3,029 matches
-
doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir și-i spuse: "Măi Dragomire, dac-au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
întind ca un covor pestriț nuferii albi și sumedenie de ierburi veșnic verzi. (Simion Mehedinți) Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în textele de mai sus. 2. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: uriaș limpezi depărtată albi sumedenie umple 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aceea mi i-am schimbat de trei ori. În săptămâna aceea de spitalizare am avut nenumărate vise. Unele foarte frumoase, altele foarte înspăimântătore. De două feluri. În cele frumoase, când închideam ochii, din ei îmi ieșeau nori. La început erau albi, apoi se colorau treptat în roz, galben și albastru. Apoi norii se dizolvau și acolo se întindea ținutul culorilor naturale. Eu pluteam pe ceva, treceam pe lângă o pădure deasă, de undeva apărea o insulă sau o mare, unde creșteau multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vor mai fi în viață. Se lăsă o tăcere împietrită. — Doi dintre noi, ai zis? o întrebă Khaba. Ridicându-și paharul, ea încuviință, cu privirea fixată asupra lui Balamber. Da, dintre voi, întări. Cei doi care vor supraviețui. Audbert se albi la față. Odolgan, care deja dusese la buze pocalul plin ochi, se opri: Ce vrei să zici, vrăjitoareo? Și de ce chiar șase luni? Malaberga, întunecându-se la față, lăsă paharul și îi privi cu un aer impasibil; spuse apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păstreze starea de reculegere de mai înainte. Canzianus avea aproape șaptezeci de ani, iar fizicul său, care în tinerețe fusese foarte viguros, părea acum ca secat, fie din cauza vârstei, fie din cauza privațiunilor de ani de zile. Mai mult, barba lungă, albită pe alocuri, îi dădea și mai mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel puțin trei degete, însă nu și în prestanța fizicului, căci Etius, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, nu era doar un bărbat cu aspect plăcut și viril, cu trăsături hotărâte pe chip și cu părul încă des, chiar dacă albit în multe locuri; avea încă umerii lați, gâtul robust și toracele larg, care îi ținea întinsă eleganta tunică dalmatica de culoare purpurie, cu o bogată broderie în aur; brațele îi erau musculoase, călite în exercițiul fizic făcut în tinerețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie, lungă și ondulată, ceva mai închisă la culoare decât părul albit aproape de tot, încă destul de des și lung, ce i se odihnea pe umeri. Pe moment, lui Sebastianus îi păru mai bătrân decât se spunea. Acum, că se afla în fața sa, înțelegea întru totul îngrijorarea persoanelor ce vegheau asupra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfățișarea sa. Atila era de statură modestă, dar foarte robust. Mai mult decât mădularele sale, încă pline de forță, cei cincizeci de ani ai săi i se citeau pe chipul larg, cu pomeții pronunțați încadrat de o barbă scurtă și albită pe alocuri și brăzdat de riduri adânci. Părul său era la fel de albit, dar încă des și lung până pe umeri, așa cum l-ar fi purtat un războinic tânăr. Avea pielea închisă la culoare, arsă de soarele câmpiei, întocmai ca aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în multe culori. Ne-ai crescut în vreme cu dragoste divină Și nu te știm, mamă, c-ai avea vre-o vină, Mereu te- ai rugat la tot ce e sfânt Amândoi s-avem noroc pe pământ. Părul ți-a albit și fața ta-i mai trasă Însă, pentru noi ești la fel, frumoasă, Chipul tău de mamă îl păstrăm cu drag, Știm cu tremurai așteptând în prag Cu același surâs, îți apleci ochii-n pământ, Taci ca înțelepții nu spui
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
a zis întregului Israel: "Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-ați zis, și am pus un împărat peste voi. 2. De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sunt bătrîn, am albit, așa că fiii mei sunt cu voi, am umblat înaintea voastră, din tinerețe pînă în ziua de azi. 3. Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
-o cu cuvintele. Dar reacția ei îl opri. - Ce ai făcut? întrebă cu o voce stridentă. Craig înțelesese clar și cu uimire că pierduse inițiativa. Venise rândul lui să privească și să se simtă uluit. Văzu cum fața ei se albește și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
spre sud de locul acesta. Nu văd de ce ne-ar lua mai mult de trei sferturi de oră. Iar pentru noi doi - o privi sardonic - dă dispoziții să coboare nava. Mergem la Mountainside. - Ce facem? Ea se uită la el, albindu-se brusc la față. Lesley, știi că asta nu rezultă în mod logic din această invenție. El nu răspunse, pur și simplu o privi; iar după un moment ea ezită: - E o mare greșeală. N-ar trebui să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu monezi. Atunci s-a petrecut În Brodina o stranie istorie. Când abia Începu să se crape de ziuă, prin sat, din poartă În poartă, se răspândise vorba că Subotin Își duce să-și ascundă comoara În Râpa Roșie, unde albeau oasele cailor morți În vremea secetei și unde erau Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-a gândit niciodată ce-avea să se întâmple cu ea dacă el murea. Dacă ne decidem s-o dăm în judecată, oare șeful tău ar accepta să ne preia cazul ? a întrebat-o ea pe Mary. Aceasta s-a albit la față și s-a retras din îmbrățișarea Jinei. A, nu știu ! Nu crezi că ... adică, dac-o dăm în judecată, e ca și cum am recunoaște că totul e adevărat. Or acum nimeni de la mine de la serviciu nu crede asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
alt fel de viață. Poate că toți sunt nițel mai ciudați, dar nici unul n-o să vă deranjeze. Eu am crescut în L.A., am avut tot felul de slujbe pe-acolo, așa că am auzit aceleași povești de groază ca voi. Supremațiștii albi din nor, anarhiștii din păduri, anti-gay, anti-avort, anti-orice de extremă dreaptă. Credeți-mă că n-aș fi venit încoace dacă n-ar fi existat speranțe. Suntem ca un magnet pentru extremiști. Probabil fiindcă avem așa de multe locuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un șir de cocori. S-aprinde în beznă un dor prăfuit, ce s-așează la Masa Tăcerii, literele iau formă de vers, dor împletit în stele. S-acoperă Masa Tăcerii cu versuri, ici-colo a mai rămas câte un gând ce-albește o dată cu iarna, colindă Trecutul. Colind. Maria OPREA sărutul plouă-ncet, plouă lin plouă devreme, plouă târziu liniște,... faceți liniște vă rog, nu deranjați pe-aici! e sărutul revărsat de ploi... logodnici în toamnă să nu mă uiți iubito peregrin în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apăsătoare, ca o zi de iarnă, Bradul și-a acoperit crengile spre pământul făgăduinței, a închis ochii și, lacrima de smarald a înghețat într-un colind, i-am mângâiat mâinile sufletul, ce va râmâne verde în iarna, când așteptările se albesc de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de stradă câte o stea coboară în fântâna săpată, cu grijă, în suflet A înghețat și ultima fărâmă de iubire, chipul oglindit în apă creionează fața acoperită de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]