul șapte ca suprafață, acoperind 3,16% din teritoriul total al Greciei. Ea face parte din "periferia" Grecia Centrală
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]