9,537 matches
-
marmură cerată de origini antice. Poate i s-ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru deschis, senin deveniseră acum mici, roșii și înfundați în cap asemenea celor ai unui porc venit direct din iad. Părea că și-a dat cu bere trezită în loc de aftershave, sărind în schimb etapa bărbieritului. A scos un geamăt slab, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de gay? Și sunt mereu băieți drăguți pe care să-i privești. Studenții de la design sau cei îmbrăcați după ultimul trend sunt mereu de calitate spre deosebire de dansatorii de la studioul Pineapple, care primesc notă minimă. Totul era în nuanțe pastelate de albastru și portocaliu și mesele, din fericire nu și scaunele, erau din fier masiv. Anul viitor pereții vor fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de albastru, pe care tocmai îl văzusem în Vogue. Minimalismul nu se oprea aici, căci se părea că nu poartă absolut nimic pe sub sacou. Era destul de slabă ca să pară elegantă mai degrabă decât vulgară. —Doamna și domnul Hammond tocmai au cumpărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din stradă. Era cald, peste tot turiști, înfometați ca lăcustele, căutând ceva nedefinit care nu se găsea în țara lor. Beppo însuși călătorea în fiecare an la Oceanul Indian dintr-un motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se mișca. Mereu la fel și totuși altfel. Și oamenii? Oamenii își aminteau foarte bine de Beppo și după o noapte l-au recunoscut chiar pe Jacopo, cu toate că el repeta cu încăpățânare că el nu era Jacopo. Dar în fața infinitului albastru al oceanului identitatea oamenilor nu înseamnă mare lucru. Oamenii deveneau mici, ușor de tentat să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în palme (pe care-l ținea ca pe un ulcior), o porni înainte și înapoi prin cameră, deschise cutia de tablă. - Deci, dumneavoastră vă dau două grame, mi se adresă Hirghe, pe când încerca să scoată cu grijă din cutie ceva albastru. - Ei, cum asta? interveni Zander, oprindu-l, asta trebuie împărțită. Și, cu capul tremurând, repetă: Asta trebuie împărțită. Dar de masă se apropiase în fugă Mik care, cu degetul arătător ridicat (de parcă i-ar fi venit o idee formidabilă), propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se lovește de cerul gurii. Înghițind din reflex, am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin adus de spate și se mai împuținase la trup. Ce întrebare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întîlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l-a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, cînd a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s-a folosit pentru a amîna Întîlnirea cu marea erau atît de neconvingătoare: nu-i plăcea să meargă vara-n concediu ca orice turist cioflingar, nu avea destui bani (și aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atît cît ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atît cît sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mîntuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o minune a lumii. Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Oare și ăsta era tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot vis? Încremenirea lor Înfocată, seninătatea, cucernicia față de soare și de lumina zilei lui Dumnezeu, ochii lor țintuiți la bolta cerului, la bolta albastră a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sîngele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era iarăși liniște, iarăși beznă, iarăși Încremenire, contenise orice mișcare, dispăruse lumina și totuși el Își Închipuia lumina, Își Închipuia frisonul frigului și dorea cu Înfiorare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care Fermín o avea cu el, Tomás Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent, Însă Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e la mare preț, opina Fermín Romero de Torres. Mintea științifică presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se mai poate, o vedeam mereu Înveșmîntată În rochii costisitoare din mătase sau din lînă subțire. Avea o talie de manechin și umbla țeapănă ca un băț, plină de sine și crezîndu-se prințesa propriului său basm. Avea ochii de un albastru verzui, Însă ea insista că erau de culoare „smarald și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pustii doar iluminatul public slab pe care nimeni nu-și aminti să-l readucă la normalul din fiecare noapte. Vom afla până la ce punct trăia orașul când întunecimile intense ale cerului vor începe să se dizolve în mareea domoală de albastru profund pe care o vedere bună ar putea deja s-o distingă urcând de la orizont, atunci se va vedea dacă bărbații și femeile care locuiesc în apartamentele din aceste clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un semn de doliu nu poate fi alb, când suntem informați că în această țară a fost așa, când știm că pentru chinezi a fost întotdeauna, și asta ca să nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li s-ar fi întâmplat lor. La ora unsprezece piața era deja plină, dar în acel moment nu se auzea decât imensa respirație a mulțimii, susurul surd al aerului intrând și ieșind din plămâni, inspirație, expirație, alimentând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu semnătura sa și spre edificarea morală a locuitorilor orașului, trebuia să fie aruncat din elicoptere. În timpul următoarelor trei zile după reuniunea consiliului de miniștri, bolta cerească se arătă lumii în splendida sa ținută făcută dintr-o singură bucată de albastru, o vreme calmă, fără pliuri, nici cusături, și mai ales fără vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după aceea dansând dansul elfilor, până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toate celelalte mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în amintire persoanei care avea să se întrebe „De ce?“. N-am impresia că ar putea să-l uite complet. Culorile erau atât de stranii, încât e greu să descrii în cuvinte ce emoție tulburătoare îți provocau. Erau nuanțe sumbre de albastru, opace ca un bol sculptat cu multă finețe în lapis lazuli și totuși cu un lustru fremătător care sugera palpitațiile unei vieți misterioase; și erau nuanțe vineții, oribile, ca pielea crudă și intrată în putrefacție, și totuși cu o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]